CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





OLEUM ET OPERAM PERDIDISTI, AMICE
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Dinspre bulevard, o apucai la dreapta pe prima alee. Dură ceva, nu c-ar fi fost cine-ştie-ce distanţă, dar era-n miezul zilei, când ţi-e foame de nu vezi şi ţi se-ncurcă printre picioarele grăbite câte-un moş ca mine ce nu şi-a plătit factura către a Neagră să vină să-l cosească, să elibereze locul.  
  
Ce-avusesem de-ntâmpinat îmi păruse peste poate. Adică pentru că eşti bătrân să te faci sac de înghionteli?! mă-ntrebasem, la început, paşnic, nedumerit, dar vocal.  
  
Nenorocul meu! Fusei auzit! Şi-un pricăjit de puradel scoase din poziţia staţionat un picior în faţă.  
  
Mintenaş mă-mpotmolii de parc-aş fi fost Zidul Berlinului! Dar, slavă bastonului prezent la datorie, nu căzui. Doar îmi pendulai trupul clipe în şir, sigur până la ultima c-aveam să mă prăbuşesc. Şi-ncă ceva! Păşisem!  
  
Salvat, mă verticalizai şi, când să-mi zic Am scăpat! un hojmălău mă primi între braţe, clătinându-mă ca pe-o sită, privindu-mă hipnotic şi turmentându-mă pentru minute-n şir. Mă gratulă şi cu anumite invective în care sfârşitul iminent apărea ca laitmotiv.  
  
N-apucai să mă dezmeticesc c-auzii dinspre staţia de maşini o voce ascuţită de femeie pornită pe arţag: Şi bătrân, şi-mpiedicat şi... tontălău! Te-a furat rablagitule! Ţi-a săltat actele şi-acum îţi face cu mâna din autobuz!  
  
Apoi, martora se-ntoarse către altcineva din preajmă pretinzând c-are dreptate când zice ce zice, că ştie ea rosturile, că babele şi moşii să stea la domiciliu, c-alfel îşi râd stradalii ăştia fără Dumnezeu de anii lor, nu alta!  
  
Într-adevăr, în buzunare îmi rămăsese doar cheia casei.  
  
Bine şi-aşa! Măcar să... Dar n-apucai să-mi termin gândul, că simţi cum dinspre inimă mi se urcă spre gât şi ceafă sânge fierbinte sub presiune.  
  
Dar ce-i?! Mă simt lezat?! Ce? N-au dreptate?! Nu fac de ani şi ani umbră pământului?! Aşa-i, sunt doar o piedică, n-au ei pe unde să-şi poarte năravurile din pricina mea! Le stăvilesc alergatul spre ţeluri îmbeznate, spre furtişaguri mărunte, spre-o duşcă de băutură ieftină, spre paţachine...  
  
Şi bombănitul ăsta fu percutat, nu se ştie cum, de-un altul căruia-i stăteam în cale. Şi mimica şi trupul insului exprimau cheful de a-şi face un hatâr.  
  
În vreme ce-naintam, expresia creaturii inducea batjocură: Ce? Te caută? Te caută şi tu, nu şi nu?! Hai, fă-ţi înscrisul! E vremea să te cari! încheiase şutând într-un cartof măricel, dar scofâlcit ca seniorul din faţa lui...  
  
Asemănarea cu mine îl fascinase. Şi satisfacţia, ce-l curentă, îl făcu pe golan s-azvârle un un scuipat atât de departe, cum nicicând nu performase!  
  
*  
  
Nu sunt răzbunător din fire, însă după cele petrecute plimbându-mă pe bulevard, ar trebui să fiu, nu?!  
  
Dar nu mă las erodat la fire de-aşa întâmplări! Îmi arog înţelepciune şi respect de sine, deci nu gândesc vindicativ, categoric, nu! La vârsta mea?! Se poate?!  
  
Doar în clipe de însingurare îmi trec prin minte şiruri-şiruri de idei, aflate în concurenţă acerbă să fie transpuse în fapte.  
  
