CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Recenzii >  





Arde-l-ar focul de trin… Pam-pam!Aia-iaaa!
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
"Arde-l-ar focul de trin… Pam-pam!Aia-iaaa!"  
  
(Chemarea apelor, Lina Codreanu)  
  
  
  
Gata pentru tipar, Revistă de cultură LITER CLUB, Anul II, nr. 3(7), iulie - septembrie 2017, mi-a sosit în format PDF pe mesageria electronică, expediată fiind de doamna Lina Codreanu, scriitor şi fondator al revistei, alături de domnul Theodor Codreanu, precum şi director al acesteia. Domnia sa îmi sugera să o răsfoiesc cu atenţie!  
  
Am răsfoit-o şi nu m-am putut limita doar la a răsfoi. M-a prins şi „am gustat-o” în înghiţituri mici pentru a-i depista toate secretele, toate aromele...  
  
Revista se prezintă într-un format deosebit, uşor de aşezat într-un buzunar interior de pardesiu pentru a o feri de ploaie, având o grafică simplă, decentă, elegantă. Coperta 1 înfăţişează trei noi apariţii editoriale şi anume: Chemarea apelor – Lina Codreanu – Ed. Junimea, Fantasmele versului rău – Daniela Oatu –Ed. Timpul şi Cânta la Duda o chitară – Ion Gheorghe Pricop – Ed. „Ştefan Lupaşcu”. Sunt cărţi prezentate şi în Biblioraft, la rubrica Pro Domo, pe coperta1 – interior.  
  
Nici cei plecaţi nu sunt uitaţi, ci sunt nominalizaţi In memoriam – personalităţi vasluiene, cei născuţi în lunile Iulie, August şi septembrie:  
  
1.07.1929 -2000 - Huşi – Costache Olăreanu,  
  
05.07.1880 -1945 - Vaslui – Constantin Tănase,  
  
29.07.1895- 1946 - Bârlad – Victor Ion Popa,  
  
6.08.1941- 2008 - Bârlad – Cezar Ivănescu,  
  
5.09.1858- 1919 - Pleşeşti-Vaslui – Alexandru Vlahuţă,  
  
20.09.1940 - 1991 - Albeşti-Vaslui – Ion Iancu Lefter  
  
26.09.1950 – 2004 - Duda-Huşi – Valeriu Penişoară. Dumnezeu să-i odihnească în lumea cea veșnică!  
  
Parcurgând cele 39 de pagini ale numărului 3 din Anul II al Revistei LITER CLUB, am descoperit un adevărat Club al Literelor, o sărbătoare a sufletului prins în mrejele cuvântului.  
  
M-am bucurat mult de Reflecţiile "Domnului Eminescu" (aşa cum răsunau vocile regretaţilor Doina şi Ion Aldea Teodorovici, ba chiar mi s-a făcut dor şi am simţit nevoia să-i ascult, în timp ce scriam...), drept urmare citez aici: Limba română în sine acasă e o împărăteasă bogată căreia multe popoare i-au plătit bani în metal aur, pe când ea pare a nu fi dat nimănui nimica. A o dezbrăca de averile pe care ea le-a adunat în mai bine de o mie de ani înseamnă a o face din împărăteasă cerşitoare.  
  
Adaug eu, de luat aminte!!  
  
De ce simţim nevoia să importăm expresii, obiceiuri, sărbători şi alte cele, ale altor popoare? De ce simţim nevoia să contaminăm dulceaţa graiului pur românesc prin distorsiuni lingvistice cu ţintă clară către europenizare şi chiar globalizare? Dureros este faptul că le întâlnim foarte des în Media Românească, în limbajul celor ce au un rol covârşitor de formatori de opinie şi care au o putere de imprimare şi stabilizare în memoria colectivă a mesajului transmis.  
  
Ca o continuare a reflecţiilor, versul regretatului Grigore Vieru nu suportă comentarii, vorbind de la sine: Iar când nu poţi / Nici plânge şi nici râde, /Când nu poţi mângâia /Şi nici cânta, /Cu-al tău pământ, Cu cerul tău în faţă, /Tu taci atuncea/ Tot în limba ta.  
  
