CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





ASTĂZI EU AM FOST... MOMEALA
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
-Îmi place locanta de pe Bărăţiei, mai ales de când au refăcut-o gigea... Să tot fie 15-16 ani... se destăinui Sandu meditativ amicului său Gabi, dându-şi ochii peste cap şi plescăind a pofte buvabile, rămânând în reverie preţ de minute bune...  
  
Seniorii se dedau azi odihnei pe-o bancă din parcul Bisericii Sf. Gheorghe Nou. Chiar de-i numai februarie, amiaza bate-n termometrul diurn cam 15 grade.  
  
Au venit în centru cu metroul dinspre Dristorul drag, unde hălăduiesc şi, de la Staţia Unirii, urcând încoace, au cam ostenit... doar bulevardul e cumva în pantă urcătoare şi, la anii lor, deh?!  
  
-Măi, Sandule! îl strigă prietenul care-şi lustruise lentilele de miop privind mulţumit de tentativa-ncercată şi nedând curs pe loc celor auzite.  
  
Apelul strigat cam tărişor îl făcu pe-un pici de pe banca vecină să tresară către bunicu-său:  
  
-De ce mă porecleşte, Tataie, că pe mine nu mă cheamă aşa?!  
  
Bătrânul, c-un vag Parkinson, dă vesel şi aprobativ din cap, parc-ar vrea să-şi felicite odrasla că trece sub tăcere prenumele, nebănuind c-altfel stau lucrurile... Fu surprins de recitalul nepoţelului:  
  
-Sandu poate-l cheamă pe domnul! rosteşte grav copilul, împungând cu arătătorul stângii către cel exact-botezat aşa.  
  
Mie îmi zice Sănducu, aşa să ştii, nene! limpezi lucrurile puştulică întorcându-se cu privirile către bunic, pesemne aşteptând vreo laudă, ceva?!  
  
Câteşitrei bărbaţii se amuzară de reacţia copilului şi se salutară condescendent, ridicându-şi simultan pălăriile ca să le pună mai bine la loc...  
  
*  
  
-Măi Sandule, după cum văd, ai de-o viaţă-ncoace un comportament de rutieră, cum zice şi Ghenadi, noul meu vecin de palier, strămutat cu jobul aici de la Chişinău.  
  
-Anume?! se interesă celălalt, împosocat de întârzierea lui Gabi privind cestiunea cu... locanta, rămasă baltă.  
  
Dar bâzdâcul nu-l ţinu mult, nu, căci începu să râdă repetând printre hâhâituri vorba rutieră, semn că filologul din el intuia sensul cumva, dar nu tocmai pe tocmai...  
  
Rutieră zici?! mai chestionă el, râzând copilăreşte, fără control, fără limite...  
  
-Da! Întocmai! Cum la drum lung, o maşină cere să-i faci plinul, la fel şi ţie îţi cere buricul niscaiva băuturică, nu?! Greşesc?!  
  
Şi tăcu fericit, că, deşi sintetică exprimarea-i, e grozav de lămuritoare?! Doar îi explicase ageamiului de Sandu tanda pe manda ce-i o rutieră şi de ce seamănă el cu vreuna dintr-astea, nu?!  
  
Fire iertătoare, bănuitul însetat îi aminti camaradului său de serviciu şi chiar de pahar, cum, după o băută prelungită, fiind bine troscăit, se gândise la soţie, o apelase... doar să-i amintească iubirea pentru ea.  
  
Se trezise de-a binelea când, de la capătul firului, i se aruncase brutal: Credem c-aţi greşit numărul?! Noi suntem fabrica de bere...  
  
Vizatul zâmbi larg... replicând c-un croşeu:  
  
-Dar tu mai ştii, internat în spital fiind cu o criză de sciatică, cum te-a găsit asistenta care voia să-ţi servească injecţia de seară?!  
  
Ce memorie trebuie că posedă ’mnealui la chestii d-astea, mărunte, frământă Sandu concomitent şi ţinerea de minte a confratelui, şi obiectul acesteia în cazul de faţă.  
  
-Ei, ce făceam?! aruncă simulând nepăsarea când, totuşi, murea de curiozitate s-afle ce şi cum...  
  
-Ai rămas memorabil pentru toţi aceia cărora le-am povestit! Chiar ţi s-a şters din cap întâmplarea?!  
  
Puţin panicat, Sandu bombăni:  
  
-De-ar fi să reţin grozăviile toate făcute ori zise de mine, mi-ar trebui zece capete, nu unul! Acum, ce faci, nu zici?!  
  
Între timp, Gabi îşi luase cel mai nostim chip, gata să redea citatul:  
  
<- Domnu’ Sandu! Domnu’ Sandu! te strigase biata femeie cu trusa de injecţii în mână, văzându-l pe grav înţepenitul întors pe vintre şi scotocind nerăbdător sub pernă, ce căutaţi?!  
  
-Ooof, of... te văicăriseşi tu. Îmi caut jumătatea. Nu știu pe unde e mititica!  
  
-Domnu’ Sandu, nu e nimeni aici în afară de mine şi de dumneavoastră! se uimise femeia.  
  
-Ooof! Şi era de pruuună! încheiaseşi tu rostogolindu-te cu faţa în sus şi gemând a durere...>  
  
-Asta de unde ai mai scos-o?! se arătă contrariat Sandu, iar, când Gabi fu să răspundă, dezvoltă subiectul:  
  
Ca şi fraiera de asistentă, nu ştii să citeşti printre rânduri! Păcat! Şi te mai pretinzi filolog?!  
  
