CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





DRIVE AND PARKING
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
De când nepotul Antonel şi-a tras noua maşină, un Suzuki-Vitara, exagerează cu amabilitatea faţă de bunică-su, adică de mine.  
  
Asta îi vine, pesemne, de când am schimbat amândoi prefixul, el, patruzeci, eu... mă priveşte, că de la şaptezeci încolo, începe bătrâneţea, iar eu nu tocmai aşa mă simt!  
  
El chiar zice că sunt atipic, că una, că alta, că dacă n-aş fi în litigiu cu şira spinală şi să merg slujit de baston, afişajul meu stradal, mai ales mecla, n-ar sugera un senior si, pace!  
  
Eu îl contrazic de formă, râzând în falset, dar sinele meu îmi zice că are dreptate, ce mai?!  
  
Cum este tot becher, mă consideră şi, de două-trei ori trimestrial, mă fericeşte cu vreo ieşire din Capitală. Mă simt măgulit şi de atenţie, şi, mai cu seamă, de plimbare, dar nu m-arăt, aşa din orgoliu, ba chiar inventez:  
  
-Păi, ce-ţi veni? mă-nfig fake ostil şi cu focoasele, şi cu slova. Pentru această duminică îmi propusesem...  
  
Nu-mi îngăduie împotrivirea şi decretează:  
  
-De astă dată, o pornim la drum de sâmbătă dis-de-dimineaţă!  
  
-Cum?! mă dau îngrozit precum un tinerel fandosit, nesătul de somn. De cu noapte?! Iar în gând mă cocoşez de plăcere.  
  
Chiar uitasem de fiorul pregătirilor unor asemenea ieşiri de cândva cu ai mei... Dar o ţin de-a gaia maţu’, dându-mă nemulţumit de ceasul trezirii şi de perspectiva unui rateu...  
  
-Știu, ştiu, mă citeşte omul. Ultima ieşire te-a dezamăgit! Şi pe mine, află, m-a cam înfuriat, de-am reclamat şi la ANPC, şi la Cultură, secţia Muzee.  
  
Rămân surprins de ce demersuri a putut face tocmai el, aşa de ocupat?!  
  
Şi iar mă citeşte:  
  
-Ce?! N-am fost capturaţi de resticţii ca într-o cursă de şoareci la Buftea, când mi s-a năzărit să-ţi arăt Domeniul Styrbei?!  
  
Ne, ne! Acum e altceva! Ieşim pe Valea Prahovei, la mare lărgime, nu?! strigă entuziast, încrezător de reuşita planului.  
  
Dinspre mine, ce să zic? Înghit pastila ce-mi amplifica pofta de-a o lua hai-hui, căci, nu ştiu cum se face, dar, pe munte, trăiesc metempsihotic, sunt altul, mai puternic, mai curajos, mai... iar canet-ul preia funcţia unui îndrăgit alpenstock!  
  
*  
  
-Aşa! Să introducem adresa destinaţiei! îşi zice plin de aere moderniste Antonel, acţionând GPS-ul şi silabisind Pre-deal, Trei Brazi. Urmează deîndată afişajul hărţii şi căilor oportune deplasării.  
  
Eu, contrariat, nu pot să mă abţin, martor la demersurile sale şi-l chestionez:  
  
-Ce? Ai uitat drumul?! Şi-ncep să-i deşir strategia în vreme ce m-aşez bine-binuţ, în scaunul confortabil şi cu speteaza încălzită.  
  
El n-aude reacţia mea, probabil din pricina zgomotului...  
  
-Ai spus ceva? Să vorbeşti mai răstit, ca maşinuţa, grozavă în sine, n-are taman o antifonare strălucită! Cam ast-ar fi singura hibă a ei, adaugă Antonel cu ochii la drum.  
  
Evadarea spre munte şterge din mintea mea orice alt gând şi mă dedau plăcerii, neacordând mare atenţie faptului că, intrând pe autostradă, ne-am înregimentat într-o coloană densă de autoturisme, aflate ca şi noi, pe calea evadării.  
  