Am păşit cu drag către rubrica Poesis deschisă de către Petruş Andrei (Puieşti – Bârlad) cu versurile: Tu eşti apă care sapă vaduri nalte s-o încapă.(Apa şi focul). M-am bucurat să întâlnesc aici autori dragi mie: Elena Vlase Munteanu (Grumezoaia, Huşi), Ana Opran (Pădureni), oameni pe care îi cunosc personal ori doar din numerele anterioare ale revistei: Daniela Oatu (Vaslui), Ion Gheorghe Pricop (Duda - Huşi), Oana Andrei (Toronto, Canada), Cornelius Ioan I. Drăgan (Vaslui), Gherghina Tofan (Torino, Italia), rubrică încheiată, ca un cerc închis, de Martin Cata (Huşi), cu versurile: iar eu, gând rămas, undeva, crucificat pe Calea Lactee!( Gând rămas)  
  
Sunt fericită că suntem toţi vasluieni şi sângele nostru este amestecat cu seva şi gustul aceluiaşi pământ. Despre poezie, aceasta este precum rodul pământului din care v-aţi ridicat, precum adierea vântului, ropotul ploilor de vară şi mângâierea razelor de soare ce v-au atins creştetul...  
  
De la poezie la Epos, doar un pas. Nu mică mi-a fost surpriza să întâlnesc un fragment din volumul Chemarea apelor – autor Lina Codreanu. M-am lăsat condusă de personajele pline de farmec creionate atent de către autoare în tuşe de o diversitate impresionantă. Apreciez și evidențiez limbajul frust, atenţia deosebită acordată detaliilor, descrierile pline de farmec atât ale personajelor cât şi ale acţiunilor acestora, dar şi a cadrului în care acestea se mişcă, a naturii şi fenomenelor acesteia. Cel mare era curios să afle cauza, în vreme ce Tiribombă cel mic era furat de jocul nisipului alergat de-un vânticel rătăcit, şi-l plesnea între palme ca pe-un ţânţar, fără sorţi de izbândă…  
  
Reluarea la anumite intervale de timp - adică la numai câteva pasaje - a versului ce-i chinuia mintea lui Vergilă ca un refren obsedant, dă un plus de farmec textului, potenţându-i caracterul comic... Arde-l-ar focul de trin… Pam-pam! Aia-iaaa!  
  
Un fragment savuros, care se citește dintr-o suflare și din care nu lipsesc metaforele, comparaţiile, epitetele, personificările precum şi alte figuri de stil, dar nici arhaismele şi regionalismele.  
  
Cu siguranţă, în întregul său, volumul Chemarea apelor nu poate fi decât valoros, captivant şi plăcut lecturii.  
  
La aceeaşi rubrică m-am bucurat să descopăr un fragment din romanul, aflat încă în lucru, al subsemnatei şi anume Frânturi de viaţă, dar şi o tabletă cu parfum de anotimpuri, ca o cutie cu amintiri deschisă cu un condei sensibil aparținând doamnei Livia Andrei.  
  
În fine, sunt încântată să ajung la o rubrică în care diversitatea informaţiilor abundă, fiind livrată telegrafic, esenţa nefiind risipită în detalii inutile. Este rubrica Însemnărilor cu ştaif semnată Theodor CODREANU (Huşi), nimeni altul decât reputatul eminescolog, critic și istoric literar, scriitor. Recomand cititorilor să urmărească această rubrică. Cu siguranţă vor fi provocaţi să cerceteze, să-şi lărgească orizontul cunoştinţelor studiind şi alte materiale în care îşi au izvor aceste notiţe de jurnal, ce sunt deja de o valoare inestimabilă azi și vor rămâne peste timp.  
  
În rubrica de Opinii şi interpretări citim cu real interes articolul domnului Teodor Pracsiu, intitulat cât se poate de sugestiv Mitologia ( apocrifă?) a notei 10.  
  
Nu este un articol tendenţios, nicidecum. Nu doreşte a înclina balanţa pentru a favoriza pe unii şi a discredita meritele celorlalţi. Este, după opinia mea, un articol care urmăreşte printr-o analiză obiectivă, la rece, bine şi punctual argumentată, aşezarea în echilibru a balanţei. Poate nici şefii de promoţie nu întotdeauna sunt cei care ar trebui să fie conform meritelor, cum nici cei care trec de bacalaureat cu nota 10... nu sunt chiar de nota 10.  
  
Am auzit de multe ori expresiile: „Am picat pe subiect” ori „ m-am blocat şi totul s-a transformat într-un vid total”. Ce este dat să se întâmple fiecărui om se întâmplă, cu siguranţă. Apocrifă? Poate nu. Este, totuşi, acordată în baza aprecierii unei lucrări. Lucrare concepută în baza unei pregătiri (chiar dacă ”a picat pe subiect şi altceva nu mai ştie... cine poate dovedi?”... La un astfel de examen nu ai posibilitatea şi nici dreptul legal de a-i verifica cunoştinţele în legătură cu celelalte subiecte posibile). Este autorul expunerii în cauză...  
  
