CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Poeme > Meditatie >  





Scrieri de iulie-august 2019

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
 
”Cele mai vechi și mai scurte cuvinte - ”da” și ”nu” - sunt cele care necesită cea mai atentă reflecție.” Pitagora  
 
 
17 august 2019  
 
Înserarea crucii  
 
 
înserarea crucii mă ademenește
undeva, departe, totul se întâmplă
troița lui Teo redevine visul
către care, umbra, grăbită se-ndreaptă.
 
 
o las să îşi culce fruntea obosită
pe o strofă lungă iară eu dispar
schimb pielea de viaţă cu o haină simplă
cea de drumuri dense, haina cea de clovn.
 
 
râde-n barbă Victor, clovnul din mine
printre buze-mi spune, scuturat de-un hohot
să mă-ndrept vioaie, să mai uit durerea
din coloana sură a lupoaicei albe,
să-i ascult iar jocul
şi cuminte,-n pace,
să îi scriu vi-ața
 
 
 
Pe umeri port toamna  
 
pe umăr
toamna
se aşază limpede
ca o tornadă răsucită anume
de mâna unui boschetar fericit
 
 
aş putea locui în conul ei
m-am născut aproape de creierul ei
agăţată de un fir de păr
broască a prezentului
ursoaică a trecutului
mişc umbra cuvintelor la începutul
şi la capătul unor gesturi mereu neterminate
 
 
frază de început
în articolul despre ea
prind frunzele neruginite şi
îmi închipui că-mi sunt clipe netrăite
dintr-un altfel de an care
a pierdut rând pe rând
în foarfeca verbelor
câte o lună
câte o zi
câte o secundă plină de frustrări
sau de calmul stupid al uimirii
că exist
 
 
pe umeri port toamna  
 
saturată de frunze ruginite
fură clipele netrăite
le răsuceşte în vânt
apoi mi le aşază
rând pe rând
pe creştet
 
 
 
16 august 2019  
 
Era copilărie  
 
 
îmi prelungesc buzunarele
prin care
odată
vedeam clar
curcubeul dublu
 
 
albul curcubeu dublu
în care
rătăceam visurile
şi toate cuvintele nescrise
nerostite
nealterate de un prezent aspru
 
 
era copilărie acolo şi toţi trăiau
toţi glăsuiau
toţi alternau firesc mângâierea
cu distanţa unui haos în care
refuzau să alunece
 
 
stăteau drepţi sau aplecaţi într-o fugă continuă
spre împlinire
 
 
rupte,
buzunarele nu îi pot lăsa să dispară
de câte ori simt că întunericul
se apleacă spre umerii mei
şi mă sprijină în clipa plânsului
 
 
arc de timp
arc de curcubeu
şi un dor nebun de muntele neurcat încă
de cărarea pe care paşii tatălui
s-au pierdut cândva
rostogolind mingea durerii neostoite
de pasul timpului
 
 
 
 
În câte osii rătăcim acum, omule?  
 
 
 
m-am înecat în ştiri despre toate mocirlele
care se nasc şi nu mai mor
între pereţi de vată şi sticla aceea în care
trimitem zilnic mesaje
pentru salvarea sufletelor
 
 
măcar trupurile să ni le salveze
măcar trupurile...
 
 
numai arderea aceea creativă să scape
şi rodul ei
nevinovatul rod în care
încă mai cred
 
 
tu, profesore ce mai faci?
şi câte prietenii mai rozi
în singurătatea în care te arunci zilnic
reamintindu-ţi gesturi neterminate
rostiri
ca o pată de rugină pe chipul tău frumos
 
 
şi tu, doctore,
câte medicamente mai prescrii
în locul unei simple
dar puternice rugăciuni în care,
pacientul
acum
nu se mai pierde
rotind picioarele
într-o închipuită roată a libertăţii
sinelui?
 
 
în câte osii rătăcim acum,
omule,
uitând mişcarea simplă
a gândului curat?
 
