CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





EA, CEALALTĂ (PARTEA A DOUA)
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Într-o săptămână, termen record, mi se vindecă rana din creştet. O medicaţie bazată pe vitamine injectabile cu toate B-urile şi nu mai ştiu ce mă răpeşte atoniei, îmi dă o vioiciune surprinzătoare.  
  
Ţâşnesc din pat şi-aş pleca mintenaş, însă îmi cenzurez provocatoarea pornire câtă vreme mi se-ncheie un bilet de externare şi-un act doveditor c-aş avea, deşi n-am, identitate.  
  
Mi se găseşte un indicativ. Cu el voi circula în voie pe străzile Capitalei, cu el mă voi prezenta la Centrul de Permanenţă arondat Policlinicii Universitare a Sectorului 1. Când aud cifra, ceva mă furnică pe spinare. Nu destăinui semnul, sperând să fie de bun augur, cine ştie?!  
  
*  
  
-Hai că scăpaşi, domnişoară! îmi zice cu simpatie infirmiera, intrând cu braţele pline de haine.  
  
Eu nu fac nici o legătură între mine şi lucrurile pe care le depune grijuliu pe masă, netezind fiecare articol în parte.  
  
-Da! Aşa s-ar zice... Dar nu-mi aduceţi hainele?! Ori magazia este închisă? arunc timidă o bănuială.  
  
-Nicidecum, nicidecum! mă încurajează ea destul de timid.  
  
Dar nu-ncercaţi oarece din astea? Îs toate noi, rămase de la fiică-mea. A emigrat în Vest anul trecut şi-a lăsat atâtea...  
  
Eu casc ochii mari. Aş face-o şi n-aş face-o! M-apropii şi-mi cade în mână o pereche de blugi. Constat că mi se potrivesc.  
  
Bucuroasă de nimereală, binefăcătoarea mea le găseşte şi jacheta pereche. Apoi, zorită, poate se temea să nu mă răzgândesc, scoate un vraf de maieuri şi bluziţe în aceeaşi notă sport.  
  
-Doar e aproape vară... Ţineţi aici telefonul meu... Şi-mi întinde un notes.  
  
Luaţi-l, se referă acum la carneţel. Mă anunţaţi când vă mai trebuie ceva. Lucrez non stop în regim de 12 cu 24. Veniţi aici şi primiţi din ce vă pot oferi, mai zise ieşind înainte s-o podidească plânsul anunţat prin gâtuirea vocii. Biata mamă!  
  
Mă-ntorc. Am şi nişte adidaşi aproape noi. Chiar şi-un rucsac...  
  
*  
  
O altă dimineaţă de Cireşar! Zumzăie totul în jur. Sonurile aleii mărginite generos cu tineri arţari estompează orice zgomot, chiar şi cel al vreunui autoturism, rătăcit de bulevard. Ciripeala gălăgioasă îi dă asalt şi cordului meu. Îl zoreşte grozav.  
  
Cum ştiu că şi inima gândeşte - doar s-a dovedit că-i un organ senzorial și un centru sofisticat de recepție și emitere de informație - dau curs imboldului primit dinspre ea.  
  
Merg trap săltat de când am ieşit. Sunt, parcă, trasă ca pe aţă spre undeva! Deşi nelămurită, îi dau înainte. Dar încotro mă-ndrept?! se-ntreabă întreaga fiinţă.  
  
Îmi vin apoi în minte vorbele rostite de Antoine de Saint-Exupéry. Şi-nclin să-i dau dreptate cel puţin în clipele acestea că, numai cu inima poți vedea cu adevărat ceea ce este invizibil pentru ochi, când mă trezesc la Nestor.  
  
Abia ajunsă acolo, realizez ciudăţenia! Percep tot ce mă-nconjoară în nuanţe de sepia! Singura siluetă colorată e a mea?! Să-mi joace ochii feste ori e altceva?!  
  
De când am fugit din Muzeul de Istorie şi până acum parcă trăiesc la graniţa dintre realitate şi vis.  
  
Sunt eu, dar nu sunt... Mă cunosc şi nu prea.... Preajma mi-e familiară şi nu... Abundă în mintea mea detalii negăsindu-şi rostul... Timpul? Și el îmi pare înşelător.  
  
De pildă, de ce mă trezesc la Cofetăria Nestor, când ştiu bine că aici ar trebui să se ridice pereţii Hotelului Bucureşti?! Închid în minte acest fior şi-mi continui periplul vizual.  
  
Uriaşa vitrină îmi aminteşte o întâlnire propusă pentru aici. Îmi răsare-n cap şi ora: 10!  
  
Fiindcă am sosit prea devreme, intenţionez să fac doi paşi pe Calea Victoriei.  
  
Dar nu mi se-mplineşte! Mi-arunc privirea prin uriaşa fereastră ca şi când...  
  
De la etaj, unde trona Cafeteria, El îmi atrage atenţia. În clipă se precipită pe scări. Iese ca un vârtej şi mă salută între galanterie şi o notă camaraderească forţată.  
  
Mă las condusă, ocrotită cumva de mâinile sale, deşi nu-i nimeni care să mă ori să ne atingă...  
  
Formalismul ăsta comportamental îmi este grozav de incomod! Neplăcerea se accentuează când mă gândesc că vine de unde vine.  
  
*  
  
Asta să fie prima iubire?! îmi chestionez suflet şi minte împietrite cum sunt de luni de zile.  
  
Odată cu vacanţa de vară dispăruse... În fiecare săptămână, câte-o vedere mă-ndemna să-l aştept în parcul nostru.  
  
