CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Poeme > Meditatie >  





Lanţuri şi sfori

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Lanţuri şi sfori  
 
lanţuri şi sfori visez de multă vreme
foarfecele firii le plasează mereu
cât mai departe de ochi
ele se apropie periculos de cuvinte
şi strig
strig pentru că gândurile
devin închisori iluzorii

pierd metaforele una câte una
prin sita deasă a cotidianului
şi scrisul
trece pe alt rând
pe acel rând al lipsei de visare

coşmarurile cresc pui de foc şi ard
filele trecutului
mă aruncă într-un prezent urât
văd colţii de fier ai clipelor
fug de tot şi de toate şi mă ascund
într-o creangă de brad uriaşă
aştept împodobirea ei
cu globul albastru la început
apoi tot spre auriu alerg
cu braţul drept întins
căutându-L

îmbrăţişez Crăciunurile copilăriei
şi-l caut pe cel de azi
fără colinde false
fără bubuituri
credinţa nu bubuie
nu răneşte
nu te aleargă înnebunit
să închizi ferestrele în căutarea
liniştii

o colindă trece pe strada veche
strada copilăriei
în căutarea zăpezilor luminate
de cuvântul dintâi

aprind o candelă
în aşteptare

20 decembrie 2019
 
 
 
Aprinde, cuvântule, lumânările simple  
 
plâng şi ascult  
lumina prieteniei  
 
curge lin în timpane  
o colindă  
mâinile au amuţit în rugăciunile clipei  
 
lumină din întuneric se naşte  
iar eu tot întuneric rămân  
 
aprinde  
cuvântule  
lumânările simple  
 
din ceara modelată de mâinile tatălui  
aşa cum şi eu sunt  
crucea de ceară  
modelată de iubirea părinţilor  
Doamne!  
câte umbre se ascund  
printre poveştile vieţilor sufletelor  
câte?  
 
 
Cădere pe urlet  
 
 
nu ştiu cum reuşesc să cad mereu pe un urlet  
şi el strigă în limba Crăciunului la mine să tac  
să mă rog  
să ridic bradul până la ochi şi să  
leg inima vie de cea aproape moartă  
prea grăbită spre infarctul sensurilor  
pleoapa o las să doarmă în cuib  
ca pe un pui chior sau orb  
nici eu nu mai ştiu cum cad  
mereu  
pe un urlet  
şi-l fac să ţipe fără rimă  
un vers dubios de alb  
albul strident al vieţii trăite din Paşti până în Crăciun  
pentru că între ele mor cuminte  
odată cu clovnul  
în jocuri ciudate rostogolite  
printre globuri cruci şi amintiri  
 
 
Rugă  
 
ţine-mă, Doamne,  
să nu cad  
din toate visele pe care le port  
ca o cruce  
în fiinţa mea  
devenită arc peste timp  
pentru că  
tot cobor deasupră-mi  
să mă privesc  
în orb  
ca pe un curcubeu rătăcit  
printre încercări  
 
 
Prea târziu  
 
 
e prea târziu acum să fac un pas înapoi  
să trăiesc prezentul trecut  
trecutul prezent  
pentru că în mine  
înfloreşte zi de zi neputinţa  
 
este pentru o clipă acum  
pentru atunci alt acum  
 
picioarele îşi taie singure gleznele şi tălpile  
fug de mine  
e o situaţie absurdă,  
o încrâncenare de gesturi  
ca un ghem de lână artificial clădită pe verbe  
încerc să readuc acel pas  
înapoi  
prin mine  
să trec mai departe  
 
echilibru pe o balanţă a nimicului  
 
aşa mă definesc într-un acum de acum  
pentru un acum  
de atunci  
 
nimic nu mai pare ireal  
în afară de  
colivia următoare  
care seamănă tot mai mult  
cu o cuşcă  
 
o voi transforma mental într-un câmp  
pe care cerul  
a devenit iarbă  
 
iar aerul pe care-l respir  
când reuşesc să evadez  
este micul background de care  
îmi anin  
toate visele  
 
cu cleştii din lemn ai bunicilor  
e o velinţă umedă în care vreau să rămân  
lichidul amniotic al suferinţei încă netrăite  
un giulgiu al unei vieţi dintr-un acum  
trăit într-o zbatere  
prin sine  
cu sine  
 
