CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





CULTIVAREA IN EXTENSO A LIMBII NAŢIONALE PE VREMEA CARANTINIZĂRII
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
S-a decis biata Surica! Îl va populariza pe Ştefan al ei! Le va zice tuturor la ce reconversie profesională a decurs bărbatu-său, rafinat si arhicunoscut sommelier dâmboviţean, de când cu autoizolarea la domiciliu pe motiv de Covid-19!  
  
E decisă, ce, mai! îmi şuieră-n treacăt Veronica de la trei, când ne-am intersectat în holul blocului, după ce ascultase pe ascuns ce-mi spusese mie sărmana deznădăjduită.  
  
Nu mă opresc, nu pretind lămuriri, căci îs mai catolic decât Papa şi făcând, chipurile, pe zoritul, mă eschivez! Dar chiar mă grăbesc.  
  
E nouă şi, până la unsprezece, cât am învoire de la guvern, trebuie să mă reped şi să revin din Lizeanu de unde iau nişte mici, că de, e 1 Mai!  
  
Şi, carantină, necarantină, de Ziua Grătarului şi-a Berii, e musai ca să pun pe masă sortimentul ăsta gastronomic!  
  
Făcusem dis-de-dimineaţă comandă la Mielu’ Măcelaru’, străstrănepotul ăluia din Viitor care-avusese cândva măcelărie şi carmangerie prima-ntâi, nu alta, prin anii ’50-60 din mileniul trecut.  
  
Şi actualul ţine clasa predecesorilor, doar clienţii nu mai sunt ăia, adevăraţi domni ai lui odinioară...  
  
Dar să nu-mi uit vorba, cobor scările tinereşte, mă reped la taxiul ce m-aşteaptă şi:  
  
-Dă-i bice, Radule! îmi strig eu vesel porunca şoferului, cunoscut şi el bine, doar a stat aici, pân-a fost evacuat pentru neplata întreţinerii, factura depăşind cu mult valoarea locuinţei la banii de-acum. După nişte luni de tergiversări, a plecat cu caţel şi cu purcel! Da, da! Cele doua animăleturi erau de companie, aparţinând soţiei şi fiicei sărmanului îndatorat...  
  
Şi pe Răducu l-am comandat, dar online, pe aplicaţie! E din clasa Uber.  
  
-Să trăiţi, nea’ Toboc! mă salută condescendent domnul inginer, drapat perfect sub aerul de taximetrist actual... Da, da! Inginer! Şi-ncă după ce-a urmat două secţii ale Politehnicii până-n ’99!  
  
Încotro, azi?! mă ia cu binişorul. Ultima dată mă dusese la Palatul Mogoşoaia, unde-avea loc un eveniment literar - o lansare de carte chiar de către mine!  
  
-În Viitor, prin Lizeanu, te rog! La Mielu’ Măcelaru’! îi trasez eu itinerariul.  
  
Când află, râde uşor ironic, după care-şi activează staţia şi eliberează zgomotele sălbatice ale unui manelist, drept să mărturisesc, nesetat în memoria-mi muzicală.  
  
Nu mă pot controla şi, probabil, arborez o grimasă când sunt ultragiat fonic în halul ăsta.  
  
Radu e pe recepţie şi mă iscodeşte amical:  
  
-Dar ce?! N-agreaţi romaneaua mea?! Şi pe loc, mă trecu pe-un Happy Classical Music- Mozart, Vivaldi, Beethoven, Mendelssohn, de mă emoliai şi la chip, şi la inimă, încât îi zâmbii îngereşte...  
  
-Da, să vedeţi cum fac meltenii când aud muzică dintr-asta clasică! Ţâşnesc în sus de pe scaune urlând: <Meleş?! Rupe-i gura!> În traducere, ar fi: Mă laşi? Închide!  
  
-Să nu-mi zici că toţi sunt moldoveni! Ori s-a generalizat termenul?! m-arăt eu intuitiv...  
  
