CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fragmente >  




Autor: Emilia Amariei         Ediţia nr. 2639 din 23 martie 2018        Toate Articolele Autorului

Unu` cari scrii poizâi…
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mă las legănată deseori în leagănul de brad și iarbă al Borcii, unde-mi găsesc liniștea mult dorită. Pare că un tsunami, cu mulți ani în urmă, m-a cuprins în vârtejul lui și m-a răpit din oaza aceasta divină. Mi-a trecut aproape o jumătate de secol urmând învăluirea lui de ceață și vânt care m-a purtat prin lume într-o alergare nebună. Uitasem să mă opresc. Uitasem să văd. Nu mai simțeam ci doar atingeam cu privirea, lucrurile. Și am mers, am tot mers, trăgând după mine amintirea bucuriei rămasă în Poiana Sabasei, într-o casă de vis construită de tatăl meu împreună cu mama și nașul meu de botez. Cerdacul din scândură lucrată artizanal, care dă un plus de viață locului, mi-a lipsit mult. Vocile femeilor care se adunau acolo la o vorbă îmi răsună și acum în urechi. Am purtat cu mine, așezate cu grijă într-un cufăr tainic al sufletului, toate darurile făcute de Dumnezeu: cursul melodios al Bistriței, lăutarii cântând la nunți, vocile muncitorilor forestieri care anunțau rostogolirea pe ulucuri, a buștenilor, sunetul coaselor prin iarba deasă a munților, corul păsărelelor fericite prin pădurile încă neatinse.  
 
Am avut drept comoară, peste tot, în lume, energia pozitivă a muntenilor mei, atitudinea lor șugubeață, râsul sănătos și bunătatea firească. Hărnicia și iuțimea lor, mi-au fost mereu îndemnuri spre nu a da înapoi în nicio situație grea. Rădăcinile nu mi-au putut fi smulse din pământul Poienii Sabasei. Legătura nevăzută dintre mine și sătenii rămași acasă, nu s-a rupt, ci a crescut în timp și m-a chemat cu glas rugător, să mă întorc.  
 
Alunii de pe Runc îmi foșnesc și acum în gând cu frunzele lor de un verde închis și mănunchiurile de alune îmi împrospătează mirosul de miez crud și zemos. La umbra lor, tata își bate coasa, așezat pe un pulover. Mama zdrăngănește blidele și oalele cu mâncare. Un abur de borș cu verdețuri îmi năvălește prin papilele gustative. Pe un ștergar de in, așează cu grijă ospățul mult așteptat: pâine de casă, borș, carne de cocoș în sos de zarzavat, slănină, ceapă, brânză. Ne adunăm cu toții în jurul ștergarului. Mirosul de iarbă cosită, neobositele păsărele care ciripesc încontinuu, cosașii imenși ce fac salturi prin hainele noastre, nenumăratele gâze multicolore, toate alcătuiesc un spectacol orchestrat divin. Iar amintirea aceasta este atât de prezentă încât pare că pot să călătoresc în timp. La stânga, pădurea bătrână de brad care se continuă cu o livadă imensă. Trei bărbați tineri taie brazde late în iarba înflorită. Unul dintre ei, un tânăr înalt, cu plete blonde, îmi pare un înger rătăcit pe dealurile noastre. O întreb pe mama cine este.  
 
-Aurel a lu' Dumitrașcu, îmi spune ea, ci, n-ăi auzât di el? Unu' cari scrii poizâi, ca șî tini. Aiștea nu-s drept întregi la minti, zice ea și se pornește pe râs…  
 
Tresar. Unu cari scrii poizâi? Nu-mi mai pot lua privirea din livada alăturată. Când ajung cu greblatul lângă acea livadă, Aurel se apropie și mă întreabă:  
 
-Domnișoara Emilia, îți place la fân?  
 
Îmi știe și numele? Mă cam fâstâcesc. Habar nu am ce să-i răspund. Cred că am culoarea macului în obraji. Îi răspund că-mi place și nu mai știu cum să dau cu grebla. Într-un final reușesc să vorbesc:  
 
-Am auzit că scrii poezii. Și eu scriu.  
 
-Știu că scrii, îmi spune el, mi-a spus profesoara ta de limba română. Am și citit câteva. Ai talent!  
 
De data asta chiar simt că leșin. Un poet deja cunoscut a citit poeziile mele! Tremur de emoție. Nu îndrăznesc să întreb ce poezii a citit. Toată ziua lucrez la fân sub un impuls mecanic, căci mintea este plecată pe alte dealuri. Ne privim îndelung ori de câte ori avem prilejul. Pentru mine el este un nepământean. Chipul, pletele ca spicul de grâu unduit de bătaia vântului, înălțimea, ochii albaștri, nasul acela care seamănă cu al Sfinxului din Bucegi, vocea caldă, zâmbetul îngeresc, mă marchează într-un mod nefiresc. Oare unde-și ține aripile? mă întreb. Momentul acela în care-mi vorbise fusese un dar divin. Aceea a fost clipa în care un zeu a coborât pe pământ și m-a observat. Mama, mânioasă că Aurel îmi distrage atenția, îmi spune:  
 
-Ci-ț' trebi copcilî, numa' dupa nebuni ti uiț'?  
 
Măcar de-ai înțelege tu, nebunia asta, mamă, îmi spun…  
 
Referinţă Bibliografică:
Unu` cari scrii poizâi… / Emilia Amariei : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2639, Anul VIII, 23 martie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Emilia Amariei : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emilia Amariei
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!