CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fragmente >  




Autor: Anghel Zamfir Dan         Ediţia nr. 2977 din 24 februarie 2019        Toate Articolele Autorului

fragment din cartea DRAGOSTE VIRTUALĂ
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În timp ce intrau pe aleea ce-i ducea pe amândoi direct într-o altă lume, cea a adulţilor, Laur întrevăzu ocazia perfectă de a-şi etala largile-i cunoştinţe dobândite în apropierea florilor. Cu vorbe aromate o ameţea pe Lorry cu parfumurile energizante a fel de fel de seducatoare, precum Regina Nopţii ( o floare ea însăşi pe trei sferturi adormită, dat fiind ora întarziată la care era obligată să-şi expună petalele). Nu mă Uita, sau Ciuboţica Cucului, Panseluţe şi alte ingrediente absolut necesare în procesul adormiri vigilenţei unei fete fermecatoare. 
  
În realitate, nu era nevoie de prea multe parfumuri scumpe, Loredana era ea însăşi ameţită demult, încă de pe vremea când l-a văzut pentru prima dată. Valurile mării învolburate o tot aruncau de atunci în direcţia lui şi undeva, într-un colţişor al inimi ei de păsărică spera să se aşeze drept în braţele lui şi să nu se mai dea jos de acolo până nu va afla tot ce se poate despre farmecul lui. 
  
În sinea ei presimţea că în seara aceasta se va întâmpla ceva ce trebuia să se întâmple demult. Simţea cum îşi pierde şi puţinele minţi cu care a înzestrat-o educaţia părinţilor ei. Când el i-a propus, aşa evaziv, fară nicio intenţie erotică, desigur; 
  
- Bem o cafea, ne cunoaştem mai bine,,,,ea în loc să-l refuze politicos, cel puţin, asa, de complenzenţa, a acceptat tacit şi imediat s-a conformat propuneri lui indecente. 
  
Ba mai mult i se citea aşa de uşor bucuria şi nerăbdarea pe faţă şi parcă nu-i venea a crede că în sfârşit, un barbat a rostit fraza aceea magică pe care ea o aşteaptă de ani buni. 
  
Mai précis, de câteva luni, mă rog, de când simţise cum în trupul ei parcă intrase un demon ce o trimitea mereu spre adâncuri în care visa că i se întâmplă fe de fel de lucuri ciudat de plăcute. 
  
Să nu pară însă că numai ea este aşa de dornică de ,,o cafea,, acum la miezul nopţii, sau mă rog din alea, prea uşuratice, a încercat să pozeze un pic a victimă sigură, spunând cu un glas cât putea ea de timid. 
  
- Dar imi promiţi că nu -mi faci nimic din ce nu hotărâm împreună? 
  
-Promit, spuse şi Laur aşa doar să spună ceva în timp ce voia să deschidă uşa camerei cu promisiuni. Mintea lui însă era demult în câmpiile elizee. 
  
Uşa era încuiată. Lumina stinsă. Nimeni nu mai locuia acolo. Sau clujanul era ocupat şi aşternuse liniştea desăvârşită în ferestrele camerei lui special pentru a nu fi deranjat. 
  
Dezamăgiţi se priveau discret aşteptând să le vină o nouă idée. 
  
-Ghinion, spuse Laur şoptit.Singura salvare e gara sau cortul. Am cortul la mine mereu ca soluţie împotriva neprevăzutului. 
  
Ai dormit vreodată în cort, vara la mare? 
  
Pe Lorredana au apucat-o frigurile. Zâmbea în sinea ei după perdeaua unui straniu subînţeles pe care nu s-a sfiit săl spună cu voce tare. 
  
-Aşa îmi trebuie, cine m-a pus. Am bănuit eu că am dat peste un ,,semn de bărbat,,. Si iată că am avut dreptate. 
  
Făceai atâta pe deşteptul...,;că mă plimbi cu trenul, că pisici, nepisici. Şi când colo, mă laşi să îngheţ în mijlocul nopţii şi drept recompensă, vrei să mă arunci într-un cort, ca ţiganii. 
  
Eşti tare. Stai jos şi nu vorbi neîntrebat. Ridici mâna când vrei să răspunzi. Dar numai dacă ai învăţat lecţia şi cunosşti răspunsul la întrebare. Altfel te dau afară din cort şi îţi pun nota trei. 
  