În fine, una şi cu una fac două, concluzionez eu într-o zi de marţi vernală, dar rece-rece, de parc-ar fi fost autumnală, ce-ar fi să merg la shopping?!  
  
Am de toate în garsoniera mea dublă şi de-ale igienei, şi de mâncare, de toate, numai că mă-ncearcă un spleen sâcâitor...  
  
De cel mai înalt Supermarket din zona în care locuiesc mă desparte un scuar mititel, plăcut şi uşor de traversat. Îl parcurg repejor, de parcă m-ar aştepta cineva!  
  
Ajung în centrul comercial, intru, mă lipesc de scara rulantă, să mă dau cu ea, lăsându-mă touché de câţiva ghiorlănei tinerei, grăbiţi s-alerge, căci scara se târăşte încet, nu?!  
  
Ultimul etaj marcat, mă dau interesat s-o iau la vale tot pe moşcăita de rulantă, ceva mai liberă acum.  
  
Şi-n timp ce cobor, mă simt revigorat de lumina exasperantă, de zecile decibelilor covârşitori, amplificaţi de frânturile întretăiate ale conversaţiilor pe smartphon etc. Drept urmare mi se-nfierbântă imaginaţia.  
  
Parterul şi ego-ul meu precaut m-atenţionează: Ia-ţi nişte ciorapi! Mâine serbezi aniversarea!  
  
Fără să comentez, descopăr taraba corespunzătoare, rotundă şi dichisită atractiv, târguiesc perechea voit-aniversară c-un preţ dublu faţă de cel din raftul autoservirii, dar nu mă plâng, nu!  
  
Exult de satisfacţie, nu alta! Am târguit ce-mi doream cu ardoare! Ciorapii au vârfuri separate pentru fiecare deget în parte!  
  
Ura! Îmi vine să strig, dar n-o fac având încă la mine şi minte, şi bun simţ, şi ceva discreţie, nu ca imberbii din preajmă.  
  
Obrazul subţire cu cheltuială se ţine! mi-aruncă sinele paleativul bănuit pentru consternarea mea în legătură cu preţul.  
  
Ies. Deţin înfericit o punguţă din plastic curcubeică, din care încălţătorii nu se zăresc. Mă dau plin de ceva emfază ca şi când am cumpărat cine-ştie-ce minunăţie.  
  
Din asta mă trezeşte neplăcut poliţistul care dregea o amendă pentru parcare în loc nepermis, rezemat de un Opel-Corsa şi privind intermitent stâlpul avertizant. Sobrietatea efectuării îndatoririlor sale de serviciu mă indispune teribil. Şi-atunci, dublat de Sarsailă, cum se întâmplă uneori, mă simt in-spi-rat!  
  
Mă reped spre legea personificată şi-l implor:  
  
-Vă salut respectuos! Ce-aţi zice să-nchideţi ochii de astă dată?!  
  
Ştiţi, mi-aţi prejudicia pensia... Pentru această primăvară nu mi-am planificat nici o amendă! Poate spre toamnă s-arvunesc vreuna...  
  
Eficientul agent s-a oprit şi s-a holbat stupefiat la mine, după care şi-a finalizat actul.  
  
-Pen-tru ob-struc-ţio-na-rea de-mer-su-lui le-gis-la-tiv... l-aud silabisind. Pe urmă, rupând pe prima, începe să o scrie pe a doua.  
  
Jubilez din plin, dar mă dau ofuscat şi plusez:  
  
-Totuşi faceţi un mic rabat... Ce, n-aveţi în familie pe nimeni pensionar şi nevoit să-ncalce regulile şi din lipsă financiară, şi din cauze de sănătate?! Sau din pricina vreunei dizabilităţi mentale, intervenite după ultimul control psihiatric?! Eee?!  
  
Dar el, n-aude n-a-vede n-a greul pământului! Eu amplific mascarada. Mă-nfig în faţa lui în timp ce-agit agresiv pungulica magică în sus şi-n jos.  
  
