CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Poeme > Meditatie >  





Scrieri de martie-aprilie 2020

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
rostogoleşti fricile printre fericiri
în cruce
apoi
dezinfectezi totul
cu o rugăciune
 
 
Numele Tău, Doamne!  
 
 
 
Eram viteji  
 
 
eram viteji  
număram penele colorate ale timpului păun  
ridicam ode libere gardurilor de sârmă ghimpată  
eram bucăţele de hârtie  
peste care curgea lichidul vâscos al secundelor  
şi culmea  
niciunul nu ne trezeam să privim iluzia lui  
a timpului în care  
ne aruncam toate cârjele rostirile visele  
şi fricile  
mai ales fricile în faţa verbului  
"a trece"  
 
cuminţi  
redevenim fetuşi odată cu rana  
din călcâiul acelui Achile -timp  
călcăm cu migală ierburile cuvintelor  
în mojar pistilul învârte presează nivelează  
amestecul alchimic al tăcerilor neasumate  
 
 
Printre amintiri  
 
 
Alunec în somn printre amintiri  
amestecate cu prezentul  
prea multe cărări s-au închis  
prea multe locuri și-au părăsit bucuria  
prea multă frumusețe și-a închis pleoapele  
 
Mă plimb prin curtea bunicilor  
care acum nu mai este  
nimicul s-a aștenut în zidurile prezentului  
ziduri înalte fără pietre unghiulare  
ziduri aparent frumoase  
în ochii celor care văd numai ziduri  
încăperi uriașe fără sens  
în locul cămăruțelor  
cu praguri înalte cu uși cântătoare  
doinindu-și copilăriile părinților  
nu mai sunt  
 
Grădina bunicilor acoperită de dale  
florile pomii tăiați fără milă  
civilizație fără civilizație care  
rupe tot sapă tot  
închide totul în cuburi plate  
ca niște graffiti aruncate pe ziduri  
 
Păstrez totul în cutia albastră  
roasă pe la capete  
a mamei  
acea cutie din raftul îngust de sus  
în dreapta  
nici ea nu mai este  
dar înăuntrul a rămas neatins  
 
Dau deoparte capacul cutiei noi și  
răbufnește asupra mea  
copilăria adolescența  
o picătură de maturitate în care  
eram mamă  
 
Mă bucur privind zâmbetul mamei  
și îi aud glasul povestindu-mi aproape zilnic  
câte o fărâmă din bucuriile și tristețile dumneaei  
 
Asta mă liniștește mă adoarme ca pe un copil  
mă alină ca pe un copil  
trezește bucuria pe care  
am ascuns-o demult  
acolo  
în miezul fierbinte al unei cutii cu minuni  
 
3 aprilie 2020  
 
 
Tot nevăzutul râde  
 
Tot nevăzutul râde  
ca o lacrimă de cuvânt în care  
s-a ascuns Dumnezeu  
ca un căprior rătăcit  
după ce omul  
i-a transformat opera  
într-o sculptură  
fără cap şi fără coadă  
apoi  
ca într-un act stupid al unei piese de lego  
s-a trântit de ziduri declarându-şi supremaţia  
a uitat de El, de Dumnezeu  
a uitat de acoperişul pământului  
pentru că şi Pământul,  
nebunul Pământ,  
s-a tot rotit căutându-i Soarelui capătul  
 
Cândva, în poveste,  
exista un Icar  
 
O fi vrut Pământul să-l apere...  
 
Albinele nu au învăţat legea arderilor  
până la stingere  
sau poate că prin ele  
Dumnezeu  
preda oamenilor  
legea arderilor interioare  
până la cădere  
 
În sacoşa de piaţă a Lui  
numărătoarea creşte şi acum  
căderile s-au înmulţit  
 
E mai simplu să numeri înălţările  
 
Atât de puţine sunt, Doamne!  
Atât de puţine...  
 
9 aprilie 2020  
 
 
Lacrima descrie calea  
 
Lacrima pe care tu o striveşti cu piciorul  
încalţă umbrele  
cu sensurile cuvintelor ilizibile  
şi pentru că în urma ta rămân  
frazele neacordate clipelor  
 
Lacrima cuvântului dintâi devine poemul  
acela pe care niciodată  
nu-l vei termina  
 
E ca un blestem al punctului de ardere  
în care  
ajungi să te regăseşti  
pentru a te rătăci de sine  
într-o lume în care  
simţi tot mai acut  
că nu a existat un loc al tău  
 
Lacrima pe care tu o striveşti cu piciorul  
descrie calea pe care o urmezi  
oricum  
ca un robot al clipelor necunoscute ţie  
dar care  
apasă tălpile verbelor pe care cândva  
omul  
le va găsi sau poate regăsi  
într-un vocabular necunoscut regnului căruia  
îi aparţii  
cunoscut numai cerului  
pentru că el,  
cerul,  
dă puterea fiecărei litere  
din aparent simplul cuvânt  
"lacrimă"  
 
