CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Beletristica >  




Autor: Angela Mihai         Ediţia nr. 3102 din 29 iunie 2019        Toate Articolele Autorului

EU ȘI LUNA

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
EU ȘI LUNA  
  
Azi noapte Luna îmi vorbea  
Și îmi clipea așa... sfioasă,  
De fericire îmi zâmbea   
Și n-o văzusem mai frumoasă.   
  
Avea un tremur cald în glas,   
Iar vorba-i avea gust de stele,  
Se poticnea ușor în pas  
Și printre gândurile mele.  
  
Deodată fruntea şi-a lăsat   
Pe-o margine de pat noros  
Și c-o durere în oftat  
M-a îndemnat să vin de jos.  
  
Înfiorată am urcat  
Pe scara nopții înstelată   
Și m-am trezit așa deodat'  
În lumea nopții minunată.  
  
Păream o zână-n strai de stele  
Și pentru Lună însemnată,   
Din infinit purtam mărgele  
Și-a nopții trenă argintată.  
  
O mantie de boare-astrală  
Purtam pe umerii mei goi  
Și în privirea mea domoală,  
Verzi lacrime dintr-un trifoi.  
  
Trifoiu-n el purta trei vieți,  
Comori de suflete divine,  
Ce-mi străluceau și-n dimineți  
Și-n nopțile cu lacrimi pline.  
  
În palmele-mi ce tremurau,  
Buchet de țărnă și verdeață,  
Adus-am Lunii-n dar să-i dau,   
Să-i răsădesc sub stele viață.   
  
Și-ntr-un cristal îmi clipocea  
Un lac din lacrime și-un nufăr,   
Și pe-al lui mal doar umbra mea,   
Jelind deasupra unui cufăr.   
  
Am șters c-un colț din trena mea  
Hohotul umbrei mele moarte,  
Rostogolind pe catifea,  
Din lacrimi, perle sidefate.  
  
Din crudul verde din livezi  
Purtam sub tălpi pantofi cu rouă   
Și, din lumina din amiezi,   
Sub ei, spre Lună-o cale nouă.   
  
Abia ajunsă, tremurând,   
Priveam în jur înspăimântată,  
Când glasul Lunii, suspinând,   
În șoaptă mi-a vorbit deodată:  
  
"-Ce nume ai, sau ți-ai visa?"  
Și-n gândul meu: mi-ar plăcea Luna!  
"- E-un nume rar... îl vei avea,  
Dar singură vei fi de-acuma!"  
  
Și ochii mei, potop de lacrimi  
Din cer peste pământ vărsau,  
Căci numai sufletu-mi în patimi   
Și ai mei ochi, de mult știau.  
  
Și c-un oftat plin de suspin,   
M-a îndemnat spre Carul Mare,   
Lăsând să curgă al său chin  
Din viața ei nemuritore.   
  
Ne-am așezat, ea tremura.   
"-Aș vrea să știi: esti Luna Nouă,  
Că soarta-ți este ca şi-a mea,  
Pribegim singure-amândouă.  
  
Născut-ai fost din a mea rază,  
Ți-am dat doar suflet și cuvânt,  
Iubirea ta să fie oază,  
Iubită să nu fii nicicând.   
  
Aş vrea povestea-ți, Nouă Lună,   
În Carul Mare să mi-o spui,   
Dar nu-ncerca s-o faci mai bună...  
Eu n-o voi spune-o nimănui."  
  
Tăcută, prinsă-n mreaja Lunii,  
Să plâng ușor am început,   
Gândind că arăta-voi lumii  
Durerea-mi dorului durut.  
  
Măreață Lună, am să-ți spun  
Povestea mea tristă din cufăr,  
Apoi o-ncui și am s-o pun  
În lacul din cristal, sub nufăr.   
  
Se așternuse între noi  
O clip-albastră și astrală,  
Iar lacrimile-mi din trifoi,   
Jucau peste privirea-mi goală.  
  
Erau trei lacrime fierbinți,   
Născute din iubire sfântă,   
Trei stele calde și cuminți,   
Lumini aprinse-n viața-mi frântă.  
  
Le-am adunat într-un sărut   
Sorbindu-le în veșnicie,   
Să înverzesc, pe căi de lut,  
Sub pașii lor, lumină vie.   
  
Cu praf din Luna-mi să le sting   
Cărările rătăcitoare,  
Din cale răul să le-nving,  
Cu raze lungi și arzătoare.  
  
În lumea pură să-i cuprind,  
Să-i legăn între calde raze  
Și cu lumina-mi să le-aprind  
În vieți, un curcubeu și oaze.  
  
Un foc nebun și jar simțeam   
Arzându-mi parcă ființa toată,  
Nimic să spun nu mai știam   
Din amintirea-mi de-altădată.   
  
Din lacrimile ce-mi curgeau,  
Luna-și țesea cu fir de stele,   
Șiraguri lungi ce se-așezau,   
Pe nuferii din lac, în perle.  
  
Tăcută, Luna-n jos privea,  
Plutind ușor Carul cel Mare,  
Iar ascultarea-i culegea,   
Din ochii-mi triști, mărgăritare.  
  
Și-am început să îi desfir  
Viața-mi ascunsă printre gânduri   
Și printre lacrimi să-i răsfir  
Povestea-mi scrisă-n mii de rânduri.   
  
Născut-am fost, Măreață Lună,  
Sub zodia tristei iubiri,  
Ce m-a purtat ca pe-o nebună,  
Hrănindu-mă cu amăgiri.   
  
