Ani de zile, am tot căutat să aflu, de ce suferă atât de mult și ce se întâmplă cu poporul nostru căci, lucrurile rele ieșite din matca evoluției firești pe care orice popor și-o dorește pentru sine, la poporul român, se pare că și-a găsit casă.  

Am citit sute și mii de materiale, de la istorie, până la eseuri, cronici, articole, romane, ziare etc și am ajuns până la Marii Străbuni, cca 118 î.e.n. anul nașterii Marelui Bur.
Lucrul rău ce l-am găsit este TRĂDAREA DE FRATE-TRĂDAREA DE NEAM.
Poate știți că, Marele Bur își lua curtea împărătească cu el și pleca prin Geto-Dacia, atunci când nu-i gonea peste hotare pe celți, romani, ori pe sciți, de le-a luat acelora destule cetăți și a mărit imperiul.  

 

 

 

Rămânea câte o lună, două, trei la Buridava, Sucidava, Argedava, la Capidava, ori la cetățile de pe malul Pontus Euxinus, de la Olbia și până la Apollonia- cetate grecească, condusă de Arhidamos- arhonte eponim (guvernator).
Unde poposea, acolo era capitala imperiului geto-dacic.
Ultima dată, a poposit la Dionysoppolis- cetate pe malul Pontus Euxinus, ce a intrat în componența imperiului geto-dacic, după ce arhontele eponim s-a făcut vasal Marelui Bur. A fost pus rege vasal și guvernator, vărul său Cotis.
Acel Cotis era văr de gradul I cu Marele Bur, după mamă- slăvita Reptatercos. După câtva timp însă, Cotis a trădat. S-a aliat cu romanii, ca să îl piară.  

Romanii, îi oferea lui Cotis ajutor armat, pentru ca acestă să preia tronul Geto-Daciei, în schimbul câtorva tone de aur de la Alburnus Maior; imperiul roman era falit. Restul se cunoaște. Marele Bur, a fost ucis de către Cotiso, Dicomes și Thyamarcos, chiar pe tron, când se pregătea să îi cedeze coroana imperiului, fiului său Comossicus.
A fost ucis cu lovituri de pumnal, chiar în același timp cu Cezar, ucis și acela în senat, de senatori și de Brutus, fiul său adoptiv.  

Dacă nu era Deceneu, soarta imperiului era dezastruoasă. Cei trei ucigași au fost uciși pe loc de garda Marelui Bur. Comossicus a fost grav rănit. Împărăteasa și fiica Clagisa, li s-au tăiat gâtul. A fost măcel. Romanii, așteptau cu o corhotă- efectiv de 1200 de soldați, în dosul unor coline, însă nu au primit semnalul de atac. La urmă, au fost dibuiți de iscoadele din garda împăratului. Majoritatea romanilor au fost uciși de garda Marelui Bur, cu un efectiv de 800 de pileați-tarabostes.  

Deceneu a luat soarta imperiului în mâinile sale însă, grecii de la Dunăre și-au luat înapoi cetățile și nu au mai vrut să plătească tribut geților. Sciții au intrat din nou în Geto-Dacia, pe la răsărit, și au cucerit câteva cetăți. La fel s-a întâmplat și cu celții. Au luat jumătate din Câmpia Panonică și Austria de astăzi.  

Imperiul geto-dacic, s-a transformat în regat, pentru că, Deceneu a reorganizat teritoriile, punându-le sub ascultarea unor județi- căpitani, iar din vechiul teritoriu de pe timpul Marelui Bur, nu a mai rămas decât puțin mai mult de jumătate. Multe cetăți de la Dunăre, geto-dacice ori grecești, s-au închinat romanilor.  

Deci, cam atât am reușit să înțeleg, de unde vine blestemul și boala asta peste român, de suferă atât de mult. Vede că suferă, simte, nu face nimic ca să îndrepte lucrurile. Trădarea și-a făcut culcuș în Geto- Dacia.  

Să ne aducem aminte de Marele rege Decebal. A fost trădat, la rândul lui, de un comerciant grec ce zicea despre sine că e get. Acest grec, a ajuns să intre în grațiile Marelui rege Decebal, fiind invitat la ospețe, și la serbări. A ajuns să facă parte din sfetnicii apropiați și mânca la masa lui Decebal.  

Trădarea- această molimă care nu alege și intră în sufletul omului slab, a intrat și în sufletul grecului! A furat planurile cetății invicte, Sarmis e Getussa Bassileum și le-a dat romanilor, contra unor pungi de galbeni însă, în loc de aur a căpătat tăișul săbiei peste grumaz. A fost ucis, ca un mișel ce era.
Doar așa, l-a putut înfrânge Traian pe Decebal.  

 

 

Trădarea a continuat în neamul nostru, intrând pe ușa din spate a mai tuturor domnitorilor, principilor și voievozilor români, ce au fost martirizați de propriul popor.  

 

Mă gândesc că, numai dacă v-a dispărea trădarea, doar atunci poporul român nu va mai suferi și va începe o nouă eră evolutivă pentru el.