CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Fantastic >  





LEGENDA CELOR DIN VALE
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
 
 
În spatele porții din Muntele Sfânt, gânditori, Străbunii stau și așteaptă! Zamolxe ține în mâinile sale Piatra Sacră, care, de un timp și-a schimbat culoarea în roșu sângeriu.  
Străbunii au trimis soli la Cei din Vale. Dintre aceștia, au făcut parte Moș Leandru, Muntean, Pelasg-Fiul Cerului și al Pământului, Vuiet de Stâncă, Fiul Munților, conduși de Marele Lup Alb și Deceneu, Marele Preot al geto-dacilor.  
 
Sfinxul, Străjerul Munților Sacri, ce a trăit în vremuri de mult trecute printre Cei din Vale, numindu-se pe atunci Getic-Copilul cu Inimă de Aur, veghează neclintit. Cu voia Străbunilor, va fi iarăși Om din Neamul Oamenilor, atunci când va sosi timpul dezrobirii, al adevărului și al luminii, pentru Cei din Vale.  
Anii curg, la fel și secolele... Vin vremuri din ce în ce mai grele peste poporul ales al lui Zamolxe, peste Cei din Vale. Solii au primit poruncă să nu intervină în viața cotidiană a acestora, ci doar să ducă mesajul de trezire.  
Moș Timp, la cererea lui Zamolxe, le transmise solilor ca Cei din Vale să aprindă focurile pe dealuri și să să sune din buciume. Să se ridice...  
 
Focurile pe dealuri sau aprins, acum de-abia mai pâlpâie.  
Focurile …  
Buciumurile sună... sună, hăuie munții și văile, să se trezească Cei din Vale, să se ridice, să...  
Acum focurile aproape că s-au stins, iar din sunetul buciumurilor, parcă a rămas doar o șoaptă efemeră, parcă, a rămas... o șoaptă.  
 
Cei din Vale sunt nehotărâți, poate că nu a sosit încă timpul.  
 
- Lasă-i să mai sufere, până la ultimii doi: un băiat și o fată! spuse Deceneu, gândind cu voce tare. Solii se uitară nedumeriți la Marele Preot dar, au repetat și ei, fără însă să gândească, cele spuse de Deceneu, Marele Preot al geto-dacilor:  
- Poate că nu a sosit încă timpul, lasă-i să... iar vorbele lor se pierdură, duse de un vânt ce se porni dintr-o dată, parcă de cei care așteptau răspuns în Muntele cel Sfânt!  
 
- De ce sânt nehotărâți oamenii aceștia? se întreabă Muntean. Doar am trăit printre ei și știu ce fel de oameni sânt.  
Deodată, mintea i-se lumină pentru o clipă, ca apoi fața sa să rămână întunecată, ca noaptea cea mai neagră. Veneticii și popoarele care s-au aciuat pe nesimțite, unii după alții, pe meleagurile sfinte ale Celor din Vale, da... da, asta trebuie să fie; ei sânt cauza. Au intrat ca viermii cei neobosiți, până au devenit majoritari acolo unde Străbunii avuseseră cel mai vast imperiu, schimbând tot ce se putea schimba, din cultura multimilenară și din mentalitatea Celor din Vale, gârboviți sub povara necazurilor și a neputinței, a neputintei de a se răscula împotriva celor care le-au luat țara, a celor fără de suflet și fără de Dumnezeu.  
 
Puțini au fost cei care au avut curaj, puțini au fost cei care au cerut ajutor Străbunilor, dar aceștia s-au pierdut ca șoapta-n vânt, luați în derâdere de Cei din Vale, de multe ori batjocoriți de frații din același neam.  
 
Zamolxe și Străbunii au auzit însă strigătul neputinței lor. Au simțit necazurile și greutățile covârșitoare puse pe grumaji, pe ființa și pe sufletul Celor din Vale, de Cei Fără de Neam. Nu pot să facă însă nimic, nu pot să-i ajute, până când tot neamul lor vor striga după ajutor și se vor scutura de jugul asupritor al celor născuți din colb de copite și din putreziciunea pământului.  
 