Săracu Laur era terminat. Atâta ghinion e imposibil să încapă în viaţa unui om, se gândea prăbuşit în propia lui neputinţă. Dar, uite că la el se poate. Şi lu zgătia asta mică nu îi mai tace limbuţa. Îmi vine să o mânânc cu fulgi cu tot, poate aşa tace. Am scăpat şi trenul. Am pierdut şi banii pe bilete. Camera este încuiată. Nu avem unde să mergem. Halal bărbat, Loredana are dreptate, bombănea el în mintea lui rătăcită. 
  
Lorredana l-a simţit şi salvarea lui a venit tot de la ,,limbuţa aceea care nu mai tace..., 
  
- Ai luat-o razna, elementule, văd. E clar că nu te duce mintea la nimic şi eşti mai speriat decât mine. 
  
Întinde cortul, în pisicii tăi, mai repede până nu mă răzgândesc, stigă ea cu un glas dulce ameninăţător. Hai, să căutăm un loc potrivit. Uite, mi-ar plăcea să stăm sub copacul acela bătrân, se aud şi păsăricile cum ciripesc pe crengile lui. Să vezi tu ce romantic va fi, ce o să dormim legănaţi de valurile mării ce se aud în noapte. 
  
Singura condiţie va fi că tu vei dormi cu capul la răsărit, iar eu cu capul la apus. Dacă îţi miros picioarele, te dau afară din cort şi rişti să dormi în boscheţi. 
  
Şi s-au pus amândoi pe un răs de au trezit toate florile adormite din pacul acela părăsit. De bucurie Laur a vrut să o ia in braţe şi să o strângă la pieptul lui dar Lorry l-a pus imdiat la punct. 
  
-Fără strânsături, fără pupături, mângăieri, apropieri periculoase sau chestii din astea, clar, altfel plec . 
  
Ridică mâna şi jură-mi credinţă nestrămutată de nici-un gând indecent. 
  
Laur se prostise deabinelea. Luă aerul unui stâlp şi începu să jure întocmai şi la timp 
  
-,Jur cu degetu în guriţă şi cu fundul pe oliţă,, , începu el....,dar Lorredana i-a sărit imediat în cap şi a început să-i care la pumnişori până l-a doborât. 
  
Şi cum căderea aceea necontrolată nu putea avea decât efectul unei îmbrăţişări stropite cu un sărut, se tăvăleau acum amândoi luptându-se să scape unul de altul mai repede şi să se apuce de cort. Iarba era aranjată acuma perfect, deci puteau să înceapă montajul. Având experienţa drumeţiilor montane, cortul a căpătat forma dorită imediat. 
  
Fără să realizeze că sunt urmăriţi, copacul îi privea cu îngăduinţa umbrei ascunse de soare şi se minuna în sinea lui de fericirea ce poate încăpea uneori pe pământ în sufletele oamnilor neprihăniţi. Se gândea şi spera că poate va avea şi el vreodată şansa de a fi om, tănăr şi îndrăgostit de o zgătie de fată, gen Lorredana. Dar s-a ascuns în frunzele lui şi i-a lăsat pe tineri să-şi savureze norocul oferit de bucuriile vieţii. 
  
-Să fie clar, reluă Lorredana monstrele sale de ameniţări deşarte, în timp ce se orienta unde ar fi mai comod să-şi stabilească locul în cort. Tu dormi la un cap şi eu la celălat. 
  
- Să trăiţi, am înţeles, o îngâna Laur cu glasul smerit. Problema este că nu avem decât un singur sac de dormit şi trebuie să încăpem amândoi în el. 
  
-O să încăpem, nu-ţi face tu griji, eu îmi ţin picioarele acasă la mine şi tu acasă la tine şi totul va fi ok. 
  
Hai, intru eu prima, că sunt mai mică şi dacă mai rămâne loc intri şi tu. Dacă nu, te orientezi, eşti major, vaccinat şi parcul destul de primitor. 
  
-Păi cum să nu, sări Laur simţind gustul glumei în stil Lorredana, dar o lăsa să se răsfeţe că aşa devenea şi mai frumosă şi mai drăgălaşă. 
  
Lorredana se întinsese cât era de lungă pe partea din dreapta a cortului, îşi puse mâinile sub cap şi privea îngândurată ţeava de susţinere a cortului. Mintea o alerga prin toate cotloanele grijilor şi se învărtea în jurul unei întrebări ce o teroriza cu lipsa unui răspuns adecvat. 
  
Oare sunt întreagă la minte, ce caut eu aici noaptea cu primul plăcut? Ce; nu am mai văzut altul ca el ? Şi ce şi-o închipui el despre mine, ce o fi în mintea lui, şi ce am să fac, şi ce vor spune şi crede pritenele mele, dacă mă pârăşte vreuna dintre ele ? 
  
