CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Eseuri >  




Autor: Anghel Zamfir Dan         Ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017        Toate Articolele Autorului

Păcatul ca formă de existenţă
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Păcatul ca formă de existenţă,  
 
dacă dragoste nu e, facem !  
 
- După cum văd, tu şi ideile le ai amestecate cu păcate, mi-a zis cineva.  
 
- Este păcatul gândului i-am răspuns în ecou. Tu care acuzi păcătuieşti mai mult decât unul care păcătuieşte iubind.  
 
Toţi avem păcatul gândului în codul nostru genetic, în creaţie. Suntem creaţi pentru că iubim !  
 
Că iubim lumina zilei, zgomotul timpului, firul de iarbă în vânt răsfăţându-se, frunza ce îmbie copacul să crească mândru şi falnic de umbra lui răcoroasă, un răsărit sau apus al celui ce ne dă şi întreţine viaţa. Sau mâna ce se întinde spre noi vrând mângăierea să o lase supusă tandreţii. Chipul ce ne priveşte senin îndoindu-ne formele încăpute în palma cu care ne mângăie părul carnea şi gândurile. Sau norocul de a ne găsi într-un cuvânt, intrare în templu unde se află comorile din care s-a inspirat cel ce a creat emblema ispitei. Trup de femeie sculptat în forma dorinţei primordiale,,,,,,,,,  
 
Tot este iubire!  
 
Mai întăi apărută în gândul ce excită o anumită formă a mişcării undelor noastre energetice, apoi în tot ce respiră prin diferitele moduri sub care viul renaşte.  
 
- La noi, păcatul gândului i-a forma parabolei, cred. Mi-ai zis răsfîţându-te sub umbrela sentimentelor primordiale. Vreau acasă.  
 
Într-o zi, când treceam un răstav al singurătăţii, un păcat îmi spunea că trebuie să ne iubim la marginea unei păduri. Umbra ei ne poate ascunde dragostea sub frunzele înverzite de bucuria ce o simte alături de noi. Copacii îşi fremătă coroanele atunci într-un zâmbet înţelegător şi ascund între ramurile lor fiecare susupin al îngemănărilor noastre .  
 
- Crezi în poveşti cu iubire, iubito?  
 
- Dragostea este esenţa mişcării, îmi spuneai! Iubeşte-mă tu, cât mai sunt un mănunchi de dileme pentru senzorii tăi răvăşiţi !  
 
Iar eu te îmbrăţişam aşa de suav.  
 
Iar tu îţi înfăşurai toate păcatele gândurilor în jurul trupului meu şi aşa te zbăteai să nu cazi pradă mirării până toată supunerea te- a învăluit într-un mister atât de incandescent încât frigea pământul sub noi de atâtea idei deslănţuite .  
 
Păcatul se lăsase ademenit de promisiunile unei chemări ancestrale şi înverzit de frunzele sub care ne protejam se desfăta savurând din plăcerile viului despletit în nuanţa atingerilor.  
 
Am visat, că iar vei veni şi că de această dată nu vei mai pleca ,te ai scuzat privindu-mi ochii înlăcrimaţi.  
 
Visul,,,,,alt păcat bănuit că se înfrunptă din bucuriile vieţii.  
 
Sub mantia minţii el circulă nevăzut ajutându-i pe cei ce nu îşi despart speranţele de dorinţă, păcatul de gând şi întinderea mâinilor de la unul spre altul, să rămână cuprinşi în forma incipientă a cunoaşterii.  
 
- Sărută-mi aripa de lângă mâna stângă, mi ai zis.  
 
Se zbate aşa necontrolat derutându-mi mşcările firii şi nu îi mai pot stăpâni apetitul de zbor înspre tine, îmi spuneai. Strâng bani de o nouă venire, drumul e scump şi depărtarea mă întinde mereu înspre tine.  
 
- Rişti să nu mai poţi zbura delicat, ţi -am răspuns. Inima este sursa venirilor şi plecărilor sentimentale.  
 
În zona aceea este lăcaşul de unde izvorăsc ideile amestecate cu păcate. Dacă vrei să rămâi ascunsă în verdele funzelor la infinit, evită expunerea.  
 
Sărutul este poarta pe unde intră şi ies multiformele începuturi ale deslănţuirii.  
 
- Descântă-mă, atunci !  
 
Sunt toată un început ce vine spre tine sfidând formele împotrivirii.  
 
Vreau să gust din afinele nopţii şi să aflu de ce am venit pe pământ. De ce am venit pe pământ,,,,,,, se auzea un ecou prelungit.  
 
A fost singura şoaptă ce am mai putut s-o rostesc. Un val de îmbinări între -un gen de scurgeri fluide şi plasma în care intram şi ieşeam stăpânea toată fiinţa din mine şi aşa lin lunecam în abis până ne- am contopit într-un dans al mişcării divine.  
 
Stolul de păsări ce dormea în copac s-a speriat însă şi fâlfâitul atâtor aripi ne -a frânt legănarea. Ne am mulţumit îndelung unul altuia cu un sărut pătimit şi mână în mână am coborât pe scara realităţii.  
 
- Ce orbitoare-i lumina din ochii tăi, îmi spuneai !  
 
Vom reveni cât de curând spre a continua de unde am rămas, ne am promis. Deja gândurile ni se amestecau în decizii şi urmele paşilor ne căutau sensurile din care puteam reveni unul spre celălalt cu mâna întinsă spre a ajunge împreună din nou sub umbra pădurii răcoritoare.  
 
- Vreau acasă, mereu îmi şopteai ! Eu îţi priveam chipul şi credeam tot ce -mi spuneai .  
 
- Te aştept, zâmbet de înger, cum aşteaptă zorii lumina din ochii soarelui răsărit.  
 
De anghel zamfir dan  
 
Referinţă Bibliografică:
Păcatul ca formă de existenţă / Anghel Zamfir Dan : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2295, Anul VII, 13 aprilie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anghel Zamfir Dan
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!