CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Poeme > Meditatie >  





`La simplicité est la sophistication suprême.` ~ Léonard de Vinci

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
 
 
"Este mai bine să fim dispreţuiţi pentru simplitate decât să ne chinuim într-o veşnică prefăcătorie." - SENECA  
 
I  
 
pe o verticală a pietrelor
aşezate cuminţi
într-un echilibru sortit amurgului
stă o pasăre
ea însăşi întrebare a întrebărilor  
 
aşteaptă răsăritul  
 
întoarce capul spre stânga
întoarce capul spre dreapta
îl ridică spre cer
şi devine punct  
 
II  
 
aproape de viaţă îmi stă
fiecare mal
pe care gândul
târâie graţios verbele
printre năluci de alge
în care scoicile răsădesc
perle prezentului  
 
peste toate visele
umbrele trecutului
aştern veselie
tristeţe şi pânzele orbului
dezvoltă sunete  
 
ecoul îl aud
cu palma pâlnie
pe zidurile de cuarţ
ale cetăţii de viaţă
şi moarte
a firii  
 
III  
 
câtă naivitate într-o carcasă de piele
să crezi că atingi un capăt
când desfăşurătorul e infinit  
 
iar rolurile se întind
pe toată pânza existenţei
ici colo scenografia impune copaci
animale
şi rânduri rânduri de păsări care
fură în ciocuri şi gheare
cuvintele nenăscute
şi pe cele născute nefolosite de om  
 
fără somn caut răspunsuri
prin desişul crucilor lăsate pavăză parcă
munţilor de întrebări  
 
IV  
 
cu orbitele albe ale degetelor
ating prezentul
văd trecutul ca pe un vas răsturnat în nisipul prezentului
viitorul este acea crăpătură care îmi taie aripile
şi ochiul alb al degetelor când
încercând să mă cuprind
nu mai aflu nimic  
 
oricând poate veni solia unui cuvânt dintâi
suspendat între a fi
şi a muri ca un copac
pe verticala aşteptărilor copilului  
 
aşa că  
 
deschid larg porţile
orbitele albe ale degetelor le umplu cu sine
cât mai mult sine  
 
la fel ca o fântână cu şapte inele
solia goleşte de sine orbitele goale ale degetelor  
 
apoi  
 
Totul  
 
se umple  
 
cu Dumnezeu  
 
orbitele goale ale degetelor se cuprind
şi cuprind
icoana cuvântului dintâi  
 
Mama,
uite cum se aprind candelele mărunte
singure!
spune copila
ceva mai târziu femeia
cu ochii din cărbunele prezentului
într-un acum promis a ne fi
iubire  
 
mama răspunde copilei  
 
fără credinţă totul e nimic
sau urma şarpelui pe cărarea albă a bucuriei de a fi  
 
V  
 
ea era un verb pe care el
îl agăţa la butonieră
el este un cuvânt pe care
ea îl păstreaza în ritmul inimii  
 
ca o icoană povestea curge
printre inelele unei fântâni de piatră
mi-a spus pârâul când trecea
printre buzele însetate ale poeziei  
 
VI  
 
Privindu-mă pe mine
încep să văd râsul
ca pe mişcarea cercurilor din ce în ce mai largi
undeva este punctul de foc
în care totul se coace
sau se desface din îngheţul trăirilor
văd mişcarea racului pe lombară în stânga
apoi pe torace în dreapta
linia mai largă şi linia mai îngustă
cusătura omului arde şi mă întind o clipă
spre borcanul cu melancolie  
 
plouă acum şi pe cele două linii se plimbă durerea
spre ea mă îndrept cu ochiul larg deschis
o cuprind de mijloc şi ea face încă un pas
poate că se opreşte. încerc să o gândesc
aşa cum îmi gândesc trupul
într-o statică aparentă a metaforei vieţii  
 
Privindu-mă pe mine
aştept
nu ştiu ce aştept
poate că vreau să devin propia-mi tăcere
pentru ca durerea să-şi ia catrafusele zdrenţuite
marginile liniilor ascuţite la vârf
ca două cuţite de curăţat nucile verzi  
 
Privindu-mă pe mine
privesc acel cal uriaş de lângă copacul
cu trunchiul alcătuit din infinituri pe care
urc în neştire privesc luna iar soarele
răsare abia spre zorile unui lac alb  
 
atât de alb încât
trupul meu îşi lasă mişcarea în adâncurile lui
pentru renaştere pare a fi un pas
cât un covrig vertical
pe care cu gândul arunci săgeţi
spre înălţare  
 
VII  
 
din trei în trei ani rătăcesc prin mine căutându-mă
apoi se multiplică trei
şi crucile se înmulţesc amar
copacii râd de mine când le spun că mi-e dor
nu mă întreabă de punctul dorului
de scopul pe care el îl primeşte
după ce transferă totul de la minte la inimă şi înapoi
clipă de clipă
timpul arde tăcerile şi fuge în strigătul sufletului  
 
spiritul dă de pământul care sunt cu coiful. mă trezeşte
amorţesc iar şi iar
mă trezesc iar şi iar
trăiesc şi mor încet
în picioare călcându-mi fricile  
 
i-am întrebat dacă aud. au foşnit
şi am simţit plânset şi râset deopotrivă  
 
e o scenografie reuşită pentru privitorul îngheţat
celălalt trece şi el prin mine
încearcă să mă găsească  
 
prieten sau lup sau urs
sau orice alt animal poate fi
legenda se cântă şi prinde forţă
în ecourile locului  
 
ei ce pot spune despre ramuri tăiate
despre trunchiuri scrijelite
despre inele frânte?  
 
foşnesc
şi foşnetul lor nu poate fi înţeles
poate că ne mai trebuie ramuri la cruci
poate  
 
Anne Marie Bejliu  
 
Referinţă Bibliografică:
`La simplicité est la sophistication suprême.` ~ Léonard de Vinci / Anne Marie Bejliu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2692, Anul VIII, 15 mai 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anne Marie Bejliu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!