CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fragmente >  





Rânduri rânduri de fiinţe - fragment de roman, Victor, clovnul din mine
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
- Dacă timpul n-ar mai curge, Victore, probabil că noi doi am deveni puncte înșirate pe spirala vieții neajungând unul la celălalt. Tu ce ai face în acele momente?
- Sigur aș sări peste toate nodurile energetice și te-aș lua de urechi, că numai prostii spui uneori, Anna.Tu, fără clovnul tău interior, ce ai mai fi ca ființă de lumină, ca fiică a Domnului?
Mă uit cruciș la el, el râde și mă împunge prietenește cu coiful lui ascuțit din care tot scoate jocurile acelea dificile... aparent dificile.
Are dreptate. Ce aș fi eu fără suflet, fără inima vie, imateriala inimă care bate altfel decât cea fizică și care are nevoie de un infinit de infinituri de fotoni impregnați cu iubire pentru a funcționa, pentru a mă ajuta cu creierul ei energetic, prea fin pentru a fi definit în materie, să ating înțelepciunea clovnului, a lui Victor. Știu că nu o voi atinge, dar mă ajută el cu câte un infinitezimal foton impregnat cu iubire, să o ating. Mă învață continuu cum să mă joc, cum să-i dezleg nebuniile de jocuri în care mă absoarbe și apoi mă scuipă ca pe o coajă de sămânță. Coajă coajă, dar e de floarea soarelui și odată cu expulzarea asta dureroasă, mai cuprind în iriși un răsărit, un apus înfocat și un amurg sfios, aproape adormit de blândețea și răcoarea cu care Victor îl așterne în și prin mine. Noaptea, nu știu de ce luna mă împunge chiar dacă e plină și cu atât mai mult, dacă este un corn banal pe care-l moi cu laptele universului și-l molfăi cuminte visând călătoriile spiritului împletit cu sufletul prin locuri stranii, sau locuri familiare mentalului tău neliniștit.  
  
***  
  
În toate e un fel de transhumanţă, pentru că cineva mai trăieşte într-un ochi, să ciupească de pe margini grâul verde? (- întreb şi las pleoapa să cadă pe fila câmpului suspendat undeva între da şi nu).
Pe unde curg picioarele oilor, dacă dincolo de hotare sferele cereşti explodează, iar cuţitele falsităţii irump în tăcerea cerută de El? Și totul este pentru un respiro prelung, în globul ocular al existenţei, în perpetua cerşetorie a înţelegerii Iubirii Sale.
Tabloul se prelinge în palma timpului uimit. El priveşte şi trece... O oaie, două... şapte oi şi fantoma unei ploi în care prima şi ultima picătură alcătuiesc infinitul.  
  