 
Dezbatere simplă a vieţii  
 
între Anna şi anotimpuri stă  
ca o cârjă austeră  
cuvântul şi sângele prin care străbate  
minutele de aşteptare  
până când  
nici o cale de întoarcere nu va mai exista  
 
ea este un car al vârstelor prin care  
totul se mişcă  
fiinţa o ia uneori înainte  
şi  
lasă pe mesele restaurantelor sălbatice  
cinele de taină ale minţii  
 
zburdă prin lumi necunoscute  
spiritul  
cu un coif ascuţit şi jongleriile unui timp  
- o cruce lăsată de Dumnezeu pe umerii  
şi prin toate celulele tainice ale trupului ei -  
 
dezbatere complicată a gesturilor  
pe masa unor tăceri prea îndelung mestecate  
de toţi mesenii  
în fond  
tot fărâme din aceeaşi fiinţă  
care  
nu mai ştie încotro să pornească  
pentru că  
mersul înainte capătă proptele false  
şi  
urmele devin tot mai mici  
 
filele ilizibile includ acel ceva pe care Anna  
nu mai poate să-l desluşească  
necunoscutul nu o sperie  
o incită să-l dezbrace de toate nuanţele false  
 
ea caută albul şi negrul în containerul vieţii  
rămâne amică bună cu moartea  
aşa spunea un fir de viaţă  
din copacul genealogic al materiei în care  
se zbate să trăiască murind  
în fiecare clipă  
cu încă un mers înainte  
 
Anna ascultă spiritul  
cum foşneşte metalul acum prea subţire  
pentru pietrele aruncate de toate firele  
rămase încă  
în fractura vie  
a copacului genealogic  
din care  
şi ea a sărit cândva  
vrând să se întoarcă foarte curând  
cuminte aşternându-şi vârstele  
pe un ram sec  
 
 
Iadul zilelor Annei  
 
 
demult  
Anna a coborât în iadul zilelor  
şi  
dacă şi acum coboară  
ridică praful de un colţ descoperă iarba amară  
o gustă o răsuceşte fir cu fir  
în pumnul cât inima care bate nebuneşte  
pe la colţuri de clipe  
nătângă se trezeşte  
încurcă gesturile  
cu mâinile împletite îşi  
bea cafeaua  
dimineaţă sau seară  
chiar nu mai contează poziţia soarelui faţă de pământ  
demult  
Anna urcă iadul zilelor spre un rai închipuit  
pentru că în ea se zbat  
infinite capete de viaţă  
eu primul  
eu primul  
ea  
ultima  
urcă pe scările rulante  
ale unui mall nesfârşit  
priveşte materialele din care  
haine va face pentru fiecare  
"eu"  
unul va rămâne gol  
el, poetul din bezna cunoaşterii  
o va conduce cândva  
în raiul  
închipuit  
 
 
Pot fi robotul perfect  
 
 
mă scutur de amintiri  
merg în vârful picioarelor  
pe puntea îngustă a gesturilo  
las în urmă gândurile  
instinctul îmi spune că acum  
pot fi robotul perfect al nimănui  
viaţa îmi spune că nu pot  
poate că mă cunoaşte  
eu nu  
 
 
Petale de orbi  
 
strănută aerul  
în aripile păsării  
 
petale de orbi  
se deschid fără grabă  
 
pământul le cerne  
prin sămânţa de vânt  
încolţit e doar zborul  
din pământ spre pământ  
 
 
Referinţă Bibliografică:
Lanţuri şi sfori / Anne Marie Bejliu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3297, Anul X, 10 ianuarie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anne Marie Bejliu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!