CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Eseuri >  




Autor: Anghel Zamfir Dan         Ediţia nr. 2432 din 28 august 2017        Toate Articolele Autorului

EXTRAS DIN ISTORIA CĂSĂTORIE
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
EXTRAS DIN ISTORIA CĂSĂTORIEI  
 
M-am documentat puţin şi am zis că e mai bine să urmăresc această învenţie lingvistică mergând pe firul ei, de la forţă la chimia între organisme.  
 
Atracţia, mi-am zis ; atracţia universală, include obligatoriu şi atracţia dintre corpurile umane.  
 
Magnetul, astrul care a fost înzestrat cu cele mai puternice forţe de atracţie la nivel de corp viu, uni, sau pluricelular, este femeia, în acestă ecuaţie .  
 
Fără doar şi poate, acestă structură a viului, a primit din univers tot ce înseamnă forţă de atracţie, la nivelul oricărei stări a mişcării; că o priveşti, că o atingi, că o mângâi - eşti atras şi doreşti.  
 
De ce oare, ce are de este aşa de ,,atrăgătoare,, ??  
 
Hai să judecăm simplu, doar din ce ştim, am văzut şi am simţit, noi oamenii simpli, fără prea mari filozofii şi învârtiri de cuvinte.  
 
Opusul ei, bărbatul, parcă a fost creat special să fie atras de această creaţie. Aţi observat, când priveşti o femeie, trecând pe stradă să zicem, parcă se declanşează nişte reacţii în mintea şi structura privitorului. Nu mai spun ce începi să simţi, ce reacţii intră în cognitivul tău când ajungi să ţii această creaţie, de mână, să o îmbrăţişezi, să o strângi, să o săruţi, să o ibeşti.  
 
Furtuna energetică atracţionistă depăşeşte senzorialul atunci şi intră direct în sfera inconştientului. Nu mai ştii de tine, nici tu ca mare bărbat, şi nici ea ca cea mai structurată formă de exitenţă al viului.  
 
Totul este atracţie la ea.  
 
Chipul şi corpul în sine, unul mai reuşit ca proporţii, altul prin simpla culoare sau aşezare a părului, altul prin felul de a privi, prin culoarea ochilor, culoarea pieli, formele sânilor, forma funduleţului, a picioarelor lungi sau senzual voluptoase. Nu mai zic de momentul în care bărbatul începe să se bucure de aceste daruri, ce simte şi în ce lumi este trimis.  
 
Atunci cred că îşi fac efectul energiile ondulatorii cu care a fost înzestrată la începutul creaţiei, energii care declanşează efectul sublimului asupra unui corp.  
 
Interesant este că nu ştim dacă a fost de la început, aşa. Nu ştim noi, omul de azi, poate oamenii de ieri,au ştiut şi noi nu am reuşit să aflăm, încă, arheologic, ştiinţific,, cum vreţi să o luăm. E clar că omul nu îşi cunoaşte istoria evoluţiei.  
 
Să fi primat forţa bărbatului de la început? ,,Dubito ergo cogito, cogito ergo sum,, Ce dreptate avea Descartes c\nd spunea c[ se ]ndoieşte spre a gândi şi exista.  
 
Dacă ne întoarcem la primul impul ce a declanşat creaţia, trebuie să recunoaştem că începutul, creaţie în sine a fost duală.  
 
Ea nu putea avea loc decât între două forţe opuse, între două particule iniţiale şi obligatoriu- una trebuia să fie bărbat şi alta femeie, ca să explicăm mai simplu.  
 
Deci nu avea cum să primeze doar forţa masculului, a bărbatului.  
 
Ce ştim noi, ca evoluţie cunoscută, este posibil ca o formă derivată a acestor începuturi, paote chiar ca un experiment, mai puţin reuşit al universului să fi încăput în natură, după o renaştere a planetei, să zicem, după un cataclism.  
 
Creaţia iniţială este reluată la un nivel neomogen cuantic şi apar un alt prim mascul, o altă primă femelă.  
 
Avem legende, inventate sau nu, că nici asta nu ştim, sau nu se vrea a ne spune, că au existat ,,amazoane,, matriarhale,, care au condus specia umană, deci alt indiciu că nu forţa a dominat , mereu.  
 
Ca să nu lungim vorba, istoria, cât de cât o cunoaştem şi a bărbatului şi a femeii, sărim direct la momentul unui canon.  
 
Eu asociez acest cuvânt cu un chin, cu o închidere în ceva obscur, a te canoni, cum se spune în popor în unele zone din Romania.  
 
