-Priviţi mişcările acelea nervoase. Ce credeţi că pot fi de se agită atât? Ne a atras atenția cel de pe MAiNKo 

-Este o componentă dominantă a viului existentă deja pe cometa care a fost folosită la însămânțare. O deformaţie ce nu am mai contolat-o nimic în succesiune. S-a dezvoltat anormal şi opturează orice nouă formă de apariţie. 

Este un viu hazardat care trebuie înlocuit urgent, dacă vrem să stabilim viitorul acolo. Calea visului trebuie deschisă prin înlăturarea definitivă a tot ce estompează . A reieșit din efortul centrului de calcul. 

-Transmiteţi sens către căutători ! A decretat Creatoarea. 

- Treceţi pe quantum entanglement formele acelea .Opriţi-le evoluţia folosind radiaţia spre a le satura spinul magnetic definitiv. 

Protejaţi tot ce produce fotosinteză și urmaţi diagrama cuantică a apei. Noile forme de viaţă se vor hrăni cu suflul vieţii din ape. . 

Când sunteţi siguri că totul este curat, transmiteţi sensul venirii noastre spre voi. 

Eu parcă retrăiam această cale a visului. Îi spuneam Creatoarei că în altă formă de viaţă am fost un copac. Ea mă asculta căutând în memoria anticipaţiei momentul acelei mişcări ce eu il descriam. 

- Logic, a expus Creatoarea. Îţi expirase energia necesară acelei forme a mişcării şi după un timp ai intrat în forma noastră de existenţă. Mă bucur tinere Ram, acum ai şansa de a retrăi calea visului reurmat. Fii binecuvântat de şansă şi nu o irosi în speranţe. Fă-te util, cât de curând ajungem acolo pe unde ai mai fost şi din tine şi o urmaşă aleasă se va naşte în curând , primul Nifilim. 

Corpul meu efemer, descătuşa energii pe care nu le mai întâlnisem până atunci. Erau declanşările produse de treceri din stare în stare, efectul îmi alerta pe faţă o scântee şi în centrul vital măsuri adiacente. Lacrimile bucuriei îmi îngheţau pe la tâmple, pleoapa greu atârnându-mi de suflet. 

- Ce orbitoare-i lumina ! 

- Ce asurzitor este zgomotul timpului ! 

Sunt o formă inteligentă de viu şi nu peste mult timp voi explora lumea viului nou apărută ! 

Când am primit semnalul definitiv, toate navele s-au pregătit pentru trecerea la primul semn de pe calea visului universal. Căutătorii ne au recomandat intrarea prin sud. 

-Există o anomalie, au prezis ei. Este o lipsă imensă de pătură în acel loc. Care o fi cauza nu putem preciza fără cercetări. Se intră uşor prin acea gaură spaţială şi se ajunge într-o zonă verde cu potenţial prelungit. O dată trecuţi de atmosferă, vă puteţi deplasa înspre centru, unde avem stabilită întâlnirea prin iniţiere. 

-Sens bun, vă aşteptăm cu drag și respect ! 

- Descătuşare de şansă, au decretat Creatorii! 

Urmaţi sensul primit. Ne vedem în spaţiul planetei pe care am reuşit să o creăm. Curiozitate extremă spre ce am întâlnit. 

Intrarea prin anomalie a dus la un desechilibru total al forţelor. Nimeni nu a prevăzut întâmpinarea unghiului . Inducţia genera forţe termice care au dus în final la aprindera pietrei topite din care erau construite navele noastre. 

- Treceţi pe sens descendent, s-a auzit decretarea ! Viteza este prea mare şi duce la foc. 

Creatoarea încerca din toate puterile să ne depăşească aşteptările. Bucăţi mari de timp se contopeau în imaginea topirii, încingând starea interioară pînâ la deteriorare. 

Primi care au trecut am fost noi. Imaginaţia ne era întrecută de orice aştepatare. Culoarea aceea albastră deodată a strălucit în nuanţe cu imagini multicolore. Ceva apropiat de un verziu camunflat am desluşit în final a fi apa. 

Creatoarea însăşi înflorea în buchete de zâmbet. Parcă nici ea nu văzuse atâtea minuni laolaltă. Fondul verzui cenuşiu, începusem a crede că ne arată materia solidă şi ce a prins viaţă prin ea. Mari porţiuni de piatră cernită întrezăream pe alocuri. Curioşi în cuprinderi am dat peste creste de piatră ce ne ajungeau în întinderi ca într-o întâmpinare. 

- Albul acela este zăpada organică, a spus cineva de pe CHiAsINd. Acolo ne ar plăcea să fie lucrarea nostră, se amuzau între ei componenţii. 

- Nu este o zăpadă carbonică, este o formă de agregare a apei . Prin ea se asigură o stabilitate climatică echilibrată, a răspun un disper, acompaniat de un sunet stelar. 

- Discutăm începutul, ne-a asigurat Creatoarea. Fiecare să-şi spună sensul şi vom încerca să-l definim spre a fi de ajutor fiecărei nave. 

Apropiindu-ne de oprire desluşeam clar ce conţine acest spaţiu universal. Copaci, mulţi copaci prinşi în întinderi nemăsurate, brăzdate de curgeri lichide. Ape ivite din cristaluri lunecos înşirate spre direcţii indicate de sensul de mişcare al spţiului găzduit. Culori închise în petalele unor plante ce au reuşit să întreacă în creşteri iarba aşezată în pâlcuri pe pajişti şi în câmpii întinse cât pot ochii cuprinde. Boabe crescute pe ramurile unor copaci unde stau seminţele înainte de răsărire. Atâtea adieri parfumate îţi ameţeau simţurile şi riscai să treci fără a cuprinde toate minunile ce reuşise natura să reinventeze în acest spaţiu desăvâtşit. 

- Petele acelea de alb lunecos poate fi ghe