Poate greşesc, neavând experienţa catedrei, însă este o opinie.  
  
Cândva, un profesor spunea: „De nota 10 poate fi doar Dumnezeu. Nota 9 ar fi a profesorului, dar cu multă muncă o poate obţine şi elevul şi atunci, profesorul nu poate să fie decât fericit.”  
  
O întâlnesc din nou în paginile revistei pe doamna Lia Andrei, cu acelaşi condei sensibil, la rubrica Impresii de lectură, dezvăluindu-ne de această dată secretele celui de-al treilea volum al profesorului-pictor Gheorghe Alupoaei - Semne grafice de recunoştinţă – Portrete de expresie (Iaşi, Editura PIM, 2017). Edificatoare opinii, care stârnesc curiozitatea cititorului şi dorinţa de a intra în posesia volumului - Semne grafice de recunoştinţă – Portrete de expresie.  
  
Un fragment de cronică, continuare din numărul 6/2017 al revistei, aparţinând domnului Ion Gheorghe PRICOP - Val Furtună – un trubadur întârziat – vine ca un gest de nobleţe, spun eu, ca o datorie morală aşa cum spune autorul: Îmi fac o datorie morală din a lumina – ca şi în cazurile Constantin Asiminei şi Marcel Vârlan – fie şi pentru câteva clipe, o potecă tainică ce duce spre nişte necunoscuţi, dar adevăraţi poeţi ai vremurilor noastre […]. Cu îndreptăţirea că poezia se află peste tot. Chiar şi acolo unde nu este marcată cu galoane, cu premii şi distincţii literare. Tăcută, onestă, dar straşnic de trează, sub firul de iarbă care stă să crească. Acestea şi multe altele fiind spuse de către autorul cronicii la rubrica In memoriam: Val Furtunã.  
  
Prin Note(le) de călătorie ale scriitorului Tudor Nedelcea din Craiova, care declara în 2 Februarie 2013 pentru ”Gazeta de Sud” atât de frumos: M-am îmbolnăvit de „eminescianită”, acum avem prilejul la o Plecăciune în Ţara Sfântă (2) să întâlnim impresionante şi bogate informaţii. Las bucuria descoperirii lor cititorului, iar curiozitatea să-i meargă până dincolo de lectură, astfel încât să pășească pe urmele autorului şi să-şi plece genunchiul pe pământul sfânt...  
  
În sfârşit, rubrica Amicale, amicale… în dialoguri… hazlii nu poate fi decât binevenită şi binefăcătoare. Un proverb persan spune cam aşa: Glumeşte, dar numai dacă tu însuţi suporţi glumele altora.  
  
Se pare că poeţii Ioan Gh. Pricop şi Petruş Andrei se încadrează perfect în tiparele acestui proverb şi chiar le face plăcere, delectându-ne cu o corespondenţă umoristică în versuri, din care mai aflăm şi noi „mici secrete” despre agapele poeţilor şi scriitorlor noştri.  
  
Şi, ca să nu uit ( ca o paranteză personală, o coincidenţă) am mai aflat ceva. Poetul Petruş Andrei este născut pe 1 Iunie, la fel şi eu, iar vârsta domniei sale, 71 de ani, este echivalentul anului în care eu am venit pe lume, 1971. Mi s-a părut extraordinar. La mulţi ani, maestre! Sănătate şi doar urări de bine!  
  
Acest număr al revistei îşi închide paginile cu rubrica Conexiuni, cum altfel decât prezentându-ne Cronica întâlnirilor de club. Descoperim o bogată activitate, deplasări, întâlniri şi evenimente importante, toate însoţite de un impresionant album de fotografii, datate şi explicate, reale mărturii ce însoţesc această cronică în posteritate.  
  
Nu-mi rămâne decât să felicit fondatorii şi colectivul redacţional, truditorii revistei Liter-Club, să le doresc viaţă lungă, activitate bogată şi îndelungată!  
  
Mulţumesc pentru onoarea de a-mi regăsi materialele, poezie ori proză, în majoritatea numerelor revistei!  
  
Fondatori: Lina şi Theodor Codreanu, Livia şi Petruş Andrei, Daniela Oatu şi Teodor Pracsiu, Elena şi Ion Gh. Pricop  
  
Director: Lina Codreanu  
  
Redactor-şef: Livia Andrei  
  
Email: literclub2016@gmail.com  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
 
Referinţă Bibliografică:
Arde-l-ar focul de trin… Pam-pam!Aia-iaaa! / Olguţa Luncașu Trifan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2475, Anul VII, 10 octombrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Olguţa Luncașu Trifan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Olguţa Luncașu Trifan
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!