Ralaţiile bărbat, femeie au fost libere, până la un moment dat când biserica, această controversată invenţie lingvistică, începe să impună condiţii.  
 
Mai rău este că aceste condiţii au fost impuse nu de dragul BINELUI, dorit omului, ci pentru a avea un folos, biserica, pentru a strânge nişte bani, nişte averi.  
 
Aşa se inventează lingvisticul ,,căsătoria,,, vezi Doamne pornind de la casă, să zicem. Bun, dar ca să te căsătoreşti,,trebuia să dai nişte bani. Banul, acestă invnţie lingvistică cumplită care a subjugat omul definitiv. De ce oare ?  
 
Nu după multă vreme, cei legaţi cu această căsătorie, au început să se certe, să nu se înţeleagă meru. Înainte cei ce ptreceau mai mult timp împreună, probail, după ce nu mai voiau, plecau fiecare pe drumul lui şi fiecare înţelegea fără ceartă, constrângeri, bătăi,,,sau Dumnezeu mai ştie ce.  
 
Acum, căsătoria a complicat puţin situaţia şi a trebuit să se inventeze o contră. Şi aşa a fost inventat cuvântul ,,divorţ.  
 
Pentru divorţ, trebuiau alţi bani, altă distracţie.  
 
Însăşi căsătoria nu se făcea de dragul omului, ce-i drept, se făcea din interes, alianţe, procreare, clanuri, neamuri mai mari, mai bătăuşi, mai puternic, mai mulţi. Habar nu avea căsătoria de bărbat sau de femeie.  
 
Mii de ani încoace, cum zicea poetul, s-a tărăgănat această stare până când a început, aşa zisă emancipare a femeii. Cea pe care o ştim noi, că este posibil şi aproape sigur, ca femeia să fi fost conştientă de forţa ei de atracţie mai tot timpul existenţei ei. Dar a fost subjugată, paradoxal, tot de forţă- forţa împrejurărilor care a dominat evoluţia în anii catolici.  
 
Aceşti aşa zişi, 2000 de ani, anii catolicismului, al religiilor, au făcut atât de mult rău evoluţiei că s-a ajuns în situaţia de a se căuta adevărul vechilor trăiri,,,,săpând arheologic, căutând pietre scise şi papirusuri. Adevărul fiind mereu ascuns în fel de fel de cotloane lingvistice.  
 
Ce a adus nou ultima fază a emnacipării este ideea că, există o chimie între organismul bărbat şi organismul femeie. Şi că relaţiile trebuie să aibă la bază acest proces.  
 
Corect, cred.  
 
Tot sistemul univesal se bazează pe o atracţie, ondulatorie, gravitaţională, chimică , spectrală- pe legea iubirii de fapt, că aici trebuie să ajungem.  
 
Ce rost mai au căsătoria şi divorţul atunci, ar trebui să ne  
 
întrebăm?  
 
Complicată întrebare, dacă ne gândim că această formă de atracţie, impusă de cele mai multe ori de sentimente, de necesităţi, sau chiar de forţă, a stat la baza societăţii, a evoluţiei umane.  
 
Mai este ea necesară bărbatului, femeii, ne întrebăm , sau şi-a trăit traiul?  
 
Eu cred că, DA, mai este încă necesară, dar schimbat total canonul impus de biserică şi apoi de stat.  
 
Paradoxul vine din faptul că atunci când vrei să te căsătoreşti, nu interesează pe nimeni, mă rog, doar biserica li statul că îţi iau iar nişte bani. Iar ajungem la bani.  
 
Când vrei să divorţezi, însă, se declanşează o adevărată furtună socială, tribunal, avocaţi, judecători, sentimente, vieţi distruse, copii fără părinţi, partaje, bătăi, crime - o tragedie.  
 
De ce, în numele unei ,,iubiri,, sau neiubiri ? Şi totul costă, bani, sănătate, timp, vieţi distruse, se merită ? În numele căsătorie?  
 
Nu cred.  
 
Iată de ce chimia din emancipare, nu doar a femeii, ci şi a bărbatului, a societăţii în general, are un rol extraordinar şi trebuie să îşi facă efectul cât mai repede asupra tuturor.  
 
De anghel zamfir dan  
 
Referinţă Bibliografică:
EXTRAS DIN ISTORIA CĂSĂTORIE / Anghel Zamfir Dan : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2432, Anul VII, 28 august 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anghel Zamfir Dan
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!