CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





DESPRE OUL ROȘU ÎN CARANTINĂ
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ce ţi-e şi cu această carantinare?! E de neînchipuit s-accepţi nevinovat penitenţa la modul global, în special! Şi, unde mai pui, să stai şi la bloc?! Şi, totuşi am făcut-o!  
  
Dar ce vorbesc eu?! Sunt o persoană vârstnică şi-am înghiţit ca pe-un bulin contra durerii regula jocului...  
  
E drept, beneficiez de normalitate mentală, am un fiu care mi-asigură hrana, îmi achită ce facturi nu pot s-o fac online şi tot aşa...  
  
În plus, mi-am păstrat simţul umorului! Bine că megieşii nu-mi bănuiesc toate calităţile în posesie, fiindcă mă judecă după slăbiciunea proprie, lipsiţi de ceva cunoştinţe, experienţă şi ani...  
  
Am, deasemenea, o mare putere de adaptabilitate, lucru de stârnit zavistii chiar între apropiaţi.  
  
Înţeleg chiar şi excentrităţile celor tineri, cum ar fi...  
  
*  
  
Bunăoară, că tot se-apropie sărbătorile pascale, am descoperit cu uimire cum, la noi în bloc, câteva odrasle, cu vârste între şase şi zece ani, beneficiază la comun de lecţii educative special pentru asta.  
  
Chiar de genitorii sunt şi ei carantinaţi, puberii, emancipaţi de orice tutelă, aplică pentru dezvoltarea cunoştinţelor despre cutumele diurnului.  
  
Astfel, părinţii au antamat printr-un babysitter supercalificat o teleşedinţă pe messenger, între picii doritori de la diferitele etaje.  
  
Până să conştientizez cele menţionate, m-am alarmat auzind dinspre spaţiul scărilor zavera unui glas fluctuând între toate nivelele clădirii... Și, unde mai pui, datorită microfonului, suna ca megafoanele dintr-un lagăr de tristă aducere-aminte.  
  
Coordonaţi de babysitter-ul extern, ce-aleargă cu placa proptită ca o botniţă între etajele posesoare de participanţi, îşi dau măsura cunoştinţelor în cestiune.  
  
Ajungându-mi la urechi explicaţiile coordonatorului lucrărilor, devin conştient de tema în discuţie şi ţin să-mi reactualizez cunoştinţele, dac-ar fi cumva cazul?!  
  
Cum sesiunea a debutat în jurul orei zece, decid s-o agreez până la unprezece, când am învoirea Guvernului să mă promenez. Emoţia deciziei trăită face iute paşi...  
  
Aşezat confortabil într-un fotoliu din livingul open space, îmi sorb pe la ora zece a doua cafeluţă minionă, cum o nesocotesc în fals eu, căci ascunde în licoarea sa două linguriţe vârfuite de măcinată fin.  
  
Deşi fiul meu e plecat, nu mă simt singur, auzind discuţia purtată pe smart în faţa unui apartament de la etajul IV:  
  
Din ou, când acesta s-a deschis, a ieşit tot ceea ce noi azi vedem în jur! Aşa să ştii! i se adresează educatorul particular Lizucăi, aflate, pesemne în faţa computerului său.  
  
Îmi zâmbesc conciliant cu mie... Eu am deprins calculatorul pe la şaizeci, ea la nici şase?!  
  
N-aud ce mai întreabă copila, deşi un vâjâit continuu dinspre dădacă mă face să cred că-i tare activă.  
  
Este o istorie-ntreagă povestea oului, a ouălelor, mai bine zis.  
  
Când bălmăjeala s-a mutat la II, aud în clar uimirea coordonatorului:  
  
Dar, Marcu, tu ştiai că titanul Cronos este cel care în eter a creat pentru prima oară un ou din care Timpul s-a ivit?!  
  
E naiv omul ăsta, îmi zic sotto voce, mustăcind a ironie. La cei zece ani ai săi, zgâmboiul ăsta a citit toată mitologia... Numai eu câte materiale i-am dat! mă implic câtva contribuabil la cultura lui Marcu.  
  
