CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





CU MASCĂ, DAR FARĂ MASCĂ?!
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
După răzmeriţa nepetrecutei la timp ierni, în ziua în care răscoliri vernale pretimpurii s-au returnat, după o şedere silnică de paisprezece zile la domiciliu, mă înieptez şi-o pornesc temerar, deci nepăsător la... preumblare pe străzi.  
  
Dacă mă vezi cum păşesc, nu zici că m-am eliberat de sub tirania hormonilor, adic-aş fi la senescenţă, după cum citeam asemenea corespondenţe în rândurile scrise de un filosof român contemporan, care definea vârsta seniorală!  
  
Nu sorb aerul proaspăt, nu! Îl inspir nesătul, sigur de purificarea lui în trecerea prin împăduritele-mi narine!  
  
Un soare înurajator îmi stimulează procesarea endorfinei, capăt celeritate-n mişcări, purtat de încântarea că, la peste şaptezeci de ani, posed încă o activitate cerebrală forte.  
  
Mă-ndrept spre piaţeta din zonă, în centrul căreia o arteziană, mai vârstnică decât cele de la Piaţa Unirii, e-ngrădită de-un ziduleţ lătişor şi scunduţ, dotat de municipalitate cu acoperitoare lemnoasă, adevărată invitaţie la repaus pentru osteniţi, neimportând etatea.  
  
Vezi aici, sosiţi mai devreme, destui congeneri, şi doamne, şi domni. Câţiva sunt asezonaţi cu măşti de rigoare în cotidian, dar niciuna corect poziţionată. Îi compătimesc pentru imprecizia gestuală! Deh! Ori, poate pentru alte metehne?!  
  
Bag de seamă lacuna, însă nu obiectez, dacă şi primăriţa Capitalei apare la TV cu izolatoarea facială mai jos de narine?! Îi acuz în gând grosso modo pentru intenţii de conservare a imaginii... Poate?! Cine ştie?!  
  
Surâd în sinea mea profundă ca un ticălos râzăreţ şi la vârsta ce mă onorează, fiind cu focoasele pe trecători, doar, doar mai captez ceva amuzant!  
  
Nu-mi pierd vremea în zadar. Zăresc peste drum, în staţia de autobuz un tip care, în aparentă stare de sănătate, fumează. Ce mă intrigă este faptul c-are mascat nasul, iar gura-i liberă pentru pipat!  
  
Nici una, nici două, pe refugiu îşi face apariţia o codană, cam înspre cincsprezece ani. Are-n spate rucsacul şi se ţine cu mâinele de-o coşcogea shaorma, din care înfulecă precum un găman.  
  
E drăguţă, îmi zic, admirându-i părul negru, creţ-sârmos... Poartă masca pe post de cordea, la paritate cu ochelarii de soare. Se simte bine, e strălucitor de încrezătoare!  
  
Dau să mă mir, dar nu-mi permit, deoarece prin faţa mea trece cu nasu-n vânt ca întotdeauna vecinul meu, Domnul Stelu. Se vede că astăzi e de rând la plimbat câinele blocului, rasa Pug!  
  
Încărcat de importanţă, nu dă semn că mă vede, căci posedă acei ochelai de cal invizibili, apanajul iubitorilor de sine. Sau poate se teme c-aş putea da în vileag stratagema cu scosul câinelui afară?!  
  
Poartă mască şi el, şi patrupedul. Dumnealui a perforat apărătoarea în dreptul gurii pentru a pătrunde pipa... Insul o ţine-ntre dinţi neaprinsă de când se scoală şi pân-adoarme.  
  
Nu râd de grupaj, întrucât mă-nduioşează teribil bietul patruped, vizibil chinuit de instalaţia sanitară neavenită şi umectată de salivă, din plin şi firesc eliberată de rasa căreia îi aparţine...  
  
Încântat la culme de inspirata găselniţă a seniorilor din blocul nostru, era aproape să nu remarc un trio de saci menajeri de pe rigola de vis-à-vis.  
  
Legaţi reglementar la gură - în linia săculeţilor cu dolari incriminaţi cândva în anecdotica socialistă ca însemne ale potenţei imperialiste - stau perfect verticali şi aliniaţi.  
  
De-a mirarea aşa perfecţiune, mormăi. Mă hotărăsc a-i urmări mai atent, când, surprinzător, unul se propulsează pe trotuar şi ţopăie ceva distanţă. Încurajaţi de aşa iniţiativă, ceilalţi doi procedează identic, iau viteză şi-l depăşesc pe primul desprins, doar se-apropia maşina de colectat resturi... menajere?!  
  