Naivă, de bună credinţă şi îndrăgostită, dădeam curs îndemnului. Şi nu venea... Lipsa adresei şi exclusiva ștampilă a Poștei de Constanţa mă lămuriseră că omul se-nsorea pe litoral.  
  
În ultimele săptămâni îmi reconfigurasem orgoliul rănit. Chiar dacă fusese primul băiat de suflet, vârsta îmi conferea multe resurse. În anume fel, acestea se-nmulţiseră ca efect al unor precizări făcute de unii binevoitori amici de cămin.  
  
Mai direct ori aluziv ţinuseră a mă-nştiinţa că nici o legătură de-a Lui nu exceptase calea pariului!  
  
N-am ştiut niciodată dacă informatorii îl trădau ori exacerbau cinismul unor experimentaţi faţă de o inocentă în materie de... relaţii!  
  
Atunci, când se petrecuseră cu adevărat toate acestea, nu-mi păsase de nimic! Eram doar fericită.  
  
*  
  
În fine, dosisem bine în străfundurile mele toate efectele experienţei. Nici el nu părea conştient de vreo dezvăluire. Se purta ca un adevărat îndrăgostit experimentat. Conversaţia, ca şi altădată, se-nvârtea în sfera poeziei. Eu, devenisem talentata disimulantă! Îi dădeam replici potrivite.  
  
După turceasca savurată, mă cheamă, ca mereu, la o plimbare-n Cişmigiu.  
  
Nu dau curs poftelii uitându-mă curioasă la ceas. Tresar fericită când desluşesc ora pe cadranul minusculului Tellus. E ceasul salvator.  
  
Mă curentează întrebarea Când mi-a apărut pe încheietură?!  
  
Atunci când se petrecuseră cu adevărat toate acestea, întârziasem… Trebuia să fie întâlnirea care să-mi schimbe viaţa! Dar n-a fost să fie!  
  
Azi, aş vrea să-mi iau soarta în mâini! Aş vrea să văd ceea ce, orbită fiind atunci, am dus inconştientă înafara câmpului meu vizual.  
  
Mă ridic dezinvoltă şi-mi rostesc vag regretul că trebuie să fiu prezentă în timp scurt altundeva.  
  
Dă şi El să se ridice, dar nu-i îngădui oferta de-a mă conduce. Mă depărtez de măsuţă aruncându-i candid că sunt aşteptată de cineva în faţa Bisericii Albe.  
  
Şi chiar aşa era! Camarad adevărat, Celălalt, colegul meu de grupă, îmi ştia drumurile dimineţilor şi zăbovea puţin în locul menţionat.  
  
Ies de la Nestor, traversez şi, cum ar fi trebuit să fac atunci, schimb câteva cuvinte cu el. Perfectăm înţelegerea privind un rendez-vous în seara zilei, avea s-aducă inelele de logodnă. Nu-l întreb de unde siguranţa faptului c-accept?! Nici ce-ar fi făcut dacă n-aş fi venit la întâlnire... Ne despărţim înfericiţi ca de un început!  
  
Şi cât sunt parte dintr-un duo, simt prezenţa cuiva. Da! Abandonatul privea consternat din depărtare.  
  
Mă-ntorc pe jumătate şi-i lansez cu mâinile amândouă un evident salut, un adio.  
  
Decretez sarcastică: până la urmă, am fost un pariu pierdut... Şi asta pentru că aşa am hotărât eu! De data asta, am fost stăpâna destinului.  
  
Mă îndrept euforică spre cheiul Dâmboviţei, urmând tot firul Căii Victoriei.  
  
Aceeaşi culoare de sepia mă învăluie într-o ceaţă amortizantă. Nu sunt neliniştită. Toate îşi au un rost.  
  
Cu încredere, intru în Bijuteria din Pasajul Villacros să mă testez: voi găsi oare pe catifeaua albastră inelele promise de proaspătul meu logodnic? Văd două firicele împletite delicat, unul dintre ele, cel mic, poartă o lacrimă de diamant; sunt sigură că asta e comanda, mi-o va confirma întâlnirea de astă seară.  
  
Deschid uşa magazinului şi dau să păşesc în stradă...  
  
*  
  
Primul lucru pe care-l conștientiză fu explozia de culori! Până mai adineauri, totul fusese prins într-o nuanţă de roşcat putred... Al doilea, mai supărător: mergea greu, îi lipsea ceva... un al treilea punct de sprijin.  
  
Se trezi tot în Muzeul de Istorie, acolo unde-şi începuse ciudata călătorie în trecut.  
  
Pe când bodogănea despre mirare, posibil şi imposibil, se ciocni de-un tânăr miop care agita un baston cu măciulie de argint:  
  
-Bine, mamă, se poate?! Unde ai dispărut, te caut de juma’ de oră!  
  
Încercând să-i găsească loc în minte năucului din faţa ei, îşi aruncă ochii într-o fâşie de oglindă. Riduri, păr argintiu... da, era ea, nu tinerica de până mai adineauri.  
  
Şi dânsul? I se umplu inima şi mintea de noianul de proaspete amintiri. Fiul ei!  
  
Intrase în Muzeu pentru a-şi schimba propria istorie?!  
  
Cu dreapta apucă braţul fiului şi cu stânga îmbrăţişă cald ţeasta argintie a bastonului, privirea alunecându-i pe ochiul diamantin al inelului de logodnă, mărturie din timpul al cărei stăpână devenise...  
  
Referinţă Bibliografică:
EA, CEALALTĂ (PARTEA A DOUA) / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2641, Anul VIII, 25 martie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!