CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Carti >  





FESTIVALUL FLORILOR - NOTE DE CALATORIE IN BELGIA
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Capitolul VII - Chateau de Bois saint Jean  
 
Prietenul şi gazda mea, domnul Zaharia Bonte şi-a dorit tare mult ca în singura duminică în care eram în Belgia, să merg cu domnia sa la o slujbă într-o biserică penticostală. Am mai fost odată cu mulţi ani în urmă într-o primă zi de Paşte, în biserica catolică din staţiunea Tuşnad şi mi-a plăcut tare mult cum s-a desfăşurat slujba, dar mai ales disciplina din timpul ei şi al împărtăşaniei. Ghinionul meu a fost că nu am putut da curs acestei invitaţii care mă onora. Nepotul meu din Gent, pe care nu-l mai văzusem de foarte mulţi ani, a venit aşa cum am povestit în capitolul anterior şi m-a luat pentru douăzeci şi patru de ore la ei acasă, în Flandra, la aproape o sută cincizeci de kilometri distanţă. M-au luat sâmbătă şi m-au readus în Tongrinne duminică după amiază, cu un ocol prin Anvers, să pot vedea şi acest frumos oraş flamand. Ca să compenseze într-un fel absenţa mea din comunitatea penticostală din zona Sombreffe-lui, familia Bonte a organizat o plimbare până la Baisy Thy, un sat situat undeva între Tongrinne şi Waterloo, cu o abatere de câţiva kilometri spre dreapta, traversând mai multe localităţi rurale. Ajungând la Baisy Thy, am făcut la dreapta intrând pe o străduţă îngustă, care mai târziu am aflat că se numea strada Bois saint Jean (Pădurea Sfântul Ioan). La un moment dat am ajuns la o proprietate unde îşi impunea măreţia o clădire simplă, dar gigantă ca mărime, cu un acoperiş în două planuri. Părea la prima vedere să fie o magazie, sau un fânar de pe timpuri. În faţa sa exista un peron pietruit şi o curte spre care ducea un trotuar şi el pietruit. Curtea era a unei clădiri pe ai cărui pereţi tronau tot felul de steme şi blazoane heraldice, confecţionate din piatră cioplită, la fel cum erau amplasate asemenea obiecte prin toată grădina din faţa clădirii. Pe peron ne aştepta un tânăr cu vârsta puţin trecută de treizeci de ani, brunet, simpatic şi se vedea de la distanţă din ţinuta sa, că era o persoană cultivată. Clădirea era sub formă de potcoavă cu trei laturi. O latură era perpendiculară pe acea construcţie gigantă de la stradă, apoi partea din mijloc în centrul căruia se afla un fel de turn cu şase ferestre înguste şi înalte aşezate în trepte ascendente câte trei pe fiecare nivel, iar acoperişul ca o căciulă în patru laturi, fiecare latură având câte o fereastră (lucarnă). Clădirea era zugrăvită în alb şi acoperişul era din ardezie pătrată, peste care în zona nemodernizată se aşezase puţin patina vremii. Crescuse un strat gros de muşchi vegetali, din cauza umezelii din zonă şi a faptului că nu prea a mai fost îngrijită de către proprietar.  
Acesta era Chateau de Bois Saint Jean sau pe româneşte Castelul pădurii Sfântul Ioan. Un castel destul de vechi, care aşa cum am mai specificat, în ultimii ani nu a mai fost îngrijit de către proprietarul actual, care de facto nu locuia în el.  
Acest castel după cum ne-a povestit tânărul administrator, domnul Cristian Senatovici, originar tot din Satu Mare ca şi familia Bonte, a fost construit în mai multe etape, începând cu anul 1708. S-a început pentru prima dată cu ridicarea unei fierării unde se confecţionau potcoave, pentru potcovirea cailor din zona. Apoi s-a continuat cu ridicarea altor corpuri de clădire cu destinaţia de locuinţă, până s-a ajuns la forma arhitecturală actuală.  