Răducu râde recunoscător vis-à-vis de competenţele mele lingvistice şi vrea cu orice chip să fie autopersiflant:  
  
-Meleş ăsta e de largă circulaţie, precum şi nambos!, arhicunoscuta scuză a taximetriştilor când se codesc să dea rest beneficiarului, adică, nu am, boss!  
  
În Pasajul Obor, maşini, ca-n vremurile bune?! Stopul îndelung, prelungit alarmant de intervenţia unui echipaj de control rutier, naşte controverse care degenerează...  
  
Din spate, se-aude un schimb de mitraliere verbale:  
  
-Băi, dârdăule, bine că te oprişi la stop, c-altfel, adormeai pe rutieră şi mai făceam vreun carambol din pricina ta?!  
  
Vocativul mă trimite cumva la înţelegerea metaforică a vorbei, adică, dârdâit, nu de frig, ci de ani mulţi...  
  
Cel interpelat nu se lasă mai prejos:  
  
-De ce n-ai luat-o pe calustradă, zărghitule, să te repezi aşa?!  
  
Nu-nţeleg termenul calustradă şi-l propun spre traducere amicului şofer:  
  
-Doar vorbe noi... marchez tentativa...  
  
Nelăsându-mă să finalizez nedumerirea, mă lămureşte cu stoicism:  
  
-Vai, se poa’? Cum pe autostrăzile noastre se-nghesuie atelaje à la patru roate şi-un... cal... măgar/ atelaj particular, s-a născut neologismul calu+stradă! Şi se pune pe-un râs contaminant...  
  
Mă pornesc şi eu să mă bucur de cultivarea limbii române la-nceput de mileniu trei, în sinea mea întristându-mă... Dar şi eu, ca tot românul, termin făcând haz de necaz...  
  
Îmi procur mititeii lui Măcelaru’ încântat de tot: aromă, ambalaj, preţ... Ca mereu, fiind cumpărător fidel, mă bucur de un rabat consistent, de care mă tem să vorbesc, pentru a nu-i întărâta pe alţii, dar nu de... valoarea mea!  
  
La-ntoarcere, damful de la micii tupilaţi în portbagajul maşinii ne-amplifică înfometarea şi mie, şi lui Răducu, încât o dăm pe discuţii legate exclusiv de mâncare şi băutură.  
  
Nu ne lăsăm nici unul, nici altul, dându-ne specialişti în tot felul de gastronomice.  
  
Eu sunt fiert după emisiuni de artă culinară, recte Chefi/Titani, la Cuţite, Paprika, iar el, chiar vorbeşte în cunoştinţă de cauză, fiind practicant de weekend a bucătăriselii şi, pe viitor gata, de-o nouă reconversie profesională, căci:  
  
-...se poartă după nişte de ani! Poate-mi găsesc fericirea?! mărturiseşte entuziast.  
  
Şi, înainte de a-i plăti, mă chestionează stârnitor, dac-am aflat că Ştefan de la parterul blocului meu a suferit o reconversie recent...  
  
A devenit som-ne-li-er, de când cu... carantina! îmi şopteşte inginerul, alias şoferul, alias bucătarul, în timp ce-ncasează costul cursei.  
  
Probabil Radu e puţin frustrat, gândesc în mine, că-l privez de plăcerea de a-mi replica nambos! - adica, nu am, boss! - când i-aş cere vreun potenţial rest, fiindcă i-achit cu cardul.  
  
Abia intrat în holul mare al blocului, sunt aproape sigur de ce-a vrut să spună râzăreaţa de vecina de la trei despre degradarea profesională a lui Ştefan soţul Suricăi: din sommelier, de-atâta stat, vin şi somn în vremea carantinei a devenit... somnelier!  
  
Referinţă Bibliografică:
CULTIVAREA IN EXTENSO A LIMBII NAŢIONALE PE VREMEA CARANTINIZĂRII / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3418, Anul X, 10 mai 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!