CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Beletristica >  





PĂDUREANCA
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
    
  
   MOTTO: 
  
   „Dacă dragostea te cheamă, 
  
   urmeaz-o chiar dacă drumurile 
  
    ei sunt grele şi abrupte.” 
  
   - Khalil Gibran - 
  
    
  
   Cap. VIII (romanul nu se va numi PĂDUREANCA, ci LA MARGINE DE LUME)    
  
   Cei doi tineri au reușit să se revadă în mai multe săptămâni la rând preț de câteva ore de fiecare dată, atât prin parc, cât și prin cinematografele unde rulau filme care îi interesau, ori pe care doreau să le vizioneze. De multe ori preferau mai mult semiîntunericul din sala de cinema, decât tematica filmului. Găseau ei cum să-și petreacă acele aproape două ore cât dura filmul. 
  
   Maria descoperise dulceața săruturilor și plăcerea furnicăturilor pe care i le transmiteau prin tot corpul mângâierile bărbatului drag de lângă ea, furnicături ce circulau prin ambele corpuri, nu numai prin al ei ca un fluid ce uneau acele corpuri tinere, într-o dorință continuă, însă încă nemărturisită. 
  
   Se apropiase sfârșitul de an școlar și cei doi amorezi au intrat în febra tezelor și al examenelor de sfârșit de an, așa că și întâlnirile s-au mai rărit. Trebuia să încheie fiecare anul cât mai bine. 
  
   Pentru Maria conta cum își va prezenta în fața tatălui carnetul de note. Trebuia să evite cu orice preț discuțiile și asprimea cuvintelor părintelui său, care depășea uneori orice înțelegere prin exigență, în privința calificativelor. Mereu motiva faptul că dacă el nu a putut studia mai mult de cinci clase pentru că părinții lui nu au avut posibilitatea să-l țină la școală, ea nu trebuie să fie în aceeași situație. Pe părinții tatălui său nu avea cine să-i ajute la muncile câmpului, el fiind unicul copil, așa cum și Maria era de fapt tot unicul copil care se născuse în familia lui Matei și al Elvirei Păduraru: 
  
   - ”Măcar ea să învețe carte și să fie mândria lor”. Doar atât își doare Matei Păduraru de la unica sa fiică. De aceea își sacrificau agoniseala ținând-o la liceu. 
  
    Maria după ce-și termină de recapitulat materia la fizică, la care avea teză a doua zi, se apucă să-i scrie ceva lui Pamfil de care îi era tare dor. Își luă o coală de scris din mapa de plicuri pentru corespondență și începu să-i transmită gândurile sale: 
  
    
  
   ” Iubitul meu soldățel, 
  
    
  
   Dacă ai ști cât de mult îmi lipsești și cât dor îmi este de săruturile tale, sărutări care mă trimiteau într-o altă existență, într-o existență fantasmagorică, despre care niciodată nu am gândit că poate exista, atunci poate te-ai gândi mai mult la mine. Ce poate fi mai frumos pe lume decât iubirea? Prin iubire întâlnești irealul. Este acea senzație de plutire într-o altă lume. O lume a viselor și a poveștilor cu prinți și prințese, cu poiene încărcate cu flori, în care poți asculta boncăitul cerbului chemându-și perechea, cântecele păsărilor, poiene unde vin ciutele să pască iarba fragedă, așa cum veneau și la marginea pădurii unde este ridicată căsuța părinților mei. 
  
   Un singur lucru vreau să-ți mai spun: destinul ne-a adus față în față când poate nici unul nu ne gândeam că vom trăi o atât de frumoasă poveste de dragoste și atât de curând, la o vârstă când încep gândurile să ne plutească printre nori și iată că neprevăzutul s-a produs, cu ceva timp în urmă, în parcul central al orașului, pe o bancă de pe Aleea Teilor Înfloriți, dăruindu-ne o frumoasă și adevărată poveste de iubire, despre care nu știam că ar putea exista atât de aproape de mine și de sufletul meu. 
  
   Nu exagerez cu nimic spunându-ți că atracția mea față de tine am simțit-o din prima clipă când mi-am ridicat privirea de pe paginile cărții pe care o citeam și te-am văzut atât de impozant în ținuta ta militară. 
  