Întreaga proprietate se întinde pe o suprafaţă de vreo cincizeci de hectare, iar de lângă castel pornea o pădure în care existau copaci seculari cu tulpini pe care doi bărbaţi vânjoşi nu le puteau cuprinde.  
Mai era în apropiere şi un mic heleşteu, în care chiar exista peşte, heleşteu străjuit pe trei părţi de pădurea respectivă. Acest castel de-a lungul timpului a suferit nu numai modificări arhitecturale, ci şi trecerea de la un proprietar la altul. Unul dintre ei fiind un mare iubitor şi colecţionar de însemne heraldice, pe care le-a adunat de pe întreg cuprinsul zonei valone.  
Aşa se face că în colecţia sa se găsesc piese cioplite în piatră datând încă de prin anii 1400 (un cavou), blazoane, stâlpul ruşinii plantat în mijlocul grădinii plină cu trandafiri de toate culorile, stâlp de care pe timpuri erau legaţi şi lăsaţi în văzul lumii cei ce greşeau, furau sau făceau acte reprobabile şi condamnabile de către societatea de pe atunci.  
Mai existau steme, chipuri de bărbaţi, de lei, sau un fel de felinare, ghivece pentru flori, busturi de nobili, atelaje trase de cai, animale domestice, flori sculptate în piatră, chiar şi o sculptură ce încadra o uşă de intrare în clădire, datată cu anul 1639 etc.  
Domnul Senatovici era ca mulţi alţi români, plecat să-şi găsească un loc de muncă care să-i asigure existenţa familiei sale şi cum în ţară nu mai era posibil să duci un trai decent, a hotărât în 2004 să părăsească Ardealul şi să se stabilească în Belgia, în zona valonă unde se grupase o mare comunitate de români de prin părţile Satului Mare. De trei ani administra acest domeniu şi locuia în castel cu întreaga lui familie.  
Partea locuibilă era modernizată şi avea tot confortul pentru o viaţă civilizată. Restul castelului aştepta o renovare din partea ultimului proprietar care cumpărase acest domeniu de la o familie de doctori nobili, ce aveau o strânsă legătură cu familia regală a regelui Baudoin, rege care obişnuia să participe la diferite dineuri organizate în acest castel. Desigur că în afara părţii ocupată de clădirea propriu zisă, exista şi suprafeţe ce puteau fi cultivate şi mâna ardeleanului harnic, se vedea şi aici în Belgia valonă. Domnul Cristian ridicase o seră care era în plină producţie de zarzavaturi proaspete, pentru a-şi aproviziona familia, şi o gradină de legume în curs de dezvoltare, ţinându-se cont că eu l-am vizitat la început de aprilie 2016, pe când încă alternau zilele frumoase cu cele reci sau ploioase. Creştea păsări, capre, două oi, iepuri şi tot ce-i trebuiau unui om harnic în gospodărie.  
Ne-am întreţinut timp de câteva minute cu domnia sa în living, o încăpere cu un spaţiu generos şi unde trosneau lemnele într-un şemineu modern, radiind căldura. Din living o scara din lemn urca la etajul întâi al castelului unde îşi avea familia sa locuinţa.  
Am mai vizitat o parte din domeniul castelului, dar cum timpul uneori este un mare duşman al omului, am fost nevoiţi să ne luăm la revedere de la domnul Cristian şi să revenim la Tongrinne.  
Aşa cum am mai specificat, a doua zi trebuia să mergem la Bruxelles, unde doamna Bonte avea de făcut un control medical, fiind programată şi eu împreună cu domnul Zaharia în acest timp să vizităm ce se putea vizita din capitala Uniunii Europei.  
 
Referinţă Bibliografică:
FESTIVALUL FLORILOR - NOTE DE CALATORIE IN BELGIA / Stan Virgil : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2293, Anul VII, 11 aprilie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!