Da, da, aşa-i! În cultura egipteană Zeul Morţii era reprezentat c-un ou în gură, aprobă cunoştiinţele pârlitul iniţiator, coborând val-vartej până la parter.  
  
Acolo-i Măriuca... Se vede că-l presează c-un discurs! E atât de guralivă, încât foarte frecvent iniţiază şi singură dialoguri... Cel puţin aşa povestesc ai săi!  
  
Ce condiţie fizică trebuie s-aibă omul ăsta de joacă şotronul între nivele în ritmul ăsta?! jinduiesc eu care m-ajut de baston de multişor. Apoi ciulesc urechile şi captez:  
  
Dar aflaţi, dragilor, le atrage atenţia tuturor asistaţilor dădaca, oul era pretutindeni omagiat în această perioadă a primăverii!  
  
Mă fulgeră iar un gând. Plozii ăştia deja ştiu ce-nseamnă omagiat?! Brava lor! Şi îmi revin la serviciul de ascultător.  
  
Când emiţătorul intermesajelor se apropie de apartamentul meu, îmi zboară uluitor spre timpane:  
  
Pentru oamenii antichităţii, oul era un obiect neînsufleţit care, la un moment dat, dădea viaţă.  
  
Încredinţaţi că le va sprijini destinul, oamenii au început sărbătorirea lui... declamă rarissim antrenorul, pesemne întrerupt de trăncăneala micuţei de la parter.  
  
Până ca omul s-ajungă iară la IV, mai aflu ca şi învăţăceii săi abonaţi, că, în vechime, se credea, că, prin deschiderea oului, lucrurile grele au coborât formând pământul şi cele uşoare s-au ridicat formând Universul, pe care noi azi ne străduim să-l cunoaştem.  
  
Paşii opriţi la III mă încredinţează că bietul angajat îşi trage sufletul, poate fumează o ţigară până unul dintre antrenaţi merge la wcpiker ori soarbe un lăptic să-şi dreagă vocea sau cine ştie ce mai face?!  
  
Tacticos, îmi înmoi buzele în cafeluţă cu regrete de bun samaritean înspre alergaretul IT cu puteri de elevator performant. În alte vremuri, l-aş fi poftit la mine oferindu-i şi a strong coffee, să-şi câştige forţele prăpădite…  
  
Acum sunt edificat! Tema în discuţie, hotărât lucrul, este Oul în general şi oul colorat în particular.  
  
Că este aşa, mă-ncredinţează babysitter-ul:  
  
Obiceiul colorării ouălelor a existat şi-n Roma Antică! Tinerii le vopseau în roşu, le scoateau conţinutul, introduceau apă parfumată şi le foloseau ca recompensă celui ieşit victorios dintr-o confruntare.  
  
Ce spui, omule?! vorbesc eu retoric. N-am ştiut asta şi mă bucur ca un preşcolar de o nouă şi interesantă achiziţie...  
  
Dar când îl aud afirmând: Ajungerea oului roşu pe înalte culmi s-a datorat faptului că a fost adoptat în perioada creştinismului, mă scutur de grăbita-mi admiraţie şi cercetez ceasul! L-am depunctat pentru limbajul de lemn folosit…  
  
Constat c-a venit ora startului şi, cum sunt îmbrăcat gigea de plecare, duc la bucătărie cănuţa, o igienizez, mă-ncalţ, pun masca, mă înmănuşez şi-o zbughesc înspre afară!  
  
Închid atent uşa coborând încetunel treptele...  
  
Încă destul de prins de teleora cu oul pascal, abia respir ca să mai prind câte ceva, aşa spre aducere aminte:  
  
O legendă spune, glăsuieşte alergareţul, că, atunci când Iisus mergea pe drumul Golgotei, s-a aruncat cu ouă după el, iar acestea au căzut fără să se spargă, dar înroşite...  
  
Sunt deja la parter?! Oftez un pic nemulţumit că-i musai să iau aer curat...  
  
Dacă babysitter-ul a mai spus ceva interesant şi neştiut de mine despre OUL ÎNROŞIT?!  
  
Referinţă Bibliografică:
DESPRE OUL ROȘU ÎN CARANTINĂ / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3397, Anul X, 19 aprilie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!