CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





BE EU!
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Suntem deja în 2029! Nu credeam că trecerea noastră la moneda EU va ţine! Precauţia mea, precum şi a altor conservatori ca mine, a fost de prisos...  
  
Am plâns românii unul pe umărul celuilalt, am rătăcit în conversie ceva capital, dar, într-un sfârşit, ne-am consolat... Aşa-i românul, îngăduitor cu schimbările impuse...  
  
Eu, de când sunt pe lume, îmi duc zilele în capitala Romanaţilor. Şi sunt mândru de asta! Doar armat-am făcut-o ca militar în termen la Paşcani, ajutor de bucătar la popota garnizoanei din localitate.  
  
Am dus-o bine acolo, nu am trudit peste poate, dar am servit ţara deprinzând bucătăreala şi făcându-mi prieteni, adevăraţi prieteni, pe gemenii Librescu, Edy şi Sache, leat cu mine, dar sanitari.  
  
Erau copiii unui comersant ştiut în localitate, tare priceput în afaceri, dar şi-n povestit…  
  
Ne-am văzut şi peste ani! Ei n-au călcat Cetatea Caracalului ce şi-a luat numele de la mitica pisică sălbatică, posesoarea de urechi negre. Degeaba m-am străduit să-i lămuresc, dar...  
  
Eu, cam plimbăreţ de fel, n-am refuzat invitaţiile! Edy, Sache îmi erau prieteni, însă tatăl m-ademenea înspre Paşcani, nu glumă!  
  
Tare pişicher era, ziceai că-i humuleştean altoit cu evreu! Un adevărat moldovean hâtru! Îi întrecea pe-alde Tănăsache, Târcă, vestiţi caracaleni într-ale hazului.  
  
M-a primit şi pe-atunci bine, dar şi-n anii din urmă… Gândul revederii cu el mă bucura grozav!  
  
*  
  
M-arăt puţin contrariat că la timpurile astea oamenii modeşti mai deţin capital şi pentru mici afaceri, în timp ce îmi relatează câte ceva dspre tainele micului comerţ în deceniul al treilea din veacul XXI.  
  
Nu ştiu despre ce-ar fi să-mi zică, dar dau să trec de la zâmbet la râs, văzându-i înfăţişarea de mucalit, gata să-nceapă.  
  
Să vedeţi probă că nu-i denaturez talentul!  
  
*  
  
-Pe la noi, prin Paşcani, boala comerţului s-a păstrat. Avem şi noi Lipscanii noştri. prăvălioare cochete, vânzători amabili, mărfuri diversificate... Găseşti ce vrei, crede-mă!  
  
Nu pot să-l dezamăgesc şi să-i spun c-artera străveche a comercianţilor atraşi dinspre Leipzig în Capitala românească şi-a uitat sorgintea, devenind o stradelă jegoasă unde se înghit cocteiluri şi se trag pe nas prafuri în vacarmul încrucişat al boxelor cu guturalele emanate de vorbitoarele vipurilor etc.  
  
Stau cu gura căscată să prind pontul de la-nceput, aşa că-i răspund monosilabic:  
  
-Îhî! sonorizez clipind repejor a nerăbdare.  
  
-Știi, oficial nu mai lucrez, dar chibiţez pe lângă fiul fratelui meu, comersant de lenjerie fină pentru doamne...  
  
-Aha! fac eu.  
  
-Eu nu vând. Stau la casă. Lui nepotu-meu nu-i plac aritmetica şi euroii! Cu atât mai puţin casa de marcaj şi POS-ul!  
  
Şi mai am un rost! Contabilizez cumpărătorii speciali! O analiză de piaţă personală, folositoare la un consiliu de familie…  
  
Şi-l aud că se pune pe-un râs contaminant, încât nu pot să nu râd şi eu...  
  
-Râzi, râzi?! Dar stai să vezi! mă atenţionează el precaut. Acum încep abia zisa!  
  
-Sunt numai urechi! îl asigur eu.  
  
-Înainte de Sărbătorile noastre, intra mereu la noi un moldovean.  
  
După vorbă, i-am ghicit adresa. Era de peste Prut, căci grăia încă precum Ştefan cel Mare şi Sfânt.  
  
Intra, da roata magazinelului nostru cu fineţuri şi se proţăpea întotdeauna în faţa raftului cu... sutiene.  
  
-Cum? mă uimi eu, pe moment, cam tâmp, deşi-s oltean.  
  
-Cum îţi zic! Cerea numai sutiene. Le voia doar albe. Şi plătea, ca să ştii, 20 euro bucata!  
  
Eu, doar ovrei sunt, miros că-i o afacere bună şi-i cer 40, când repetă cererea. Şi dau cu gura, văitându-mă că-s rare cele albe, că ne-au rămas doar două cutii, c-o fi şi c-o păţi...  
  
Omul cumpără o cutie fără să crâcnească ceva.  
  
Nepotu-meu, rămas perplex de atitudinea mea, deşi evreu, nu prea înţelege cum îl duc pe moldovean.  
  
Văzându-i reacţia, mustăcesc, încântat de mine.  
  
-Și? Şi? mai vreau eu să ştiu.  
  
Cam o lună de zile, hrăpăreţul ne uită. Dar, mai zilele trecute, dă iar cu nasul! Mai, mai, să nu-l recunosc, aşa de înţolit era. Dă roată magazinelului...  
  
-Se opreşte în faţa sutienelor! o iau înaintea povestitorului ca un ţânc atoateştiutor şi nerăbdător...  
  
-Precum zici! Şi-mi cumpără toate sutienele albe de pe raft şi din anexă, 100 de bucăţi!  
  
N-apuc să mă dau strâmtorat, că el îmi dă la casă banii pe toată marfa, oferindu-mi 60 de euro per bucată.  
  
-Nu-mi spune?! mă uimesc eu iar.  
  
-Ba da! mă-ncredinţează domnu’Librescu.  
  
Iau paraii şi, drept îţi spun, ros pe dinăuntru de curiozitate şi obidă, cobor de la casă dându-mă pe lângă dânsul cu-ntrebarea Ce faci cu-atâtea?  
  
Şi rămân mut când îmi spune:  
  
,,Le tai în două şi din jumătăţile obţinute fac 200 tichii de mărgăritar pe care le dau la 100 euro bucata!”  
  
Ei? Acum ce zici? M-a făcut borfaşul! Şi mă mai pot numi evreu?! Ce gheșeft?! Doar pierdere!  
  
*  
  
Cât mi-a narat şarada necazului său, Iţic, nepotu-său, s-a făcut că n-aude, n-avede.  
  
Dar, când a prins de veste că unchiul posomorât a încheiat ce-avusese de spus, apropiindu-se de noi, a exclamat, dovedind un grozav simţ al umorului:  
  
-Ei, ei?! Nu ţi-am explicat că s-a definitivat globalizarea?! Be EU!  
  
Şi-ncepu să râdă ca un copil fără grijă. Doar îl avertizase pe unchi...  
  
Referinţă Bibliografică:
BE EU! / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3075, Anul IX, 02 iunie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!