Îmi vine să râd în hohote, dar nu pot să-i deconspir, nu?! E un tertip născocit de nişte tineri zgubilitici, în stare de aşa efort mental şi fizic... pentru protecţie, n-am ce zice!  
  
*  
  
Nici nu ştiu cum trece vremea şi zâmbesc încântat pe sub mustaţa-mi.  
  
Suntem pe stradă, realizez, puţini şi calmi amatori de ieşiri.  
  
Mă contrariază faptul. Cum să fie bieţii seniori la plimbareală acum, între 11 şi 13, când li s-a dat liber la farmacie ori la market?! Nici nu le-ajunge timpul pentru deplasare, doar o fac în paşii melcului, nu altcumva!  
  
Ceasul stradal din piaţetă cântă ora prânzului. Melodia semnalului fusese anticipată de nişte chiorăieli total afonice, însoţite de-o duhoare grosieră de garlic, reiterate periodic de nişte eructaţii cu bătaie lungă...  
  
Emitenta e o damă, altfel bine, elegantă. Posedă îmbunătăţiri estetice faciale, mai ales buzele sunt proeminente.  
  
E aşezată în stânga mea, cam la cinsprezece grade din rotonda care ne suportă odihna. Am tras cu coada ochilor, când tatonam identificarea izvorului de iz usturoiat aruncat împrejur.  
  
Sunt încredinţat că servise matinal mai mult decât cei doi căţei recomandaţi şi dau să mă departajez de preajma ei, la peste doi-trei metri.  
  
Persoana e admirabilă! N-o supără distanţarea şi-mi trimite zâmbete încărcate de-nţelegere şi pofteală colocvială.  
  
În sine mă zbârlesc, dar ’mneaei este imună la chestii de-astea şi-ncepe:  
  
-Mă scuzaţi, dar când am văzut că virusu’ ăsta începe cu orezu’, trece apoi la paste, nu credeam c-o s-o dea şi pe polenta, deh, pe mă-mă-li-gă, îmi traduce ea, având în ponunţie o teribilă nuanţă italienească.  
  
N-o iert şi-o persiflez obraznic precum un vero uomo:  
  
-Sunt curios. La reîntoarcerea din Peninsulă, tot în italiană i-aţi vorbit vameşului?!  
  
-O, nu! ce, eram proastă?! şi râde vocal împrăştiind halena usturoiată.  
  
Apoi, continuă c-o sarjă politico-socială:  
  
A reuşit Covid-19 s-aducă diaspora acasă! Am un văr care-i stabilit în Lombardia de douăzeci de ani şi care s-a jurat că nu revine-n Românica decât confirmat cu virusu’! Tare-ar vrea să contamineze cât mai mulţi babalâci, exclusiv dintre cei cu pensii cât mai speciale!  
  
Nici după ce mi-a debitat gafa cu babalâcii nu are vreo trăire decât autoîncântarea?!  
  
Eu o uit mintenaş, când văd un cuplu de ţigani, îndoielnic de nealcoolizaţi, plimbându-se prin faţa noastră şi-arborand facial cupele înţinate încă ale unui sutien.  
  
Mersul ostentativ unduit, smoala lucirilor din ochi, discrepanţa între nuanţa tenului şi albul opreliştilor propuse viruşilor amuză, trimiţându-te cumva la vorba neaoşă a face haz de necaz...  
  
Nu mă strâmb, evident! Sunt pe deplin respectuos cu această numeroasă minoritate, cum de altfel am fost din totdeauna cu orice conaţional.  
  
Am ce-am vrut când m-am hazardat să mă expun invadatorului Corona ieşind, adică acelaşi tonus pe care-l capăt ori de câte ori sunt la promenadă şi-mi zic în gând înfericit:  
  
Şi astăzi beau la un antreu aceeaşi ţuicomicină la cinzeacă, doar c-o sorb exclusiv la mine acasă, în perfectă şi binevenită izolare!  
  
Tot mental prind curaj şi-mi promit să trimit un anunţ on-line: Senior serios având în cămară şi boxă o fabuloasă rezervă de conserve, fructe confiate, ceaiuri afrodisiace, cafea, carbogazoase şi plată, dezifectant, alcool medicinal şi ne, clopapiren, câteva duzini de măşti proaspăt sosite de la Seul, îmi doresc o doamnă serioasă până-n şaizeci de ani cu care să continui carantina... până la capăt!  
  
Aşa să-mi ajute Dumnezeu!  
  
Referinţă Bibliografică:
CU MASCĂ, DAR FARĂ MASCĂ?! / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3376, Anul X, 29 martie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!