Timpul
această sită a speranței
ne cerne așteptarea în dungi paralele
până când nu mai simțim cum apa trecută de vaduri
nu mai revine la izvorul de unde a plecat
mereu amânăm cursul chemări
și dăm vina pe scurgerea lui
lăsându-l singur
în locul nostru el să decidă
apoi
zicem că ne-a ocolit norocul
și destinul ne-a fost
os de umbă într-o pală de vânt
cernut este omul de îndoieli
descuiate din mintea lui
agitată de patimi și dorinți pararele
cu originea și sensul vieții,,,,,
de parcă n-ar ști că altă șansă
nu va mai fi.
de anghel zamfir dan
