CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Foileton >  





Dragoste la mâna a doua ( roman foileton, mai 2019, Piatra Neamț)
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cap. 23  
  
 
  
Rezumat cap.22  
  
Agnisia Mărgărit se simte prinsă în vârtejul acela mediatic, iscat din acțiunile criminale ale fostului ei soț, care, pare, s-o afecteze într-o anumită măsură și împotriva căruia începe propria ofensivă. Atât ea, cât și George Apostol, sunt în așteptarea elicopterului, ea fiind deja citată la Poliție și Parchet, el fiind preocupat, în continuare, de definitivarea proiectului său.  
  
.  
  
Femeia rămase la Stânca Vulturești în timp ce George Apostol merse mai departe, spre capitală. Urma ca Agnisia să-l ajungă din urmă în câteva ore cu o mașină de serviciu a institutului, după întâlnirea cu directoarea Institutului Național de Meteorologie în legătură cu acele concedii de odihnă restante. Și el trebuia să facă o mică oprire la Bitere, apoi să-și continue drumul, vreo douăzeci de kilometri, cu o ocazie. Bitere îl primise cu brațele deschise, observând că George Apostol mai slăbise.
- Boilerul tău, amice, îi zise el, e gata de vreo săptămână. Am ținut cont de toate indicațiile, să știi, în plus i-am adăugat o supapă de evacuare pneumatică, în cazul unei căderi intempestive de tensiune, ca să nu-ți explodeze „măgăoaia” în cap.
- Eram sigur, zâmbise George Apostol. Sper că îmi dai și niște instrucțiuni de montaj și exploatare?
- Nu, nu-i cazul. Ai în lateral un ștuț de racord la apă, iar în față două butoane: unul de pornire, roșu, și altul de oprire, negru, asta-i toată șmecheria! Te costă cât ți-am spus!
George Apostol îi plătise pe loc și săltase boilerul, destul de greu, pe umăr.
- Crezi că mă ia cineva la ocazie cu ”măgăoaia”?
- Nu, dar te duc eu până la institut! Gratis!
.
Ofițerul de poliție o primise extrem de politicos. Se informase despre trecutul și prezentul ei, sperând să afle mai multe informații despre Hociung.
- Îmi pare rău, domnule inspector, îl temperă ea, după ce aflase ce urmărea polițistul. Ne-am despărți de aproape douăzeci de ani, nu mai știu ce-a făcut sau n-a făcut ulterior. Este adevărat că a încercat de mai multe ori să se împace cu mine, lucru care, după cum știți, nu s-a mai întâmplat. Ca om era afemeiat, pervers, laș, dispus să facă oricând compromisuri ca să-și atingă scopurile, un gunoi!
- Știți de ce este acuzat?
- Da. Era previzibil să ajungă și la crimă. Când ne-am despărțit nu avea nimic, stătea undeva la o femeie, în chirie. Acum, înțeleg, are o avere de peste un milion de euro! Credeți că adunat-o din salariu său de merceolog?Vă spun eu că nu putea. Pesemne că a omorât și traficat sute de femei.
- Aveți cunoștință despre cineva?
- Nu, speculez numai. De acolo, din vârful muntelui, nici n-ai cum!
- Înțeleg și îmi cer scuze. Aveam obligația să „bifez” și această pistă, ca și procurorul, de altfel. Nu cred că mai trebuie să treceți pe la Parchet.Voi face eu informările necesare.
Agnisia ieșise din Poliție cu capul sus, sfidându-i pe ziariștii adunați acolo, care tăbărâseră pe ea.
- Erai complice cu Hociung?o întrebase direct o ziaristă obraznică, băgându-i microfonul în nas. Unde ai dus fetele?
- Știi că lucrez la stația meteorologică „Stânca Vulturești”, la opt mii de metri distanță de pământ, zise, cum poți să mă întrebi așa ceva?N-am fost niciodată complice cu nimeni și n-am „dus” pe nimeni nicăieri! Atât am vrut să vă spun!