9 aprilie 2020  
 
 
Caut febril punctul definitoriu al staticii  
 
 
Vreau să evadez cumva din punctul acesta de alergare  
de neoprit e sinele în zvârcolirea umanului  
prezentul mă aruncă în albastrul violet al unui timp în care nu eram  
sau poate că eram  
nu mai ştiu cine sunt şi n-am ştiut nicicând cine sunt  
traumatismele cuvintelor schimbă lumea o împart în orizontale şi oblice  
verticalele au fost excluse  
magazinele fug oamenii fug  
mă trezesc în fiecare zi cu alte puncte de alergare  
şi caut  
caut febril punctul definitoriu al staticii  
cel atât de viu  
cel în care mişcarea renaşte de fiecare dată pe verticală  
punct în care mă voi regăsi întreagă sau nu  
cu aceeaşi frică neştirbită de a fi  
pentru că om sunt şi-mi întind aripile ilizibile ale frumosului  
peste o mlaştină continuă  
a ceea ce a mai rămas spus sau nespus  
despre umanitate  
 
1 aprilie 2020  
 
 
Răstălmăcesc  
 
 
Răstălmăcesc în cuvânt suferinţa  
pentru că viaţa poartă în ea codul nescris al durerii  
Dualităţi proscrise ne definesc  
stăm singuri cu fiinţa noastră  
pe canapeaua verde a unei naturi acum furioase  
Numărăm degetele minţii umane  
şi ramurile tuturor viruşilor cuvinte folosite pentru a răni  
Oxigenul devine tot mai mult un lux  
Secreţiile prezentului sufocă timpul  
Acel timp al cunoaşterii de sine în care  
pauzele sunt prea lungi pentru a reuşi cândva  
să recunoaştem  
neputinţa  
 
1 aprilie 2020  
 
 
Templu romboidal  
 
Într-un templu  
romboidal  
colţurile de emoţii se întâlnesc cu marea  
mozolesc seninul cu griuri apoi  
izbucnesc tâmple de tăceri  
într-o roată a încercărilor pe care  
omul  
le transcende sau nu  
după cum gândul voinţa credinţa sa  
accesată sau nu  
îi sporesc frica de a nu fi  
şi mai puternic  
de a fi  
om  
 
Rombul se strânge încet într-un cerc  
arcuirile se întind  
ca nişte săgeţi  
până când pătratul se aşterne mândru  
sub mâna desenatorului orb  
 
Cine mai pictează deasupra desenului  
glasurile?  
Cine mai poate fi creator de emoţii când  
în plămânii umanităţii zace timpul  
mort şi el în viul sinelui  
şi roade fortăreţele  
roade fundaţiile  
roade verbul a iubi  
până la ultima aşchie de stejar  
nenăscut?  
-------  
Pulsează totul într-un singur gest  
şi cine ştie când  
templul  
va redeveni romboidal  
 
20 martie 2020  
 
 
El arde aşchii de stejari  
 
 
De nicăieri  
timpul  
un nimic în care piatra de hotar  
şlefuieşte gânduri  
şlefuieşte sinele  
într-o cariatidă a vârstelor  
creşte scade  
nu moare  
mor cei ce tâmpla şi-o sprijină  
pe crucea lui,  
a timpului  
mort în sine  
viu în natură  
 
el  
arde aşchii de stejari  
apoi le transformă în artă  
pentru că în creaţie  
totul evoluează  
şi involuează  
odată cu forma gândului  
tocit între două coloane de  
încercări  
absurde  
 
20 martie 2020  
 
Nu te pot atinge  
 
 
Nu te pot atinge  
de ce?  
reînvăţ privirea plină de dragoste  
zâmbetul plin de căldură  
şi  
mai învăţ cuminte  
tot ceea ce uitasem demult  
faptele care te ajută  
prietene  
faptele care te ajută cu adevărat  
mamă, frate, soră  
şi care  
te ajutau la nevoie  
tată  
 
doare  
de ce?  
pentru că te iubesc  
pentru că sunt om  
şi materia din mine  
cere materie  
 
dar  
dincolo de minte  
există sufletul  
şi mai există acel ceva neştiut  
e spiritul  
care dincolo de raţiune  
înţelege viaţa  
ta  
şi a mea  
şi a tuturor fiinţelor  
 
pentru a o păstra  
spiritul mă ajută  
să înţeleg totul  
şi cu raţiunea  
 
sufletul dansează între ele  
echilibrează  
şi dăruieşte voinţa pentru a păstra  
viaţa  
 
16 martie 2020  
 
 
 
Blazat, timpul  
 
 
blazat se-aruncă timpul  
peste uman un virus  
extinde şi el răul  
 
mor capete de oameni  
şi mor şi fără el  
ca nişte scorburi roase  
de adevăruri false  
pe pagini pline-goale  
de întrebări răspunsuri  
răspunsuri-întrebări  
 
se inventează flashuri  
şi bakcgrounduri de vise  
penibilă e lumea  
penibilă sunt eu  
tot încercând rămasul  
la ceea ce e bine  
la ceea ce pe fondul  
unei naivităţi  
încerc păstrarea-n mine  
a omeniei  
 
visul  
 
destramă aţa-n grabă  
devine-o baltă lată  
în care tot privesc  
aiurea aiurită  
de tot ce se întâmplă  
şi văd mereu cum  
timpul  
 
blazat se-aruncă-n trepte  
apoi dispare-n lume  
coroană de sfârşit  
a unui virus moarte  
prostia infinită  
fără de vindecare  
umanul o tot poartă  
şi mândru şi umil  
 
9 martie 2020  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Scrieri de martie-aprilie 2020 / Anne Marie Bejliu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3388, Anul X, 10 aprilie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anne Marie Bejliu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!