   Mi-ar place să cred că acest șoc s-a produs și în sufletul tău. Poate că dacă nu s-ar fi produs nu mi-ai fi cerut o nouă revedere, cu o nouă șansă de a rămâne împreună pentru totdeauna. Da, mi-ar place să rămânem împreună până la adânci bătrâneți cum se spune, așa cum mi-a plăcut să simt brațele tale puternice înconjurându-mi mijlocul, cu tandrețe și drăgălășenie, chiar dacă îți simțeam cum zvâcneau mușchii antrenați prin sala de sport, sau terenurile de antrenament. Ele nu au perturbat cu nimic mângâierile tale care măreau tensiunea și dorința nemărturisită de a fi doar a ta. 
  
   Suntem încă tineri și aflați la începutul vieții, așa că avem înaintea noastră atât de mult timp ca să ne-o organizăm după cum ne-o dorim ca să ne apărăm destinul de ingerințele altor persoane care ar putea să ni-l tulbure. 
  
   Niciodată nu m-am gândit la viitor și nici la cineva care ar putea să mă însoțească în viață în postura de cea mai dragă ființă, la care să mă gândesc și pentru care să simt ceva mai mult decât pentru proprii mei părinți. 
  
    Iată că acest nesperat gând s-a înfăptuit și acum îmi doresc să am lângă mine pe cineva atât de iubit și în care să am toată încrederea încât să-i încredințez propria-mi viață, așa cum Dumnezeu mi-o dăruiește, cu bucurii și cu tristeți, cu sentimente profunde de iubire și de fericire. Cel mai minunat lucru în viață este să devii conștient de faptul că ai pe cineva lângă tine căruia să i te poți dedica precum cea mai dragă și apropiată ființă. Sper ca și gândurile tale să fie la unison cu ale mele și că de acum încolo viitorul să ni-l proiectăm împreună, după propriile noastre gânduri și dorințe. 
  
   Cu mult dor, a ta iubită, 
  
    Maria”. 
  
    
  
  Maria introduse scrisoarea în plic, o lipi, adăugă și timbrul și o ascunse printre paginile caietului de fizică. Când vor porni spre liceu o va introduce în cutia poștală de lângă internat. Cei de la poștă gândise foarte bine că de acolo, de la internatul de fete, va pleca multă corespondență și de aceea montase o cutie chiar lângă el. 
  
  Starea sa spirituală încă era una rațională, nu una onirică, străină de ce se întâmpla în jurul său. Atunci când esti străin de ce se întâmplă în jurul tău, te transporți într-o altă lume, într-o lume de vis. 
  
  Era mulțumită de ce-i scrisese lui Pamfil, pentru că atunci acelea îi erau gândurile în ceia ce îl privea pe el. Mai aveau puțin și vor putea să plece în vacanță. Acum trebuia doar să scape de toate tezele și să-și încheie anul școlar cu bine. Aceasta îi era unica sa grijă și nu-și precupețea eforturile și timpul pentru a-i aduce o bucurie tatălui său, că fiica lui este printre cele mai silitoare eleve din clasă. 
  
   La sosirea vacanței și a ultimei zile de școală, ea se va duce în sătucul de la poalele dealului și de acolo cu tot bagajul înghesuit într-un geamantan nu prea modern, încă aproape doi kilometri va merge pe jos, până la casa de sub munte, de la marginea lumii, cum îi plăcea ei să spună când era întrebată unde locuiește. 
  
   - La marginea lumii. Acolo unde se termină realul și începe neprevăzutul. 
  
Spunea acest lucru deoarece niciodată nu știa ce animal își va semnaliza prezența la marginea pădurii seculare, zi de zi. A fost martora dea lungul anilor la tot felul de fenomene și apariții neprevăzute. Doar ursul încă nu coborâse până la marginea gardului casei lor, acest lucru însemnând poate că avea ce să mănânce în mijlocul muntelui pe unde fusese văzut de către pădurari. De fapt de asta se ocupau cei de la ocolul silvic, care le puneau la ierbivore fân sau porumb în ieslele construite de obicei prin zonele cu drumuri forestiere, inclusiv pentru porcii mistreți sau urșilor care uneori se mai trezeau din somnul iernilor geroase și căutam de mâncare, să-și mai economisească grăsimea acumulată peste an, pentru vremuri mai vitrege ce ar putea să apară până la venirea primăverii. 
  
Referinţă Bibliografică:
PĂDUREANCA / Stan Virgil : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2531, Anul VII, 05 decembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!