CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





ATIPICUL
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
-Sunt în espectativă! Ezit între a staţiona sau a lua-o repejor la picior oriîncotro aş întrezări scăpare!  
  
Nu pot să-ţi explicitez şi basta! Mă simt jenat! Nu mai sunt sigur că-s cruce de voinic! M-au părăsit atuurile bărbăteşti, cum ar fi curajul, stăpânirea de sine, echilibrul afectiv şi... Toate mi se par necunoscute în clipa de faţă! îmi declamă shakespearian violoncelistul de la doi, mult modificat şi el după cei 40 de ani.  
  
-Nu intuiesc izvorul acestui lamentou-fluviu, replic eu timid, neîncrezător.  
  
-Mă percep real element de butaforie într-o scenarită, căci mă-nchipui un arc din sârmă uşoară, lung, lung, aflat în vibratou perpetuu şi antrenând particule de praf şi pulbere din ceea ce constituia corpul meu avant la lettre, mai detaliază înspăimântatul abordând şi-o paloare facială defavorbilă şi lui, şi privitorului...  
  
Încerc tentaţia de-a-l încuraja referindu-mă la ţinuta lui impecabilă, dreaptă.  
  
Se consideră touchė , dar politicos face o indiscreţie ce mă uimeşte:  
  
-Vezi tu, verticalitatea fizică, salvată oarecum de acţiunea gravitaţională încă valabilă, stă perfect perpendicular pe nevolnicia interioară, aliniată perfect orizontalului pe care calc atât de-nspăimântat...  
  
Eu n-am replică şi mă imaginez c-un aer tâmp privindu-l cu mina unui Stan total în derută:  
  
-???  
  
Văicăreţul îmi acordă circumstanţe atenuante şi lungeşte lista necazurilor ce-l năvălesc dinspre.... dinspre cine, încă n-a precizat.  
  
*  
  
Deşirata mea existenţă trăieşte compensatoriu, însă! Văd şi, mai ales, aud perfect! Poate mai ceva decât înainte să-l reîntâlnesc pe... Da, să-l revăd şi să-l aud pe Individ?!  
  
Am ferma convingere că-l ştiu din copilărie, c-am compătimit-o pe bunică-sa când se referea la metehana nepotului. Şi parc-o aud:  
  
-Ăsta face zarvă şi-n somn! ar fi spus vădit necăjită, când el avea vreo trei-patru ani.  
  
Şi aşa se părea, căci, n-avea ca orice copil vise, nu! El avea coşmaruri!  
  
Degeaba i se punea aşternut curat, călcat seara! Dimineaţa, cearceaful părea o zdreanţă numai bună de reciclat, acoperământul semăna c-un burduf de armonică înmuiat de zvârcolirile petrecute, iar puiul de pernă, un fost săculeţ de box, părea gata, gata să-şi piardă şi ultimul fulg din cei conţinuţi mai devreme, dar…  
  
-Nici preajma pătuţului nu rămânea ordonată, n-ai să vezi! îmi făcui prezentă şi participartivă atenţia la cele auzite.  
  
Covoraşul ori era întors pe dos, ori azvârlit în vreun cotlon, erou învingător al hainelor puse pe speteaza scaunului în ajun, dar bejenite de frica vântoasei iscate de nu se ştie cine şi nu se ştie când?!  
  
-Vezi? vezi? Ai şi tu convingerea că-i ştii metehnele în desfăşurarea lor temporală, nu?!  
  
Nu răspund ultimelor spuse pe moment. Apoi, dau asaltul următor:  
  
-Cum era singură cu agitatul, ai lui pieriseră, probabil, într-un teribil accident, abia trecuse prin ani cu puberul, care inflamase prin comportament nemulţumirea locuitorilor din bloc.  
  
-Cum? Cum?! De unde ştii, că tu ai venit recent în habitaclul nostru?! se vădi intrigat muzicianul  
  
-Intuiesc doar comportamentul! şi debitez sentenţios că nici vârstnicii, nici copiii lor nu-l înţelegeau pe zbanghiul deşirat, c-un cap cât o gulie, mustăcios în stil-somn şi cu priviri negrii de criminal.  
  
Colocutorul meu omite să mai fie surprins şi completează:  
  
-A speriat şi vecinii, şi camarazii din circumscripţia şcolară cu lexicul alcătuit exclusiv din termeni de argou şi injurii dintre cele mai insolite!  
  
Era violent până la exces, dădea semne clare de paranoia încă de mic! mai adaugă elemente portretului.  
  
-Nu pendula strident între stări contradictorii, afişând iluzii de persecuție, bunăoară? mă dădui extrem de doct.  
  
-Intocmai! Da! Îl vedeai adesea, păşind pe vârfuri, adus de spate, strecurându-se pe lângă tot ce era gard ori perete, aruncând priviri înspăimântate, gata să-mpungă pe oricine s-ar fi încumetat să se apropie.  
  
Mâinile, îndepărtate de la coate de trunchi, aduceau cu aripi frânte de răpitoare aflată în târziu şi de prisos atac înainte să se sfârşească.  
  
Din când în când, îşi usca palmele, pesemne umezite, de şolduri după trecerea lor pe la frunte şi gât, mă năuci portretistul psihopatului nostru.  
  
-Și-n asemenea dăţi, în afara blocului ce arăta? interogai sigur de percepţiile mele.  
  
-Doar gâfâia, bolborosea şi stuchea încolo şi-ncoace. Odată ajuns în apartament, începea văicăreala, mai punctă vecinul...  
  