 
 
Jocul încetează, jocul nu încetează  
 
 
jocul încetează
programul se închide singur
ştie că voi scrie ştie că mă voi revărsa
nu prea cuminte
pe filele albe ale carnetului în care
frustrările curg uneori
ca dintr-un robinet stricat demult
 
 
uneori curg şi gesturile văzute conturate
în multiplele oglinzi mişcătoare
 
 
frate,
oamenii devin atunci
copaci umblători
fără frunze fără roadele unui timp pe care
nimeni nu şi-l alege pentru a naşte
bine sau rău
 
 
frate,
mişcă iar piciorul stâng
o bicicletă a durerii se naşte din tine
dar
vei merge
ştiu că vei merge iar
şi noi vom râde simplu
liniştit
de toate necazurile ca şi când
 
 
din bicicleta durerii născută din tine
ar ieşi
toţi clovnii care
ne-au chinuit în copilărie
jocul
pentru a deveni
oameni
 
 
jocul nu încetează
programul se închide oricum
singur
 
 
oblic privim rostogolirea bilelor
pe podeaua camerei
 
 
orbi ne despărţim
pentru o nouă zi
 
 
----------------------------------  
 
contemplă pletele timpului
ca şi cum ai fi nimicul din acul ceasornicului
sau firul de praf care
opreşte pentru o clipă curgerea gândului
printre seminţe de floarea soarelui
 
 
la fel ca un ceas roteşte corola
sărută vântul cu fiecare sămânţă
aleargă se-ndoaie odată cu vremurile
când la vămile paşilor rămâne unul singur
 
 
cel făcut spre luntrea fără luntraşi
cel către altarul de pietre roşii
argila cuvântului niciodată trăit simplu rostit
împământenit printre crucile viilor
şi deopotrivă ale morţilor
 
 
sunet de clopot timpanul simte
bănuţul cade şi mâna blajinului surâde graţios
într-un gest neterminat
trăit până dincolo de hotarele anotimpurilor trăite
de el pe pământ
 
 
--------------------------------  
 
 
7 august  
 
 
sunt umbra gardului
pe lângă care merg
 
 
doi pari prelungesc pasul
mă opresc

odată cu bradul
 
 
înverzesc mă usuc
plâng şi râd
odată cu el
căutându-mă
printre cruci
 
 
înainte
drumul îşi ţine în braţe pământul
piatra sare în calea mea
ca o metaforă absurdă
a prezentului
 
 
o pasăre
îmi răsuceşte respiraţia
până la zbor
 
 
sunt
umbra unui gând
materie vie încă
uzez verbele
destăinuindu-mi gesturile
prin ruga dintâi
şi cea din urmă
 
 
altă umbră mă cuprinde
eliberându-mă
 
 
 
31 iulie  
 
 
mă îndoi în mine
ca o carte de poveşti pliant
din oase care
trosnesc
la fiecare adevăr nespus
 
 
ele mă adună
şi mă risipesc
în căldura umedă care
sufocă minciuna
până la strigăt
 
 
mă pliază timpul
într-o singură filă
până reuşesc să mă nasc
singură
în plin război
cu mine însămi
 
 
mă îndrept
într-o ultimă răsuflare
redevenind om
sau pasăre
sau copac
oricum
tot o cruce
 
 
 
21 iulie  
 
 
aninat de o filă
bărbatul cu fruntea înaltă
spune mamei că mai sunt lucruri
cu spatele la zidurile cu metafore
 
 
încrustate în ele cântă  
 
şi el
bărbatul cu fruntea înaltă
şi mâini de pianist
îngână lucrurile
din textura barbară a zidurilor
 
 
un lălăit uniform şi armonii neauzite
se nasc în timp
 
 
zâmbesc la picioarele lungi
şi ochii nevinovaţi
ai bărbatului-copil care
răsfoieşte iar şi iar
cărţile de poveşti lucioase
din sacoşa de hârtie prea foşnitoare
 
 
vrei să scrii, bărbate?
daaa...vvreau ssă scrriuu!
 
 
poftim hârtie şi pixuri.
stai să trag masa .
spre patul de spital din care,
abia aştept să scapi iar întreg.
 
 
să mergi,
să mergi, bărbate-copil...
 
 
 
20 iulie  
 
 
nu visez să ajung pe lună
am luna în mine
logic potrivită de undeva din cer
de cineva din cer
şi-mi vine să urlu zilnic la ea
 
 
chiar şi dimineaţa  
 
de fericire  
 
visez să mai ajung
în Ardeal
atât cât mai este
românesc
 
 
pe lună
voi ajunge cândva
 
 
în lună
sunt sigur
 
 
şi urlu  
 
privind-o în oglindă  
 
îşi spuse Fecioara din mine
într-o barbă de metafore
absurde
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Scrieri de iulie-august 2019 / Anne Marie Bejliu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3152, Anul IX, 18 august 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anne Marie Bejliu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!