Demnitatea mea de bărbat nu-mi îngăduia să mă olicăiesc din cauza durerilor... Tocmai mă zvârcoleam... mă dam de ceasul morţii, când intrase ingrata! Ce puteam face decât s-o dau pe glumă?!  
  
Ezitând puţin pe motivul că explicaţia turuită părea cumva plauzibilă, Gabi scutură din cap şi c-un rictus pe obrazul drept mai încercă:  
  
-Dar astă vară, când ai făcut la Cireşica un puseu de tensiune, de te-am dus cu maşina SMURD-ului la Spitalul Universitar, când te-a invitat la Triaj să te consulte, mai ţii minte ce-ai zis?!  
  
Completarea îl încurcă bine-bine pe Sandu. Chiar nu ştia despre ce vorbea insul. Nu băuseră amândoi o după-amiază întreagă bere peste bere, că de, era caniculă?!  
  
Acuzatorul se grăbi să-i dezvăluie uitucului pozna omisă ori poate nerecunoscută:  
  
-Cum era zăpuşală mare acolo, ţi-ai exprimat dorinţa de-a te răcori <Un whisky cu gheață, vă rog!>  
  
-Și?! Mi l-au dat?! se interesă foarte sincer Sandu clipind des-des în aşteptare...  
  
-Da de unde?! Uiţi unde te găseai?! întârzie voit răspunsul Gabi.  
  
Când ţi-au amintit că erai la Urgenţe, i-ai îndemnat inocent să-ţi bage tăria în perfuzie!  
  
Lămurit, Sandu începu iar să râdă, încât Sănducu îl privea contrariat în vreme ce-şi interpela bunicul:  
  
-Și tu faci aşa când mergi la spital cu Salvarea?!  
  
Vorbele copilului nu primiră vreun răspuns, fiind luate cu sine de o adiere uşoară de vânt...  
  
*  
  
-Cât de iute zboară timpul când sorbi o berică?! se-ntrebă retoric Sandu, dovedind sentimente de mulţumire către Cel de Sus că le condusese paşii spre locanta râvnită.  
  
-Aşa, aşa! încuviinţă Gabi în vreme ce scociora prin borsetă după nişte cash.  
  
Mai bine să punem de-o poantă să ne mai veselim, ce zici?!  
  
Înmuiat binuţ după şirul de beri, Sandu dădu aprobator din cap privind înceţoşat la camarad, gata la orice-i propune acesta.  
  
-Să ieşi primul şi să m-aştepţi la colţul străzii, dar să fii cu ochii pe mine când apar! Bine?!  
  
-S-a fè! se copilăreşte Sandu şi iese tacticos din local, îndreptându-se către zona indicată, observând cum un poliţist dă târcoale, privind insistent către uşa restaurantului, poate, poate, năimeşte vreun şofer făcut...  
  
Deşi total conştient, Gabriel improvizează... iese în stradă, se împiedică şi începe să-şi caute cheile cam vreo cinci minute, ba în borsetă, ba prin buzunare, chiar şi-n sân cotrobăie cu privirea, desfăcându-şi cravata şi cămaşa pentru inspecţie...  
  
-Ce nărod?! Ce-o căuta?! Poate ziua de ieri? îşi dă cu presupusul Sandu.  
  
Între timp, simulantul găsind portcheiul, se târăşte şi încearcă la vreo patru, cinci maşini până ce, chipurile, o găseşte pe a lui.  
  
Când s-o deschidă, poliţistul, nici una, nici două, se-ncoţopeneşte în faţa infractorului, îl stopează şi-i propune testul cu fiola.  
  
Ca un cetăţean vero, Gabi dă curs poftelii savurând rezultatul - 1,2‰ alcool...  
  
Pe moment, agentul de circulaţie pretinde actele ca să dreagă proces-verbal de constatare...  
  
Gabi îl priveşte c-un aer tâmp care nu exprimă nimic decât turmentarea...  
  
Poliţistul insistă, dar nu se-alege cu nimic.  
  
Şi-n vreme ce îi explică cu multă răbdare urmările faptei celui ce-ar încălca legea urcându-se în stare de ebrietate la volan, Sandu, refăcut de aerul de-afară, se-apropie de cei doi zâmbind lăbărţat şi dând verdictul situaţiei:  
  
-Ce-i cu dumnealui?! i se adresă exclusiv prietenului şicanat. De ce-ţi obstrucţionează trecerea domnul?!  
  
Ooof, se mai lamentează el, privind spre Tării, că n-au de lucru şi li se pune pata pe cetăţenii cumsecade, aşa, tam-nisam!  
  
De unde să-i dai, sărmane, actele maşinii, când tu nu mai conduci de şapte ani?!  
  
Poliţistul, complet buimac, îşi plimbă privirile de la unul către celălalt, neştiind ce să creadă, să zică...  
  
-Satisfăcut, vă rog? şarjă Gabi.  
  
Astăzi eu am fost momeala... Să trăiţi! îi aruncă falsul şofer şi, apucându-l de braţ pe coleg, o luară din loc râzând mulţumiţi de reuşita strădaniei...  
  
Referinţă Bibliografică:
ASTĂZI EU AM FOST... MOMEALA / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3341, Anul X, 23 februarie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!