CE MULT AM SĂ TE-AȘTEPT
Să știi, iubitul meu, te-am aşteptat
Și ieri, și azi, și mâine-am să te-aștept,
Căci veșnicii îmi cresc peste al tău plecat
Și prin adâncul rănilor din piept.
Iubitul meu, te-am așteptat în zori,
Doar un sărut înrourat să-ți dau
Și să te plâng de dor, cu lacrime de flori
Și-n toată-mbrățişarea-mi să te iau.
Iubitul meu, te-am așteptat să vii,
Dar timpul pare c-a întârziat.
El s-a oprit în loc, iar eu aș vrea să știi
Că te iubesc mai mult ca niciodat'.
Iubitul meu, am să te-aştept mereu
Și-aievea și prin visele-mi târzii,
Pe suflet să te pun, căci dorul arde greu,
Nicicând să nu îmi pleci, de o să-mi vii.
Tăcut și mult prea singur tu te-ai dus
Și-n drumul tău de mine ai uitat,
De-ai fi știut că pleci, tu, oare mi-ai fi spus
Să te aștept, la fel ca altă dat'?
Iubitul meu, nicicând nu am să știu
De ce-ai plecat, de ce n-ai mai rămas,
De ce-nspre dusul tău nu am putut să fiu,
Să-mi lași privirea și un ultim glas.
Azi, lacrimilor negre le-am dat grai,
Să pot cu dorul greu să te bocesc,
S-auzi chemarea mea și dincolo de Rai,
Cum urlă: Vino-acasă... te iubesc!
