CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Ecouri >  





TÂNĂRUL ZAMOLXE- schiță.
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
La nașterea Lui Zamolxe, Cerul și Pământul au împletit cununi din stele iar cei din Neamul Fiilor Luminii i-au ajutat.  
 
Într-o noapte, Zamolxe a avut un vis ciudat. Se făcea că, Marii Străbuni l-au chemat pe Muntele Sacru, pentru a Li s-e închina și totodată pentru a primi lămuriri, referitor la soarta sa și a fraților săi geto-daci.  
A doua zi, buimac încă de pe urma acelui vis, Zamolxe, a simțit, cum, dintr-o dată, ceva ca un tremur îi cuprinde întreaga ființă, urmat de un fior ce l-a străbătut din creștetul capului si până în tălpile picioarelor, ca un fulger. Mai avusese și în trecut vise asemănătoare, dar niciodată ca cel din seara trecută și cu asemenea intensitate.  
Încercând să se liniștească, a făcut câțiva pași spre marginea pădurii de brad din apropiere, unde pășteau câteva ciute cu pui și un cerb tânăr. Erau bunii săi prieteni. Le adusese un drob cu sare, iar blândele animale s-au apropiat și au început să-l lingă cu poftă.  
Încet, încet și-a adunat gândurile. Știa ce trebuie să facă. Ştia că Moș Timpul nu-i mai dă răgaz. Trebuia să plece și fără zăbavă.  
S-a reîntors grăbit din mica sa plimbare și după ce le-a povestit părinților visul avut, precum și ce i s-a întâmplat de dimineață, și-a luat rămas bun de la ei, aruncându-și pe umăr desaga cu de-ale gurii și plosca cu apă.  
 
A călătorit zile și nopți, până a ajuns la poalele Muntelui Sacru.  
Obosit, s-a așezat jos pe capătul unui buștean de fag, ce făcea drept punte, peste un pârâu. Știa că a ajuns unde trebuie și în timp ce-și astâmpăra foamea, cu o bucată zdravănă de păstramă, ce maică-sa i-o pusese în desagă laolaltă cu alte bunătăți, căuta din ochi o intrare în munte o deschidere sau o peșteră, ceva.  
Deja, soarele ajunsese la asfințit și mai era puțin până să se întunece. O ultimă sclipire a astrului, după ce a luminat coroana brazilor seculari, s-a oprit deasupra unei stânci, ce avea o culoare ciudată. Zamolxe a tresărit și uitându-se atent spre acea stâncă, în dreapta ei, a zărit o peșteră care era ascunsă după căteva tufe de zmeură și jnepeniș pitic.  
 
Gura peșterii era strâmtă, ce cu greu a putut să să intre și numai în genunchi, dar cu cât înainta mai mult peștera se lărgea, devenind mare și spațioasă. O lumină alb-aurie strălucitoare, venită de nicăieri, inunda peștera în valuri sucesive mângâind parcă fiecare colțișor, creând totodată un joc de lumini feeric, când întâlnea în cale pietre prețioase, filoane de aur și mărgăritarele ce se găseau din belșug, încrustate în pereți de bazalt ai peșterii.  
 
Zamolxe, nu a luat seama prea mult la minunățiile ce se găsea în juru-i căci, obosit după atâta cale, precum și de gândurile ce nu- dădeau pace, înainta încet în adâncul peșterii, căutând din ochi acel ceva, ce nici el nu știa prea bine și pentru care a străbătut atâta amar de drum.  
Dintr-odată, a simțit cum se cutremură peștera, iar un răgnet grozav de animal sălbatic, ce la auzit chiar în spatele său, la țintuit pe loc. Nu simțea frică, ci mai degrabă o uimire fără seamăn.  
Revenindu-și după câteva clipe, gândi cu voce tare:  
-Trebuie să fie Marele Urs!  
 
Cum răsuflarea fiarei o simțea din ce în ce mai aproape, fără să mai pregete, și-a iuțit pașii înspre un tunel care s-a dovedit a fi destul de scurt, ce s-a deschis în imediata sa apropiere.  
A înaintat încă vreo zece pași și s-a oprit. În fața sa, un perete vertical, fără nicio deschidere pe undeva, îi bloca trecerea. De fiecare parte a peretelui,, la ieșirea din tunel, se găseau două făclii. A întins mâna și a apucat făclia din partea dreaptă ce se găsea mai aproape de el. Vrând să o scoată de pe verigă pentru a căuta o eventuală deschidere, peretele s-a deschis dintr-o dată ca mânat de un resort. Înaintând, s-a trezit într-o încăpere largă, luminată de alte câteva făclii groase, făcute din cea mai pură ceară de albine, poleite cu aur alb, ce păreau parcă dintr-o altă lume și care răspândeau o lumină de un albastru-purpuriu.  
 
În mijlocul acelei încăperi, se găsea o masă de ametist octogonală, mare și groasă, șlefuită, ce trebuia să fie Marele Altar Străbun. Deasupra altarului se găsea o singură făclie, ceva mai groasă decât celelalte, o carte veche împodobită cu nestemate și aur alb monoatomic, precum și o piatră sferică, ceva mai mare ca un ou de gâscă, ce pulsa o lumină nemaivăzută de ochiul vreunui pământean, lumină care își schimba culoarea si pulsa parcă, în sintonie deplină cu Omul ce abia apucase să intre în acea încăpere.  
Fără să stea prea mult pe gânduri, Zamolxe a luat piatra în mâini, ca să o arunce in capul animalului ce-l ajunsese, dar, ca un făcut, parcă, piatra la înțeles și, în momentul când ursul se pregătea să-l doboare cu o lovitură zdravănă de labă, din ea a țâșnit o lumină ca de fulger, crăpând țeasta animalului uriaș, ce s-a prăbușit pe lespezile de marmură, cu un horcăit surd.  
 
Din acel momernt, Zamolxe a devenit Stăpânul Pietrei Sacre, iar blana Marelui Urs ucis, a purtat-o ca veșmânt, chiar și atunci când a plecat prin Asia si Africa în căutare de mai multă înțelepciune și schimb de practici ancestrale lângă Pitagora- get și el, trăitor pe marginile Eladei, Zoroastru- Marele Initiat egiptean și Zaharia prorocul.  
 
Va continua...  
 
Referinţă Bibliografică:
TÂNĂRUL ZAMOLXE- schiță. / Aron Sandru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3264, Anul IX, 08 decembrie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Aron Sandru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aron Sandru
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!