Între timp, Laur se chinuia să încapă şi el în sacul de dormit.Când a reuşit, s-a trezit cu degetele de la piciorele Lorredanei, drept în ochi. Se uita la unghiuţele degetelor ei; unele erau aşa mici, iar degetele aşa lungi şi delicate şi nu avea păr ca ale lui. De ce o fi creat Dumnezeu femeia să fie toată o ispită, el ştie. Îl apucase filozofia sexelor..., când Lorredana l-a trezit cu ispita vorbelor ei 
  
- Dormi ? Şuerau silabele ei mascate în forma unei întrebări înăbuşite. 
  
-Nu, îţi priveam unghiuţele de la degetele picioarelor. 
  
Şi cum ţi se par, îţi plac ? 
  
-Nu am voie să spun, să mă pronuţ, să le ating. 
  
-Atinge-le dacă îţi plac, şopti Lorredana mai mult pentru sine. 
  
Laur i-a luat tot piciorul şi l-a aşezat pe pieptul lui. Degetele mainii lui a început să le strecoare printre degetele de la picioarele ei. Dacă nu era atent, putea să le rupă, aşa firave erau şi le puteai modela cu uşurinţă în toate direcţiile. Nu se împotriveau. 
  
A început să le dea câte un pupic pe fiecare buric. De emoţie era cât pe ce să înghită câteva dintre ele. I-a luat toată talpa şi a lipit-o de buzele lui, apoi a început să-şi mângâie încet obrazul cu ea. 
  
Lorredanei începuse să-i tremure piciorul. Habar nu avea ce se întâmplă. Îşi pusese braţele încrucişate peste ochi şi simţea cum o ia apa unui fluviu într-o vâltoare cu dureri mici şi înţepături între coapse. 
  
-Vino la mine, te rog. Atât a mai fost în stare să spună. Laur era de mult lângă ea, în imprejurimile ei, în toată fiinţa ei delicată. Venea sărutându-i genunchii, pulpele, chiloţeii, pântecul ce i se zbătea într-un tremur necontrolat. 
  
Ajunsese cu buzele şi limba lui umedă până la sănii ei. Sfârcurile i se întăriseră ca două ţepuşe şi îi zgârâiau limba lui Laur cu mugurul lor. Se oprise cu buzele lui pe gâtul ei transpirat şi o frigea cu respiraţia lui obosită. Îi muşca încet lobul urechii împrăştiindu-i părul cu degetele lui răsfirate, apoi îi prinse gura într-un cleşte de ciocolată şi aşa o strângea până când şi-au contopit amândoi dorinţele într-o hotărâre de mult aşteptată 
  
-Nu mă mai săruta, se auzea spunând înt-un timp, iubeşte-mă să nu mor neiubită, bombănea pentru sine Lorredana plângând. 
  
Mâna lui Laur se strecurase discret pe lângă semnul ei de chiloţel şi acum ţinea în palma lui intimitatea ei, cum ţii un chioc din care vrei să îţi afli viitorul. Buzele i le apăsa şi stângea cu două degete delicat, ciufulindu-i părul pubian umezit de lichidul ce îi curgea necontenit de undeva din străfundurile dorinţelor ei. 
  
Laur i–a luat o mână şi a apropiat-o de el. Aşa a tresărit când s-a trezit cu fierul acela în palmă. Părea aşa cald şi avea un căpşor aşa de micuţ şi de moale. L-a strâns la un moment dat cât a putut ea de tare, poate aşa îşi dădea seama ce a păţit, pe ce pus mâna. Laur însă a gemut a durere şi vinovată a început să îl mângâie, să îl alinte. 
  
Dar l-a pierdut, cineva i-l luase şi s-a trezit deodată cu palma goală. O şoptă îi spunea răguşit să înalţe un pic funduleţul şi simţea cum două mâini o ridică în slavă şi-o dezveleşte complet de ultima ei împotrivire. 
  
Laur îi săruta deja pântecul, părul şi buzele intime, picioarele i se desfăcuseră involuntar şi fierul acela cu capul micuţ şi aşa moale, o tot măngâia impingându-se 
  
în ea, copleşind-o cu şuvoiae de furnicături şi lichide puţin lipicioase. 
  
Tremura toată; de frică strângea din dinţi şi din funduleţ de teamă să nu fie străpunsă. Când se aştepta mai puţin, fierul acela înroşit a înjunghiat-o într-o dată fără a fi pregătită îndeajuns. 
  
Referinţă Bibliografică:
fragment din cartea DRAGOSTE VIRTUALĂ / Anghel Zamfir Dan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2977, Anul IX, 24 februarie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anghel Zamfir Dan
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!