CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Jurnal >  





Viaţa refuză mâna întinsă
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
viaţa refuză mâna întinsă  
şi patima îi taie aripile  
peste toate cuvintele  
tăcerea orbului pe luciul lacului  
ochiul de iarbă şi iarna  
cu albul ei dogoritor se întâmplă  
  
Uneori vremurile aşa arată şi tare aş vrea să le înţeleg încrâncenarea,să le pot citi alfabetul de dincolo de hotarele văzutului.  
Poate că în toate există un zid de apărare al fiinţei.  
Înţelegerea poate fi o formă de agresiune.Poate că înţelegerea aduce liniştea şi totuşi, prin limpezirea unui fragment de necunoaştere. Dar văd din propria-mi experienţă că dacă intri mai mult în profunzimile adevărului unui anume punct al vieţii tale, parcă totul se încâlceşte şi mai mult şi în tine creşte freamătul, creşte oboseala, creşte tensiunea şi dacă nu reuşeşti să pui o floare galbenă sau albă pe acel zid, o sămânţă care să crească, te nărui fără drept de apel în oceanul întrebărilor de cele mai multe ori fără răspuns.  
*  
S-au ridicat ploile pe vârful picăturilor să măsoare cântecele.  
Cuvintele devin păsări şi se rotesc deasupra firimiturilor de libertate.  
Împrumuturile curg şi filele cu destine legănate în legănarea punctelor incandescente zac sub glodul anotimpurilor omului.  
Se ridică ninsorile pe toate vârfurile fulgilor.  
Se răscolesc dughenele. Tutunul se aprinde. Culorile devin prafuri de frunze arse. Cenuşile acoperă palmele.  
Aplauze înfundate la scenă deschisă în teatrul combinatorilor de vieţi  
Morţii şi viii horesc printre crucile ninse.  
La încrucişări de drumuri, preoţii închină sufletele iubirii Lui, ca într-o poveste fără sfârşit a umanului.  
Cad mereu în mine mă ascund şi dintre toate tăcerile, o aleg pe aceea în care copilăria fără copii readuce pe scenă cronicizarea unor dureri pe care încă nu le pot defini.  
**  
În ghem de cuvinte te aduni.Ca într-un nod de ape te reculegi din pumnul amurgului. Răsăritul îţi sărută pulsul. Inima o ia la galop.  
Iarba o calcă între noduri.  
Nisipul pietrişul renaşte.  
Muntele creşte.  
Din ocean te ridici ca o statuie a nenăscutului, umbrosului, deliciosului timp al unui prezent deja trecut.  
Umbre prin astre vezi.  
Visezi binele înconjurat de rostiri ţipătoare. Glasuri te umplu de nimic.  
Secunda a şaptea îţi prinde cuvântul dintâi ca pe călcâiul dezgolit al viteazului  
Te aruncă de zidurile casei. Rămâi acolo. Aştepţi, taci, asculţi.  
Te rogi ca un punct în frisonul unei lumi rătăcite.  
Cândva liniştea te cuprinde încet încet… Simţi cum filele cad de pe umerii îmbătrâniţi.  
Bănuţul îl ridici de pe noptieră şi pleci. Pleci cu gândul din toate coliviile vieţii, poate spre câmpul deschis inimii Domnului, poate spre cascadele viziunilor trecutului…  
Nu mai contează. Totul devine acel punct în care câmpul se uneşte cu cerul. Devin un tot în care tu calci apele pe deasupra materiei şi simţi că devii şi tu cristal din cristalul aerului pe care nu-l mai respiri, îl priveşti cu bucurie cum te absoarbe întruna până când nimicul redevine nimic.  
***  
De câte ori uităm de noi şi uit de mine, devin tot mai stingheră printre cuvinte, printre sensurile lor mereu răzvrătind tâmplele prezentului.  
Ştiu că undeva s-a ascuns tăcerea. Este sigur undeva, pe plaja dintre două ziduri albe, între care o sferă albastră îşi caută perfecţiunea neîncetat căutându-ne, infiltrându-se în poveştile noastre, în fiinţele noastre mereu neliniştite, mereu dornice în a fi în a păstra bucuria de a fi om, cu adevărat om. Nu-mi rămâne decât să caut coperta aceea a cărţii cu multe fire de iubire care a implozat şi explodat prin mine, de când ai apărut pe plaja cuvintelor scrise, când eu tocmai începeam să le simt încetişor naşterea în pumnii strânşi, în odaia singurătăţii interioare şi a celei exterioare.  
****  
Cât de grele pot fi celelalte vieţi chiar şi trăite când în tine sare ca un căprior câte o cruce şi alta şi alta. Te porţi ca şi cum ar fi numai una. Te îmbărbătezi şi te întrebi de multe ori: a cui a mai căzut în spatele meu, sau de unde atâtea aşchii tot mai dense vin să înflorească acel cântec pe care tu îl credeai aproape terminat, aproape ecou al emoţiilor, uneori încă neştiute nici ţie, pe care le trăieşti ţâşnind în calea orbului sculptor al tuturor celor care poartă în ele infinite cruci.  
Şi atunci, stai cu obrajii prinşi în palme şi te întrebi mai departe: câte mai vin oare? Câte mai zboară şi oare cât de mare este pânza acelei cunoaşteri, pe care sigur că niciodată nu o vei ţese poate nici măcar în partea care-ţi revine de la Cer.  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Viaţa refuză mâna întinsă / Anne Marie Bejliu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2219, Anul VII, 27 ianuarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anne Marie Bejliu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!