Trecu printre ei fără să le mai răspundă la nicio întrebare și urcă în primul taxi.
.
Pe ecranul telefonului apăruse imaginea Agnisiei.
- Da, răspunse, George Apostol.
- Să nu te apuci de cumpărături fără mine! îl rugă ea. Am terminat la Poliție, acum merg la institut! Nu mai durează mult.
- Bine, vă aștept! Cum a fost la Poliție?
- N-am stat decât cinci minute. Au fost foarte amabili. Mai greu a fost cu ziariștii, care au tăbărât pe mine precum ciorile!
- Și?
- Le-am spus unde muncesc și i-am rugat să nu-mi mai asocieze numele cu Hociung! Sper s-o rezolv și cu „șefa”.
- Succes!
.
„Șefa”, Cornelia Ispas, o primise cu exclamații de admirație.
- Înflorești de la un an la altul, draga mea! Ce faci ca să te menții atât de bine?
- Nimic, „șefa”, îmi văd de treburile mele!
- Cu noul asistent cum te împaci?
- Bine, merci.
- De acum îți poți lua și tu concediul de odihnă ca lumea! Și restanțele, bineînțeles!
Agnisia afișă un zâmbet rece.
- N-am niciun fel de restanțe, „șefa”! Mi-am făcut toate concediile la vremea lor, mi-am luat chiar și banii! Nu mai am nimic de luat!
- Eu știu altceva!
- Nu te contrazic, dragă Cornelia, dar eu știu mai bine! E adevărat că n-am avut om și se putea presupune asta, numai că eu mi-am făcut concediul acolo, la „Stânca Vulturești”, și n-am înaintat nicio cerere de amânare sau de alt fel.
Cornelia Ispas ridică din umeri.
- Treaba ta, scriptic figurezi cu toate concediile la zi. Faci cum vrei! Eu doream să-ți întind o mână de ajutor.
- Mulțumesc. Mai avem ceva de lămurit?
- Nu, din câte știu! zise Cornelia mirată de graba ei. Unde fugi ca o căprioară?
- Trebuie să mă întâlnesc cu George, să facem niște cumpărături personale. I-am promis!
- Măi, măi, măi!
- Are nevoie doar de sfatul meu, nu e ce-ți trece ție prin cap!
- De unde știi tu la ce mă gândesc eu?
- Ți se citește pe față.
.
George Apostol o aștepta într-unul dintre cel mai mari magazine de bricolaj din capitală. Văzuse câteva lucruri deosebite, care îi plăcuseră, dar nu luase nicio decizie, fiindcă era curios să afle și părerea ei. O zărise sosind în fugă la intrarea în mall.
- N-am vrut să te fac să aștepți prea mult, îi explicase Agnisia, cu mâna la inimă.
Abia am scăpat de „șefă”, care avea chef de vorbă!
- Cum a rămas cu restanțele?
- Ca și până acum, a lăsat totul la decizia mea, așa cum mă așteptam! Ai aruncat o privire prin magazin?
- Da, sunt de toate, chiar peste așteptări! E foarte greu însă să te hotărăști asupra culorilor!
- Ca să nu pierdem timp, eu zic să mergem pe galben muștar pentru fotolii, paturi, mese, scaune, care este o culoare caldă și veselă, cu o mare încărcătură energetică, la modă acum, și care se asortează perfect cu griul covoarelor, cu albul perdelelor sau al lenjeriei, dar și cu nuanțele mai închise, mahon, de pildă, un fel de roșu înăbușit, al mobilei.
Ce zici?
- Perfect, sunteți foarte practică!
- Atunci, la treabă! Presupun că știi să le și ansamblezi, fiindcă aici mobilierul vine, de regulă, demontat, în cutii de carton, iar spațiu din elicopter este limitat!
- Nicio problemă. Să trecem, mai întâi, de faza aceasta!
Referinţă Bibliografică:
Dragoste la mâna a doua ( roman foileton, mai 2019, Piatra Neamț) / Aurel Conțu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3194, Anul IX, 29 septembrie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Conțu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!