Străbunii, nu pot interveni decât dacă neamul și tărâmul sfânt sunt în pericol. De aceea au trimis solii, ca să-i trezească pe Cei din Vale.  
 
Se pare că nu a sosit timpul, se pare că Cei din Vale, deși încovoiați de povara cumplită și apăsătoare a colonilor și veneticilor, au uitat de Străbuni, au uitat că ei sunt urmașii civilizatorilor Eurasiei și până în centrul Africii.  
 
Cei din Vale, ar putea să se trezească din această letargie a morții, dând ascultare frații lor, care s-au trezit mai de mult. Ar putea fi ajutați, dacă ar auzi și i-ar asculta pe solii veniți cu poruncă de la Zamolxe și de la Străbuni. Ar putea auzi Strigătul Străbunilor, venit din Înalturi, de și-ar dori-o, numai că indiferența și nepăsarea lor, precum și a neputinței induse, de a se ridica din genunchi, i-au dezamăgit pe soli, cu toate că au văzut realitatea cruntă în care se zbat acei oameni; urmașii poporului sfânt al Străbunilor. Solii au hotărât însă să se întoarcă în Muntele Sfânt Koga-Ion, acolo unde îi așteptau Străbunii, împreună cu Zamolxe, eroul zeificat al geto-dacilor.  
 
Au plecat așadar cu toții, înapoi la Zamolxe, triști și supărați, încovoiați de tăcerea nefirească a Celor din Vale, ca un răspuns dat de indiferența sau neputința acelora, iar focurile pe dealuri aproape că s-au stins, rămânând doar câțiva tăciuni... câțiva care mai fumegă slab, iar buciumurile aproape că s-au tocit de atâta hăulit.  
 
Sfinxul stă de veghe. De departe, din partea de unde răsare Marele Astru, încep să se ivească solii. Lupul Alb, Deceneu, Moș Leandru, Muntean, Pelasg- Fiul Cerului și al Pământului, Vuiet de Stâncă, Moș Timpul, Fiul Munților și toți ceilalți se apropiară simțitor de piscul cărunt al Muntelui Sfânt Koga-Ion.  
 
Înăuntru Muntelui Sfânt, nerăbdători, Zamolxe și Străbunii stau și așteaptă răspunsul Celor din Vale.  
 
 
Sfinxul le deschise poarta și intrară toți la cei din Neamul Oamenilor... la Străbuni, cei peste care scurgerea veacurilor de mult apuse dar niciodată uitate, sânt doar clipe. Străbunii sânt nemuritori. Au fost aici, pe acest Pământ, în arcul intra și extracaptatic al Diogeției încă de când Dumnezeu- bunul Creator întocmea planurile pentru a civiliza planeta.  
Au intrat, iar Zamolxe Străbunul nu le-a dat răgaz nici măcar să răsulte. Nu e vreme. Moș Timpul are socotelile lui.  
 
Deceneu ia cuvântul:  
- Mărite Zamolxe, tu cel mai luminat din zeii geto-dacilor, cel în care Piatra Sacră și-a găsit stăpânul, află că Cei din Vale nu au înțeles porunca ta!  
- Ce răspuns au dat aceștia? întrebă Zamolxe, uitându-se îngândurat la soli. Deja știa răspunsul, însă dorea confirmarea.  
Moș Timp, îi spuse măritului Zeu că Cei din Vale nu au înțeles porunca dată. Fii Celor din Vale și-au lăsat țara pe mâna popoarelor fără Dumnezeu, al Celor din Neam Fără de Neam. Ca și cum un rău nu vine niciodată singur, ca un blestem abătut peste Cei din Vale, cei mai mulți din ei au plecat în bejenie, slugi la porți străine, lăsând țara pradă liftelor păgâne de jefuitori nomazi, flămânzi dar vicleni și deosebit de sângeroși prin alcătuirea lor.  
 
- Păi, nu v-am dat poruncă să le spuneți să aprindă focurile pe dealuri, să răsune buciumurile, ca să se tezească la luptă și să se scuture jugul asupritor? Îi întrebă Zamolxe.  
Likanos, Marele Lup Alb, la rândul său povestește marelui Zeu cum s-au făcut și rânduit toate cele de trebuință, pentru trezirea din amorțeala letargică a Celor din Vale, numai că aceștia nu au avut urechi să audă și nici ochi care să vadă.  
 
