CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





MEETING ÎN CARANTINĂ
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
-Uneori, de când cu autoizolarea la domiciliu, îmi vine să strig la o staţie de radio-amplificare: Ştie cineva mai exact cât trebuie păstrată aceasta distanţare socială? începu Sandu. Însetat de vorbit, uită să şi dea bineţe.  
  
-Salut! Dar ce-ţi veni cu atari nelinişti, îl întreb eu un pic incomodat de simptomul nevrotic presupus a-l exprima... Doar are radio, Tv, computer în dotare?! În mass-media e răspunsul, clar, neclar, dar e!  
  
-Cum să nu mă frământ?! Biata nevastă-mea tot încearcă să pătrundă în apartament de şapte săptămâni, iar tentativa i-o retez eu, tocmai eu, bărbatul ei! Am yala uşii blocată şi mai va să reuşească intruziunea! Chiar mi-e milă de sărmana femeie...  
  
-Nu i-ai strecurat uşurel avertizarea cu care ne-au onorat marii noştri sfătuitori, Guvernanţii lu’ Peşte?  
  
-Ce? Ce averrtizare?! se interesă, de parcă nici usturoi nu mâncase, nici gura nu-i mirosea.  
  
-Chiar nu ţi-a mângâiat urechea şi sufletul explicitarea cum c-am avea două variante dacă nu respectăm or-do-nan-ţe-le: în spital sau în ramă foto, cum s-au exprimat unii?!  
  
Tăcem preţ de-un căscat, că-l aud cum îi trosnesc fălcile, apoi reintră-n peisaj bălmăjind pe aceeaşi temă:  
  
Căscatul şi replica mă pun pe gânduri... Oare are deficit de memorie?! Îl paşte Alzheimerul sau ce?!  
  
Dar nu se zicea, mi-amintesc oportun, într-un articol, că această manifestare derutantă, în fapt, ajută să devenim mai introspectivi, că reduce stresul, intensifică puterea memoriei, conştiinţa socială?!  
  
Căscând devii mai conştient de sine, te descotoroseşti de orice suferinţă a sufletului, câştigi un grad superior în compasiunea şi comunicarea cu semenii! Şi tot aşa...  
  
Rememorarea acestor date mă revigorează şi-ncep:  
  
-Ia spune, cum stai cu somnul de când te-ai pensionat?  
  
-Prost! Prost de tot, mă informează un pic uimit că-l investighez atât de indiscret.  
  
S-a pensionat de o jumătate de an, mă gândesc eu... Încă nu-şi dă seama ce-i cu el... Să mai treacă ceva timp şi o să constate o acceptare a nesomnului... Va răspunde numai c-un singur Prost!  
  
-Eu nu-ţi doresc s-ai insomnie cronică precum am eu de când cu Pandemia şi să recunoşti după diminutive oiţele numărate, mă grozăvesc moi cu performanţa.  
  
La explicitarea mea, el sare de colo:  
  
-Ce-mi spui m-a lăsat interzis, nu alta!  
  
Încep să râd când realizez că s-a ferit să formuleze clasic sintagma a lăsa mască, desigur, sătul de-a vehicula şi verbal obiectul ăsta sufocabil, detestabil.  
  
Înfericit de-nţelegerea mea, încearcă să mă răsplătească:  
  
Știi c-am şi eu o patimă?! Unora le place alcoolul, altora mâncarea în exces, mie îmi place cafeaua!  
  
-Și ce, acum n-o poţi bea?! îi replic eu.  
  
-Ba bine că nu! Dar mie îmi plăcea s-o beau cu fast într-un loc anume, anturat, la discuţii cu alţii...  
  
-N-ai putea s-o accepţi pe nevastă-ta în circumstanţele de-acum, nu?! îi strecor eu sugestia, cu gândul la biata femeie repudiată.  
  
-Ei, mă descurc şi fără ea! mă-ncredinţează ’mnealui.  
  
Am recurs la o strategie faină! Dimineaţa, la micul dejun, beau una amară, după care pun câte o ceaşcă în dormitor, alta în living şi una pe consola din balcon.  
  
Prin camere iau seama la tablouri şi fotografii...  
  
Chiar pot, fixând-o arţăgos, să-i zic una, alta nevestei absente practic şi neînstare să-mi replice cu vreun afront ori să-mi trântească uşa-n faţă...  
  
Altora, îmi e lesne să le comunic vreo părere reţinută cândva din varii motive, chiar să-i jignesc dacă îmi vine, aşa, ca răzbun!  
  
-Și când sorbi dulceaţa pe balcon? m-arăt eu curios.  
  
-Acolo meditez având la picioare parcul blocului, încărcat de verdeaţă şi miresme de flori...  
  
Chiar schimb câte-o politeţe cu cineva din vecini...  
  
Dar, de cele mai multe ori, condiţiont de peisaj, privesc la vreo famsă bine făcută, grozav de încântat... Ce vrei? Atât mai pot la vârsta mea.  
  