Poliţistul mă priveşte siderat. Se teme pentru integritatea-i facială, face doi paşi înapoi, păstrând hotar între mine - atacatorul şi el - potenţiala victimă, stâlpul purtător al semnalizării. Dar îşi revine curând şi continuă cu scrisul, trăgând des cu ochiul spre mine.  
  
Atent să-i observ tulburarea psihică, nu ştiu numărul amenzilor iniţiate. M-apropii de stâlp şi-l sperii c-un posibil atac, eu învârtind braţul cu ciorapii aniversari.  
  
Ca să mă evite şi să mă stopeze, iese din fostul refugiu şi, rezemându-se de portbagajul maşinii, catadicseşte:  
  
-Daţi-mi numele şi prenumele, vă rog, mă consideră dintr-o dată agentul, întinzând curajos braţul drept către mine.  
  
-Nu mai spuneţi?! mă dau eu perplex de cerere. Şi pe urmă cum mă mai numesc?!  
  
Petentul se holbează ca un căpcăun la mine, inspiră şi expiră ca un yogin în căutare karmei şi-o dă pe altă gamă:  
  
-Actele maşinii, vă rog!  
  
-Ce acte? Care maşină? Ce tot îndrugaţi, mă dau acum eu oripilat de pretenţiile sale.  
  
-Cum care maşină?! Asta din faţa mea, Opelul Corsa cu plăcuţa B-666-LUP!  
  
Eu fac un pas înapoi, privesc autoturismul costatând:  
  
-Nu-i rău, dar pare exploatat câineşte!  
  
Chiar îmi smulge un oftat lung starea sa. Îi dau ocol să mă edific de-am pus diagnosticul ca lumea?! Strig disperat:  
  
-Vai, vai vai! Cine-o fi zgâriat-o?! debutez eu în alt act al show-ului. Şi-ncep, de mă mir singur de-atâta charismă, să mă jeluiesc deplângând nesăbuinţa proprietarului de-a se fi dus cu ea în lume, s-o hăituiască printre şmecheri în loc s-o ţină la fereală-n garaj…  
  
Fac o scurtissimă pauză, c-am obosit. Apoi, mai drastic, mârâi subversiv. Tuşesc acuzând un tabagism închipuit, căci n-am pus nicicând ţigară-n gură.  
  
Îmi dichisesc stânga cu punguţa-bumerang până mai adineauri, ca să-mi scot batista cu dreapta din buzunarul sacoului.  
  
O iau. O privesc foarte condescendent şi smerit, anticipând scuze pentru iminenta deteriorare a formatului perfect pliat şi...  
  
N-apuc să-i explicitez ce intenţionez cu nas-sufletele, că sare agresiv către mine:  
  
-Îmi prezentaţi ori nu actele, cetăţene?  
  
Folosise de astă dată o tonalitate de contratenor, complet în discrepanţă cu organismul său hiperponderal.  
  
Efectul pretenţiei sale vocalizate smulse râsul hohotitor al asistenţei încropite pe nevăzute între timp, culminând c-o exclamaţie a unui tânăr ghiorlan, fan al excepţiilor:  
  
-Iote-l, mă, pe Ouatu, ăla de n-a luat Eurovision-ul!! Nu ştiam că-i poliţist!  
  
Prevalându-mă de blocarea auditivă a celor din jur, îi silabisesc încetunel ultragiatului:  
  
-N-am ac-te-le ma-şi-nii. Nu-i ma-şi-na mea! Eu am ve-nit cu... me-tru-pa-sul, mai apuc să zic.  
  
Mă-ntorc apoi tinereşte pe călcâiul stâng şi mă strecor repejor şi triumfător prin mulţimea derutată, lărgindu-mi peste poate frumoasa-mi gura într-un rânjet malefic...  
  
Referinţă Bibliografică:
OLEUM ET OPERAM PERDIDISTI, AMICE / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3082, Anul IX, 09 iunie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!