Câțiva dintre Cei din Vale au auzit și au văzut, ba chiar au și vorbit celor care încă mai dormeau, dar ecoul trezirii precum și vorbele solilor, nu se făceau încă auzite!  
 
Zamolxe, cerând mai multe lămuri, fu rândul lui Moș Leandru să răspundă:  
- Mărite Zamolxe, Cei din Vale poate că ar vrea să se trezească, dar nu pot din cauza celor pe care aceștia i-au primit in casele lor și în obcina lor. Cei născuți din colb de copite s-au înmulțit fără de măsură. La fel vă spun și eu ca și cei dinaintea mea că Cei din Vale au fost constrânși să plece în bejenie, la porți străine, lăsând țara pe mâna veneticilor și al neamurilor fără de credință, neam de migratori, oameni sângeroși si mâncători de păstramă crudă, bătucită pe crupa calului.  
-Am înțeles! le răspunse Zamloxe.  
 
- La sfat voi solilor si voi Măriți Străbuni. Să ținem sfat și să vedem ce soartă o să le hărăzim Celor din Vale. Așa le-a vorbit tuturor, Zamolxe, cu fața gânditoare și cu adâncă frământare sufletească, la care Deceneu, Marele Preot îi răspunse:  
- Mărite Zamolxe, iartă-mă că îndrăznesc, vreau să vă mai spun câteva vorbe!  
- Vorbește Deceneu, ce ai pe suflet?  
- Mărite Zamolxe, mai avem totuși un ultim lucru de făcut, pentru trezirea Celor din Vale: să trimitem pe Spiritul Străbun să le vorbească și să le umple ființa, poate așa vor înțelege, poate așa vor auzi și vor vedea, poate așa se vor trezi din somnul letargic al morții.  
 
- Facă-se voia ta, Deceneu! îi răspunse Zamolxe, Mareleui Preot al geto-dacilor.  
Am să trimit pe Spirit Străbun, să le vorbească Celor din Vale, să-i învețe cine au fost ei, să îi învețe cât de viteji și de înțelepți au fost înaintașii lor, nu cu mult timp în urmă și ce țară mândră aveau odată. Vor trebui să audă și să vadă, apoi vor înțelege!  
 
- Vom mai aștepta, până când flăcările focurilor din deal și sunetul tulnicelor reînviate de Spiritul Străbun, vor ajunge până la poarta Muntelui Sfânt și atunci Sfinxul ne va deschide Poarta. Dacă nici atunci, după reîntoarcerea Spiritului Străbun, Cei din Vale nu vor auzi și nu vor vedea, vom ieși și cu Lumina Pietrei Sacre vom începe Curățenia cea Mare. Vai de veneticii și colonii născuți din colb de copite, căci aspră le va fii pedeapsa. Vai de cei din neamul Celor din Vale, care s-au făcut părtași cu Cei din Neam Fără de Neam la distrugerea neamului și a țării sfinte, căci vor fi șterși din Cartea Vieții Neamului Străbun.  
 
Acesta a fost sfatul ținut de Măritul Zamolxe, împreună cu Marii Străbuni și solii din Muntele Sfânt.  
 
Voi ce credeți?  
A sosit oare vremea să aprindem focurile pe dealuri și să sunăm din buciume?  
A sosit oare vremea să ne trezim din somnul letargic al morții și să îi rugăm pe Marii Străbuni să ne ajute?  
  
  
DEZROBIREA GETO-DACIEI- Poem.  
  
Zile târzii ce Moș Timpul  
Le-adună, le cerne în sita sa eternă  
Răgaz să mă vindec cu sică străbună  
În timp ce Falxul de foc îmi zguduie mâna  
Și-nțelepciunea străbună îmi mângăie ființa  
Marele Lup Alb mă așteaptă la bucium.  
  
Zamolxe Străbunul, voie să-mi dea  
Să presar peste Neam, Pleiadele surori  
Meteori, aș pune să ducă speranța  
Visului libertății sacre, Marelui Spirit Străbun.  
  
