CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Eseuri >  




Autor: Anghel Zamfir Dan         Ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

INVENȚII LINGVISTICE, tehnica uciderii- RĂZBOIUL
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Tehnica uciderii. Războiul INVENȚII LINGVISTICE 
  
Curios pare a fi modul de existență și susținere a vieții în spațiul nostru universal. Să fie însăși ece o mamă la naștere. Și, nu numai mamă de om, în general, mamă de viu ! 
  
Poate este mai simplă nașterea din ou. De ce nu este o naștere universală? Cineva trebuie să știe. S-a ajuns până acolo încât ca să nască ceva, mama trebuie să moară. Ce determină oare acest gen de comportament? Și mai curios este faptul că, cel născut, începe o luptă al cărui scop este, uneori, uciderea altui viu pentru ca el să meargă mai departe. 
  
A doua formă de luptă este însăși susținerea vieții. Din momentul în care aude, vede și respiră, orice viu se angajează într-o adevărată cursă de supraviețuire. 
  
Cum a văzut lumina zilei și auzit zgomotul timpului, viul se trezește că îi este foame, că îi este frig, că îl doare ceva, că ar vrea ceva, că îi trebuie ceva. Mama, atunci, fără a fi datoare îi dă tot ce are, tot ce îi trebuie spre a exista și supraviețui. 
  
Apoi, omul începe lupta cu natura și cu el însuși. Dacă a văzut că începe ploaia și e frig, bate vîntul, ninge, e viscol, sau îl arde căldura, s- a refugiat în deschizăturile pământului, până când a inventat el altceva . Dacă a fost atacat de ceva, un animal, o pasăre, sau chiar un semen de al său, a căutat o metodă de apărare. 
  
Cel mai la îndemână i- a fost ce a găsit pe jos : o piatră, un băț. Când i se făcea foame, mânca ce găsea, o iarbă, un fruct, o rădăcină. Ce a schimbat formatul acestor percepții, nimeni nu știe. Ce se știe este că, la un momendat dat, se zice că a început să gândescă, să fie conștient de sine. Și această gândire l-a dus spre ideea că ar trebui să folosească altceva cu care să lupte, să se apere, nu doar un băț sau o piatră. Și gândirea lui l-a propulsat de la piatră, la săgeată, la sabie, la praful de pușcă, glonț, bombă, rachetă, până la explozia și manipularea structurii inițiale a naturii. 
  
Când a văzut că laptele mamei, ierburile și semințele nu- i mai ajung, (curios atâtor animale le ajung și astăzi de ce oare omului nu i-a mai ajuns? ) s-a orientat să mănânce alt viu. 
  
Apoi, folosindu se de învențiile necesare luptei, a trecut la lupta cu tot ce îl înconjoară și îi este de folos. A luat o piatră și i -a dat una în cap unei păsări, cu un băț a reușit să prindă chiar și un pește și uite așa se naște dorința ca omul să înceapă lupta cu ,, viul,, Ba ,atunci când nu putea culege nimic s-a gândit să încerce a -și potoli poftele cu cei loviți de pietre, sau prinși de bețele aruncate spre întâmplări de alt semăn de al său. 
  
Din clipa aceea omul devine consumator de ,,viu,, Începe să devore nu doar propia geneză ci și creanga universală care îl ține atărnat într un sistem cosmic. 
  
De acum încolo, omul evoluează și se comportă ca și când spațiul în care era înclus ca existență, nu este al lui, nu îl interesează, nu îl satisface și vrea mereu altceva,,,inclusiv alt spațiu universal. 
  
Nu durează mult și începe să se lupte chiar cu el însuși, cu semenii lui. Și deodată, cel mai puternic, îl ucide cu o piatră pe cel mai slab, ori puțin mai ne atent într o situație dată.. 
  
Piatra și bățul devin iar insuficiente și atunci începe ,,gândirea,,și gândirea îl duce la o săgeată, săgeata îl duce la ,,gândirea, că valea sau dealul,apa sau ce lovise altul cu piatra sau prinsese cu bățul ar pute fi al lui, dacă se luptă și învinge. 
  
Se naște furatul,, mințitul, păcălitul, descurcatul, puternicul. 
  
Învingătorul începe să aibă idei și ideile lui îl duc spre concluzii teribile care vor influența definitiv istoria viului în acest spațiu universal. 
  
Și așa se inventează ,,războiul ! 
  
Cea mai cumplită formă de luptă pentru furat! 
  
Lupta care implică mase mari de oameni, puși să se omoare unii pe alții, să se fure între ei, să se păcălească unii pe alții cu speranța că va fi mai bine pentru unii și mai rău pentru alții. 
  
Războiul este cea mai perfecționată formă a activității umane pe Terra! Pentru susținerea lui omul își alocă toate puterile, toate cunoștiințele și toată experiența sa evolutivă, doar doar o învinge. 
  
Ce să învingă, pe cine ? Om pe om ? 
  
Ciudat destin de umbră în cer senin ! 
  
Nici nu vă imaginații cât de mult se lucrează, se investește în această barbară formă de ucidere. 
  
Amintiți-vă: piatră, băț, arc cu săgeată, sabie, pușcă, tun,bombă, avion, elicoter, rachete,vapaore, submarine, fusiune nucleară, anularea mișcării, laser,, microbi, gaze toxice, manipularea vremii ! Și cine știe ce mai ascund cei ce au în cap astefel de idei. 
  
La toate a lucrat capul omului spre a se putea învinge pe sine. 
  
De ce, ca să supraviețuiască ? 
  
Mă cam îndoiesc, cum zicea un filozof. 
  
Să fi copiat el natura? Nu prea, natura a aranjat o proporție în toate. Oricine ucide doar din necesitate . Să fie asta o forma prin care natura, universul, stăpânesc această specie care începe să se detașeze de restul regnului ? 
  
Să-și inventeze omul propia lui armă de autodistrugere? 
  
Nu este exclus. În univers nimic nu este independent, totul depinde de ceva, iar autodistrugerea este o formă universală de manifestare a energiei. Nimic nu e veșnic. Poate se va pierde o anumită formă de om și va fi reinventată alta? Dacă e să ne luăm după expresia aceea,, nimic nu se pierde, totul se tranformă,, Poate se transformă și actuala formă de om. 
  
Mai știi ? 
  
Ce bine ar fi ! 
  
De anghel zamfir dan, azed 
  
Referinţă Bibliografică:
INVENȚII LINGVISTICE, tehnica uciderii- RĂZBOIUL / Anghel Zamfir Dan : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2108, Anul VI, 08 octombrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anghel Zamfir Dan
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!