Că sunt, de mică eu credeam,   
Născută din a ta lumină,   
Catându-ți calea pribegeam  
Și mă simțeam cu tine plină.   
  
Pe praf de stele m-așezam,   
Căzut pe iarba dinspre seară,   
Pe-apusul lung mă cățăram   
Să urc la tine, pe-a lui scară.   
  
Când apăreai pe cer, să știi,   
Credeam că ești numai a mea  
Și auzeam prin nopți pustii,  
Sub pașii-mi cruzi, chemarea ta.  
  
Mă înălțam ades la tine,  
Topindu-mă sub a ta pleoapă,  
Că ai să simți, știam eu bine,  
Setea-mi de tine cum s-adapă.  
  
Spre al tău cer mă ridicam,   
Când dorurile lungi și grele,  
În piept aprinse le purtam,   
Spre a le stinge printre stele.  
  
Când dorul mă îngenunchea  
În nopți prea lungi de așteptare,  
Privirea-n lacrimi mă curgea,   
Sfârșind sub pașii din cătare.   
  
Adânc, cuprinsă-ntr-un suspin,  
Lasat-am Lunii doar privirea  
Să-mi spuie sufletul ce plin  
Scâncea-ngropându-și amintirea.  
  
Deodată, timpul s-a oprit,  
Iar stelele Carului Mare  
O clipă au încremenit,   
Sub povestirile-mi amare.  
  
Luna pe loc sa-ntunecat,   
Iar fruntea-i, presărată-n stele,  
Sub pleoapele-i s-a scuturat,   
Plângând furtuni și colb din ele.  
  
Cerul, tunând, s-a încruntat   
Și-n ridurile sale-adânci,  
Noian de stele-a sfărâmat  
Zidind, din praf de stele, stânci.   
  
Pădurile ardeau in foc,  
Pământul l-atingeam cu mâna,   
Curgeau văpai din nenoroc,   
Iar jarul a aprins furtuna.   
  
Și într-un clocot zgomotos,   
Topit, urla tot Universul,  
Cerul în țăndări, înspre jos,  
Strivea de pe Planetă mersul.  
  
Din pajiști, flăcări pân la cer  
Se înalțau pe căi sfârșite   
Și mistuiau orice ungher  
Al amintirilor rănite.   
  
Și-n pretutindeni, de sub mări,   
Țâșneau cu foc mâloase valuri,  
Ardeau în doruri depărtări,   
Surpând, de sub profunduri, maluri.  
  
Cenușa deasă mă-neca,   
Bolta era o-ncinsă vatră,   
Pământul lutu-și arunca,   
Iar lavă-n râu curgea din piatră.   
  
Cu fulgere se despica   
Trecutul tot de-această clipă  
Și-un zid din neant se ridica   
Pe-a infinitului aripă.   
  
Lacrimi senine-au apărut   
Pe cer și-au limpezit pământul,   
Un Rai mai verde-a renăscut,  
Iar Lunii i-am simțit cuvântul.  
  
Deodată m-am dezmeticit,   
Mută privind spre Luna care,   
Cu pleoapa-i m-a ademenit   
Să coborâm din Carul Mare.   
  
Și am pășit pe-un cer întins,   
Țesut în stele și-n verdeață,   
Iar Luna-n caldu-i m-a cuprins,   
Simțind sub tălpi miros de viață.   
  
Și-adânc, în lacul din cristal,   
Mijind prin nuferi, veneau zorii,   
Iar lacrimile mele-n val,   
Cutremurau în hohot norii.  
  
Și speriată am fugit  
Spre-a nopții scară înstelată,   
Cand Luna palid mi-a șoptit:  
- "S-a stins cărarea spre altă dată!  
  
Primești întregul cer în dar,   
Vei fi prin nopți Luna cea Nouă,  
Iubiților le vei fi far,  
Dar noi vom pribegi în două!  
  
Tu suflete vei lumina   
Cu zâmbetu-ți și-al tău cuvânt,  
Iar taina din tristețea ta,  
Lăsa-va dâră pe Pământ.  
  
Durerea ți-a fost dată-n dar,   
Și un destin ce-a stat departe,  
Să poți s-așezi al tău zadar,   
Pe raftul vieții, într-o carte.  
  
Acum din noapte vom pleca,  
Dar fără lacrimi și suspine  
Și-oi fereca povestea ta  
Sub ploi și lacuri cristaline!"  
  
Am suspinat adânc și mut,  
Când Luna-n tremur m-a atins,  
Simțeam potop de dor durut,   
De tot ce-n viață m-a învins.   
  
Și-ngenuncheată am căzut,  
Într-un sărut pe țărna care,  
Din mâna-mi, cald s-a așternut,   
Pe cer, sub stele și sub soare.  
  
Iar lacrimile-mi de trifoi  
Curgeau umplând adânca zare,   
Pierzându-mi calea spre 'napoi,  
Zidindu-mă în depărtare.   
  
Luna duios mi-a sărutat  
Stelele-apuse de sub gene  
Și cu un murmur în oftat,   
Pierzându-se, plutea alene.  
  
Și în privirea mea pierdută,   
Cuprins-am și a ei privire,  
Eram un praf de stea cernută  
Peste-a mea veche amintire.  
  
De-atunci, în strai de sărbătoare  
Plutesc pe cerul înstelat,   
Sunt veșnică....dar muritoare  
Doar pentr-acei ce m-au uitat!  
Autor Angela Mihai  
Drepturi rezervate doar autorului 
Referinţă Bibliografică:
EU ȘI LUNA / Angela Mihai : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3102, Anul IX, 29 iunie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Angela Mihai : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Mihai
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!