Iar tăcem. Acum ne luăm seama un pic derutaţi, c-am fi în penurie tematică de... socializare online. Dar Sandu ţine să ducem dialogul mai departe:  
  
-Vezi, nu-i păcat că n-am şi eu un câine?! Chiar şi tu! Ne-am învârti, pe lângă ale două ceasuri de shopping şi de alte două ieşiri, una foarte matinală, alta, în amrg, nu?!  
  
Eu o dau pe glumă şi-i arunc:  
  
-Da’ ce? N-are nimeni câine în bloc?! Acum circulă zisa patrupedul blocului... L-aţi putea scoate afară mai mulţi, înscrişi pe-un listing, alcătuit de şeful de scară, că tot nu face nimicuţa concret!  
  
-S-ar găsi... Dar sunt aşa de posesivi şi egoişti! Mai ales de când circulă pe FB un video c-un câine leşinat în plină strada de la preumblarea în exces...  
  
Simulez printr-un rânjet că m-amuz... În fapt, sunt cam ipohondru astăzi. Îmi zboară gândul la restricţiile impuse nouă, seniorilor, de guvernanţii nevrednici la suflet şi minte… dau liber gândurilor le sonorizez:  
  
-Vârstnicii, la vestea încartiruirii fortuite au vociferat între ai lor, puşi înaintea unei decizii insolite. Stridenţele fonice, lacrimile nu i-au ajutat!  
  
Pierzând nădejdea, au terminat manifestările gălăgioase, mormăind încetişor, apoi în sine… iar, în final, amuţind, fiecare izolându-se unul de altul …  
  
Acum, cu mici excepţii, se percep vag vizual, mai puţin, sonor…  
  
Ochii, deşi obosiţi, nu atât de ani, cât de vicisitudini recente de netrecut, le apar drept unicul mijloc de a se recunoaşte unul pe celălalt, de-a constata că sunt o mulţime de umbre, de nişte nimeni sortiţi de cei tineri să piară ca să trăiască ei, poate?!  
  
Nu le-au zis chiar explicit asta, nu! Dar aşa simt!  
  
Galopant li se aplatizează de nevoinţe staturile. Devin scheletici ca nişte supravieţuitori ai vreunui cataclism, se-adună de şale ca nişte seceri umblătoare pe umerii pământului, cărând povara de plumb a timpului rămas de trăit… căzuţi în uitarea celorlalţi…  
  
Sandu îmi împărtăşeşte filozofeala şi, de astă dată, mi-aruncă el mimetic întrebarea.  
  
Deşi n-am vrut-o, l-am indispus. Regret şi-i replic, până la urmă:  
  
-Ştii, la o şedinţă de cenaclu - n-ai uitat că mă joc şi eu de-a epigramele - o colegă ne-a citit acum un timp ceva despre destinul seniorilor într-o manieră proprie. Se gândise la o soluţie privind sfârşitul acestora stimulat artificial de politicieni.  
  
-Adică? se arătă interesant amicul.  
  
-Uite, zicea c-a turnat într-unele scrieri exemple din viaţă, topind chintesenţa traiului dus de seniori, visurile, eşecurile, împlinirile, momentele încrustate-n mintea şi în sufletul acestor condamnaţi la dispariţie condusă.  
  
-Brava ei! Nu cred că-şi mai pleacă privirea literaţii pe smochiniţii vieţii... Şi?! pretinse încă ceva el.  
  
-Ne-a lămurit că-n prozele sale a extras acest eşantion de vârstă din anonimatul clipei spre care-au fost propulsaţi la sfârşitul vieţii, le-a lungit într-un fel existenţa prin portrete şi acţiuni demne de reţinut şi descifrat pentru avizii ce-ar vrea din ele să înveţe din ele …  
  
-Și ce impact avut-a sforţarea Doamnei Scriitoare? mai vru să ştie prietenul meu.  
  
-A fost aplaudat demersul, inclusiv de condeierii mai tineri.  
  
De fapt o cunoşteam toţi care-i citiseră cele mai recente apariţii editoriale Seneca ori Timpul Pisicii.  
  
-Ei, credeam că ne vom lua rămas-bun întristaţi, sublinie Sandu, dar gestul doamnei...  
  
-...e îmbucurător, nu?! nu-i dădui voie să-şi termine gândul, dorind ca să punctez plin de speranţă că, măcar prin literatură, cei alungaţi vor fi salvaţi!  
  
Și, ca să mai râdem niţel, îţi propun un şir de neologisme la zi:  
  
Tema pentru data viitoare ar fi s-alcătuieşti cu ele câte un enunţ!  
  
-Adică, propoziţii sau fraze?! se interesă grijuliu şi jenat de nesiguranţa arătată vorbei enunţ d.p.d.v. gramatical.  
  
Ce cuvinte? mai vru el.  
  
-Somnelier, nambos, meleş, dârdău, romanga, dejafu, calostrada! i le dictez eu rar, ca să le treacă într-un fişier...  
  
După asta, ne salutarăm şi apăsarăm pe End of meeting!  
  
Referinţă Bibliografică:
MEETING ÎN CARANTINĂ / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3411, Anul X, 03 mai 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!