Nu tolerai să-şi asume exclusivitatea celor ştiute, căci, deja mutat şi eu la etajul cinci, treceam pe la uşa condamnatului şi-i aflasem repertoriul.  
  
-Toţi, din stradă, din bloc au devenit în gura lui securişti, zişi crocodili, termen de cod.  
  
-Chiar securişti? mă interesai inocent.  
  
-Desigur! Doi foşti maiori, trei colonei sunt şi azi în viaţă. Generalul a răposat în anii ’90, numai că nesocotitul nu-l include la trecut, a rămas cu el... pe listă.  
  
-Și ce? Nu poate de răul acelora?  
  
-Ameninţă că le face de petrecanie. Şi e încrezător, doar aşa-i cade-n cărţi, zice.  
  
Aici ajunşi cu creionarea inadaptatului, făcurăm o pauză. Amândoi, împătimiţi fumători, ne scosesem simultan ţigaretele, scotocind pofticioşi după aprinzătoare.  
  
Mă dovedii mai iute în acţiune, descoperii bricheta şi eram gata să comit infracţiunea intolerabilă de-a fuma în... bloc.  
  
Norocul meu că se puse în funcţie interfonul şi, mimând solicitudinea gazdei, deschisei şi mă strecurai în afara holului, urmat de celălalt.  
  
*  
  
O pornirăm preocupaţi spre aleea principală trăgând ambii înfocaţi din papiroase, când amicul reluă firesc:  
  
-Ăstuia care a intrat adineauri i-a zis întâi pompierul după ce l-a obligat să stingă focul aprins pe balcon în vederea unui grătar de-un 1Mai.  
  
După o peroraţie îndelungă, l-a jignit strigându-i aşa, plus o expediere înspre origine!  
  
-N-a fost auzit de persoană?! mă dădui nevinovat.  
  
-Cum de nu?! Dar pompierului nu-i pasă! Orice izbândă câştigată impune un preţ, nu?!  
  
Dar, stai! Mai are o apelare-alternativă! Din apartament îl spurcă des şi-i zice omul din perete! mai preciză informatorul meu. Sunt vecini de perete! Pesemne îi bate în zid când decibelii strigătelor depăşesc suportabilul!  
  
Tăcurăm pentru ceva timp, străbătând calea înspre parcul din apropiere. N-am fi observat cu cine aveam să dăm nas în nas, dacă nişte urlete n-ar fi spart liniştea amiezii. Ne oprirăm uluiţi la vederea administratorului nostru de bloc ce se-ndrepta către noi:  
  
-Doamne, ce mă fac?! se lamentă suficient de tare privind în toate părţile în speranţa unei salvări.  
  
-Băi Husseine, bagă-ţi mintea în dovleac, că de nu, ţi-l sparg, m-auzi?! se lansă de-aproape avertismentul, după care-şi făcu apariţia şi necontrolatul.  
  
-Se vede că i-a reamintit de restanţa la întreţinere, mă lămuri colocutorul. Şi-mi explică pe loc porecla intuită şi de mine.  
  
Oficialul blocului e o persoană tare oacheşă, după cum observi, are părul şi mustaţa corbii, ochii negri şi pătrunzători ca de aceră, altfel, om paşnic, lipsit de vreun semn oriental de-ameninţare.  
  
Ne oprirăm condescendenţi oferindu-i ameninţatului protecţia presupusă. Şi gândul ni se-mplini.  
  
Bestia se prelinse tăcută pe lângă trioul nostru, parcă speriată de mulţimea ce-o alcătuiam...  
  
-Știţi de unde mă urmărea?! apucă să ni se spovedească fugăritul. De la bulevard, de la pasajul de trecere!  
  
Îl depăşisem pe zebră şi i-a căşunat. Ca să m-ajungă a-mbrâncit o bătrână în baston... Era cât pe-aci s-o dărâme... Norocul meu aţi fost voi! Altfel cred că-mi făcea felul! Nu credeţi?!  
  
-Nu, nu! Categoric nu! îl asigură muzicianul. N-ar fi trecut la gesturi capitale în strada plină de trecători.  
  
-Aşa? Oricum, a fost salutară prezenţa voastră prin preajmă, cred, mai spuse administratorul şi-şi ridică şapca salutând. Se depărtă bolborosind, se vede, a mulţumire către Dumnezeu.  
  
Încercat de repulsiile trăite prin conversaţia despre zărghit, invoc protocolar un motiv care mă presează să iuţesc pasul către staţia de metrou.  
  
Vecinul meu, vădit nemulţumit de strategia mea, doar rămăsese-n drum nedescărcat de câte-avea să clameze, îmi aruncă din spate cu multă convingere:  
  
-Eu nu mă tem de ăsta! îmi declară el mie. De fapt, uitase preambulul la discuţia noastră şi încerca să joace rolul neînfricatului...  
  
Nu i-am adresat nicicând vreo vorbă. Crede că-s lipsit de-auz şi grai. De altfel, trecând pe lângă mine, mă salută răcnind temerar: Crăpare-ai surdo-mutule! şi-şi scuipă-n sân a Doamne fereşte!  
  
Până la urmă îşi află el naşul, s-o ştii! prezice sensibilul meu colocatar cu o competenţă de oracol.  
  
 
  
Și-am plecat purtând cu mine o stare contradictorie. Adică? Să se repare ori să dispară?!  
  
Referinţă Bibliografică:
ATIPICUL / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2774, Anul VIII, 05 august 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!