CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fragmente >  




Autor: Anghel Zamfir Dan         Ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017        Toate Articolele Autorului

MARNA, CARTEA DRAGOSTEI
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
MARNA, CARTEA DRAGOSTEI  
 
Domnul meu, cred că îm faceţi curte de mă priviţi aşa insistent, mi- a zis doamna pe care o admiram fascinat.  
 
Îmi uitasem ochii în direcţia aceea şi tot răscoleam imaginea desfăcând-o în părţile ei componente, până am ajuns la partea cu care privea. Atunci ochii ni s-au intersectat şi întrebarea, în loc să mă arunce realităţii, m-am trezit înălţându-mă în vârful unor cuvinte, cu care speram să-mi acopăr admiraţia dominantă.  
 
Oooo, i- am răspuns încurcat în silabe.  
 
-Nu curte ţi-aş face, stimată doamnă cu zâmbete eterne  
 
ci o rezervaţie naturală în mijlocul munţilor de piatră ai viselor mele.  
 
Acolo sus, pe cel mai înalt pisc, aş urca în fiecare zi să pot vedea lumina dimineţilor  
 
cum se răsfaţă pe chipul tău.  
 
Domnul meu, mi-a răspuns ea zâmbindu-mi frivol, vă mulţumesc, probabil sunteţi vreun poet rătăcit pe aceste meleaguri. Vă plac munţii şi scrieţi, probabi, despre iubire. Mii-au plăcut ideea de curte sub forma unui palat, cred că la orice femeie i-ar place să aibă un palat sus, pe un vârf de munte.  
 
Era o doamnă făcută din multe cuvinte. Natura îşi dăduse silinţa la facerea ei şi Creatorii divini aprobaseră construirea unui chip ce urma să respecte forma femei astrale. Purta nemărginimi în toate componentele din care se împlinise la care învăţase să aduge mereu picături din farmecul cu care natura o înzestrase. Lăsa ochilor ce o întâlneau repere din care puteai naşte opere în pictură, în sculpturi expoziţionale şi din mrejele ei puteai face o carte a poeziilor eterne pe care să o aşezi sub perna oricărei femei ce se simte iubită. Un glas în ecou de cristal îi însoţea vorba înfăşurând-o şi mai mult în misterele căutărilor ce aşteaptă însufleţite la marginea dorinţei de a o străbate.  
 
Lucrezi, Domnul meu, scrii la o carte , probabil, de pari aşa pierdut în lumea străfulgerărilor tale. Ce ai scris, pot să văd ? Poate te ajut să descrii personajul. Stai să citesc, mulţumesc, am să -ţi spun dacă-mi place.  
 
Tăceam ca o marmură lăsată la o parte de un lucrător obosit. I-am întins manuscrisul şi mi-am dat seama că am greşit. Doamna privită era mult mai mult decât puteam eu descrie. Aşteptam un verdict favorabil şi speram în sufletul meu să nu mă pierd definitiv prin labiritul impulsurilor ce veneau disnspre chipul ei concentrat acum în oglinda citirii. Îşi mişca uneori buzele ce îi conturau geometria perfectă a gurii, ochii îi ridica şi cobora printre litere şi mă uitam despletit cum respiraţia îi tresaltă sînii şi îi modela forma trupului încorsetat în liniile unei rochii,transparent îmbrăcată în mijlocul verii. Ce noroc are cel ce este iubit de o asfel de femeie, mă gândeam rătăcind prin coclaurile minţii mele înceţoşate în simţurile pe care nu le mai stăpâneam.  
 
Sublim ! Mi-a plăcut, cred că scrii despre femeia iubită, felicitări ! Să-i spui din partea mea că este o norocoasă. Când iubeşte, femeia devine şi cea mai frumoasă iar dragostea,cred, că vă înnobilează pe amândoi, altfel n-ai scrie despre iubire.  
 
Ai grijă de ea, iubeşte o mult şi mereu să îi uzi grădinile în cărţile ce le vei scrie.  
 
Vezi că ai multe greşeli , corectează, te rog şi ai grijă pe unde îţi pierzi privirile, când visezi.  
 