- Victore, așa-i că uneori disperarea de a nu rămâne singur te învață să dai la o parte straturi peste straturi otrăvite cu iluzii, minciuni, răutate umană ca să poți descoperi punctele forte ale frumuseții umane? Multă vreme am suferit de singurătate, pentru că nu reușeam să mă împac cu mine însămi și Doamne Doamne mi-a adus în cale oameni de toate nuanțele culorilor vieții, ale umanului în care, vrând nevrând, noi toți ne scăldăm neîncetat cât trăim în învelișul acesta de pământ.
Unii păreau la început modele sau tipare clare ale binelui uman, dar la fel ca în meditația decojirii unei cepe, pas cu pas încercările trăite alături de ei îi dezveleau și de multe ori am fost dezamăgită negăsind decât slăbiciune a firii, o autoiluzionare concentrată care le determina o bucurie cronică de a mă obliga și pe mine să mă autoiluzionez, ori eu simțeam clar că iluziile într-o viață ca a mea nu-și au locul, sunt nocive ființei mele, trezirii ființe mele la adevărul unic, adevărul existenței universale.
De multe ori am păstrat legătura cu aceste persoane și cred că dualul, care mă unește cu ele, mă determina să mă las purtată la rându-mi de valul acela, chiar dacă în străfundul inimii eram conștientă că îmi fac rău.
-Anna, totul se leagă în univers și pot spune cu tărie că tot ceea ce ai trăit a fost pentru creșterea ta, pentru întărirea sufletului și curățarea în timp a căilor zborului meu printre punctele călătoriei ființei tale. Cândva te vei elibera lesne de toate ființele care simți că nu sunt reactivi în reacțiile alchimice sau poate că sunt mult prea reactive și generează la un moment dat bulversarea întregului proces evolutiv al ființei tale.
În viața ta au venit rânduri rânduri de ființe și nu le pot numi superioare sau inferioare, ci mai degrabă în diferite faze ale propriei evoluții ca ființe de lumină. O parte acceptă adevărul, faptul că este tăios ca un cristal, altele preferă scaldul intens în nămolul iluziilor. Nu te mai necăji, este alegerea lor instinctivă sau nu, pentru că omul iubește comoditatea mai ales pe cea mentală. Și odată ce comoditatea mentală le este la braț tot timpul, nu mai pot vorbi de sufletesc și spiritual. Totul vine în celelalte două planuri superficial. Mă iartă că spun așa, dar e o mare fâsâială sufletească și spirituală în lumea de azi. De asta văd și vezi și tu cum răul, urâtul își înalță frunțile declarându-le regale, nimicind tot ceea ce poate înălța omul deasupra condiției de la care pornește singur în fața lui Dumnezeu, ca un copil în ham când pornește a descrie primii pași.
Mai vorbim despre asta. Acum stau și privesc un bob de rouă pe frunza inimii tale și poate că te voi invita la un nou joc... Cine știe!  
  
***
Mă gândesc acum la durere şi întreb pe toţi aceia care-mi spuneau odată că mă ascund în spatele ei, dacă ei nu cumva continuă să o facă, folosind alte şi alte tertipuri pentru a se păcăli singuri că nu o fac.
Nu m-am gândit la durere ca la acel şorţ din material alb care protejează fiinţa. Am vrut să o exprim, să o macin exprimând-o. Era un mecanism de autoapărare prelungit în exterior. Acum însă, durerea a devenit velinţa de sub care încercările mele, reuşite, sau nu, îmi relevă propria fiinţă. Acea fiinţă de care fără să ştiu mă ascundeam.
Călătoresc prin subterane uneori şi acolo, păstrată artificial, este lumină. Totuşi, ceva lipseşte mereu de acolo şi atunci, închid în mine frica de zidurile alb negre, de pătratele pe care viaţa joacă în fiecare fracţiune de timp cu mine şah, privesc umbrele care se preling pe ele şi apoi, încep să scriu.
Am întotdeauna cu mine palmele, degetele, memoria. Când ies din tuneluri, mă reped la soare să-l întreb de câte ori a răsărit, de câte ori a apus şi, de câte ori a lăsat amurgul să-i sărute nopţii metaforele. Îmi spune să-i privesc fiinţa în oglindă. Voi afla sigur.
Se face linişte. Mă îndrept tăcută spre mine, spre casa din care nu pot scăpa prea curând. Gândesc alunecarea aceea prin tunelurile subterane. Reînvie visele cu lifturile orizontale, apoi cele verticale declanşează flashurile cu toate acele încercări în care am pierdut şi m-am câştigat, învinuindu-mi mintea că nu a reţinut punctele de staţionare.
Mda... Poate voi reuşi cândva... poate voi reuşi.
Aştept visele cu lifturi să revină, pentru a le putea descrie timpii de foc, de apă, de aer, de lemn, de metal. Toate sunt sunete căzând în timpul biologic al fiinţei, odată cu pietrele pe care le ridic în cotidian, pentru a le încerca duritatea, cântecul... farmecul.  
  
Anne Marie Bejliu, 7 noiembrie 2017  
  
Referinţă Bibliografică:
Rânduri rânduri de fiinţe - fragment de roman, Victor, clovnul din mine / Anne Marie Bejliu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2503, Anul VII, 07 noiembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anne Marie Bejliu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!