Din ne-nsemnata stirpe a furnicii,
tot timpul car ceva, aduc sau duc.
Ca pe-orice individ, (din ăştia micii)
probabil mă vizează vreun papuc
dar până la strivire-mi văd de treabă,
de muşuroi, de pui, de mimetism,
de gândurile-mi simple şi... de grabă,
de doza-mi (în exces?!) de optimism.
Visez la aripi şi la zbor de-o vreme!
M-adaug, mă împart şi-apoi mă scad
din cearcănele lunii, din devreme
ca prin hăţişul şansei să-mi fac vad
de stăruinţă, să-mi aduc povestea
din largul nerostirii la liman
ca toate încercările acestea
ce m-au călit să nu fi fost în van.
Vin dintr-o stirpe cu accente clare
şi pe strădanie şi pe contemplare...