M-am, dat jos de pe obeliscul cuvintelor şi năucit de ce am văzut, am auzit şi simţit am luat-o la vale pe un drum al căutărilor, să văd, cine e, de unde vine şi cine a trimis-o în calea mea ?  
 
Doamne, mă întrebam, tu ai făcut făptura asta, sau este rezultatul vreunui concurs între ideile tale şi realizările naturii ? Şi de ce ai adus-o aici, ce urmăreşti ?  
 
Tu ştii că eu nu am înălţimea necesară ajungerii. Aşa era scris, vrei să spui? Pisici, cu scrierea voastră şi eu, eu, când am voie să decid şi eu ceva pentru mine  
 
Ai acum şansa, m-am trezit auzind un fundal al unei voci nevăzute.  
 
Na, că am înnebunit, am început să vorbesc singur şi chiar să aud voci,e semnul că încep să mă duc de nebun prin coclauri. Mai bine stau, mă aşez şi gândesc. Partea dreaptă a creierului îmi zicea una, ventriculul stâng , alta; am ţipat o dată la toţi şi le -am zis;  
 
Staţi, toţi aveţi dreptate numai eu nu. Corect, am să merg să o caut şi am să-i spun de ce m-am uitat, uitându-mă la ea  
 
Afară cădea o burniţă călie şi un vânt ameţit spulbera picăturile, că doar de ieşit nu-ţi ardea pe timpul ăsta al nelegiuirilor atmosferice.  
 
M-am conformat şi am luat-o la vale pe jos, să caut, ce să caut,unde să caut,cum îmi închipui eu că o mai pot găsi?  
 
Doar vreau să-i spun, atat. Vreau să i spun de ce o priveam şi ce simţeam şi ce credeam. Nu vreau să-i fac rău, o respect, în fond dacă o iubesc o şi respect.  
Na, că am ajuns şi la iubire,, De unde iubire ? Ai înnebunit? Nici măcar nu ai văzut o bine, şi gata,,iubirea ! Iubirea are alte valori, tinere, alţi parametrii, tu habar nu ai,dar,,,iubeşti, deja,,ce să spun,, iubirea îţi lipsea,,,că în rest ai de toate. Şi în fond,,sincer, spune tu, ce câştigi dacă iubeşti?  
 
Poftim să zicem că o iubeşti şi ea,,,,Doamne Ajută, te iubeşte şi ea,cum faceţi? Ce faceţi ? ce câştigaţi?  
 
Cum vă găsiţi? Cum vă întâlniţi ? Noaptea,,în borcanul cu melancolii?  
 
i-a zi ?  
 
Câştigăm iubire ! Iubirea este singurul păcat cinstit de pe pământ ! Iubirea este singura valoare intrisecă, doar ea îţi poate da totul şi doar ea ţi-l poate lua înapoi. Dacă vom fi acceptaţi de legile ei, ne vom număra printre norocoşii vieţii.  
 
Sincer,,aveam mai multe pretenţii de la tine. Mă rog, ţi s-a făcut de drum,,,poftim,iubeşte. Mă tot bătea la cap o pungă cu întrebări.  
 
Da, am să o caut, am să o găsesc şi am să o iubesc- clar! Vreau să fiu un om împlinit. Dacă nu simţi că iubeşti şi eşti iubit, degeaba trăieşti, degeaba ai de toate, fără iubire te simţi gol, ca o poză cu amintiri în care a încăput doar o imagine, atât.  
 
Am să ies din lumea mea şi am să vin până la tine, Doamnă. Am să te aştept într-o gară, virtuală, că aşa încep poveştile de dragoste acum, cu gări şi peroane ce apar în mintea visătorilor de sublim. Trebuie să mai treci şi în altă zi pe acel peron inventat, prin acea gară a vieţii şi dacă a fost scris, ne vom întâlni, sigur. Eu doar trebuie să plec şi să te caut.  
 
Va urma,  
 
De anghel zamfir dan  
 
Sonderborg marna  
 
Referinţă Bibliografică:
MARNA, CARTEA DRAGOSTEI / Anghel Zamfir Dan : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2243, Anul VII, 20 februarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anghel Zamfir Dan
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!