Găsitu-mi-am destinul  
În cuvântul întrupat cu sica-mi pe limbă  
Și-aștept doar o poruncă, să fiu  
Răzbunare străbună cu rană adâncă.  
  
...................................................  
  
Din Muntele Sfânt, Zamolxe Străbunul  
Mesager mi-a trimis cu poruncă  
Viața deșartă să-mi las  
Nălucă diafană născută din fum  
Să sui KoGa-Ionul, fără zăbavă  
Că acolo m-așteaptă în grabă  
Chiar el Zamolxe, Părintele Străbun și Moș Timpul.  
Poruncă să-mi dea, să duc-napoi în Vale  
Că Moș Timpul răgaz nu mai dă  
Celor din Vale... să mâie cu toții la luptă.  
Zamolxe Părintele Străbun  
Ce ține în mâini Piatra cea Sacră  
Străbunii cu toți laolaltă:  
Deceneu, Leandru și Omul  
Getic-Copilul cu Inimă de Aur  
Muntean, Likanos- Marele Lup Alb,  
Străjerul, Vuiet de Stâncă  
Pelasg- Fiul Cerului și al Pământului și Fiul Muntelui.  
  
Timpul din urma-sosit  
Cu toții sunt gata de luptă  
S-alunge stirpea păgână  
Aciuată-n pământ străbun și-n glie sfântă  
Hoarde nebune, ce spumegă încă  
Si roade ca viermele-n pârg  
A țării sămânță.  
  
Pe aripi de gând, ca o nălucă  
La Cei din Vale-am ajuns cu poruncă  
Răgazul să-l lase la urmă  
Să mâie la luptă...  
  
Și-a fost cea luptă, din noapte spre zi  
Zamolxe Străbunul cu Piatra cea Sacră  
Prăpăd că făcea în gloata păgână  
Care gemea-ntr-al morții suspin  
Și-n amarnică trudă...  
  
Toți Cei de Sus, preget nu dădură  
Și fiecare s-a luptat cu avânt și spor  
De la Mama Străbună.  
Vuiet cumplit, prăpăd pe măsură  
Piereau colonii, ca vântul pustiu  
Și-ntr-o fugă nebună.  
  
Pierit-au ei... pierit-au cu toții  
Păgâni și coloni din Țara Strabună  
Și duși pe vecie prin fum de nălucă  
În zarea cea lungă.  
  
Poporul din Vale  
E liber acum și așa o să fie  
Cât Unicul Dumnezeu Cel Veșnic și Bun  
Îl va ține ține pe Glie.  
  
Zamolxe Părinte Străbun, le-a spus Celor din Vale  
Să țâie în veci aprinsă, Flacăra Vie  
De Neam, de Glie- Pământul Străbun  
Si din bucium să sune.  
  
Fuioarele de fum să zgârâie,  
Creștetul cărunt al Muntelui Sfânt  
De-ar fi ca alt neam de coloni să se-mbie  
De-al Țării pământ și din Apa cea Vie.  
  
În veci să rămână această poruncă!  
Zis-a Zamolxe cu Piatra cea Sacră în mână  
Că cine-o pofti la Apa cea Vie, venin cumplit să le fie  
Pământul Străbun, înfricoșat mormânt să-i îmbie.  
  
Așa a lăsat Dumnezeu pe pământ  
Fiu al Luminii, lanț veșnic să fie  
Legătură divină-ntre om și pământ  
Lăsat să fie, de-apururi moștenire.  
  
Iar ciuma pământului, coloni și păgâni  
Născuți din colb de copite  
Să-și vadă de drum, pe alte meleaguri  
În eterna pustie.  
  
 
 
Nota autorului: am adus în complectarea acestei legende poemul geto-dacic DEZROBIREA GETO-DACIEI, pe care l-am scris ceva mai târziu. Sper să vă placă!  
Fotomontajele sunt create de prietenul nostru Yorga Lesco.  
 
Șandru Aron  
Lisboa 24. 08. 2014  
 
Referinţă Bibliografică:
LEGENDA CELOR DIN VALE / Aron Sandru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1920, Anul VI, 03 aprilie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aron Sandru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aron Sandru
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!