Când să ne încadrăm pe drumul dispre Ploieşti înspre Vale, observ încetineala silită a demersului şi acţionez:  
  
-Să fi plecat mai devreme?! Ar fi fost o soluţie?!  
  
-Nici gând, replică nepotul, nici gând! Dar cu răbdarea, treci marea, îmi sugerează prin zicerea populară împăcarea cu situaţia.  
  
Pesemne că Bunul Dumnezeu ne-a surprins momentul smereniei şi, ca prin farmec, tot convoiul s-a pus în mişcare, iar noi am răsuflat uşuraţi preocupându-ne doar să atingem ţinta.  
  
Mergem aşa până la Câmpina, unde amorţim înaintea bifurcaţiei cu drumul spre oraş. Şi stăm, şi tot stăm.  
  
-Of, of! Nu mi-a plăcut niciodată această Cim-pi-na! mă reped eu vindicativ, privind cu jind la banda liberă din sens contrar.  
  
-Ai puţintică răbdare, stimabile! mă îmbie Antonel, valorificând vorbe deprinse de la Nenea Iancu. De-acum începe distracţia!  
  
Încântat de faptul că nepotu-meu are citatele potrivite la el, nu bag de seamă înţelesul profund al mesajului şi-ncep mişcări de braţe felurite, motivându-mi sfielnic acţiunea:  
  
-Știi, tocmai am primit îndemn dinspre smart-watch! şi-mi întind antebraţul spre convingere .  
  
Îl vede, şi-mi sugerază:  
  
-După cum stau lucrurile, ai fi putut chiar să ieşi afară, să faci câţiva paşi…  
  
Eu îmi desfăşor numărul de monitorizat docil, iar nepotul iese la o ţigară vorbită cu vreo doi tipi, scoborâţi din maşini ca şi el.  
  
Îl văd amuzat de conversaţie. Până una alta, începe să râdă în hohote. Starea de bine îi prieşte, încât a uitat de orice. Pe mine mă chemă ademenitor la el Ene şi... aţipesc.  
  
Cât să fi trecut, că simt ceva şobolibozauri prin stomac?!  
  
N-am răgaz să mă sperii de acutizarea stării, că-l observ pe Antonel venind spre maşină încărcat de pacheţele.  
  
-Poftim, serveşte, zice întinzându-mi porţia de mâncare. Vezi, eficienţa CNADNR-ului?! De nu organiza licitaţii şi pentru firmele de catering, acum flămânzeam, recunoaşte ca bun cetăţean, muşcând hulpav din senviciul său.  
  
Nu-i răspund, preocupat cu masticaţia. Încerc să mi-o contorizez, căci sunt recomandate minimum treizeci de învârteli prin cavitate a îmbucăturii până să devina bol alimentar.  
  
Nepreocupat de protocol, nepotul mă interpelează moflăind un ecler:  
  
-Acum înţeleg de ce inspiraţii au botezat DN1 ca cea mai mare free parking din ţară. Dar, dacă mă gândesc mai bine, staţionând aici de ore, o plătim cu vârf şi îndesat, nu! Doar time is money?!  
  
Mă simt contaminat, dând-o şi eu pe citate. Ce dispus e tipul! gândesc persiflând. E dovada vie că fericirea trece prin stomac.  
  
Exterminăm gustările şi Antonel merge după ceva minerală. Durează câtva. Dar e tot vesel şi la întoarcere.  
  
-Ce crezi, ca să nu se plictisească, turiştii au început mai încolo un concurs. Se întrec în debitarea celor mai haioase definiţii metaforice ale DN1!  
  
-Și care-i miza?! mă interesez eu serios.  
  
-Nu te preocupa! Şi miza, şi recompensa sunt... râsul! Aşa, ca să treacă timpul...  
  
Şi-n timp ce ne deznecăm sorbind din câte o Azuga, aflu că cei care îşi propun să plece pe Valea Prahovei în weekend, o dau bară în bară, că pot încărunţi pe drumul Bucureşti-Predeal şi câte alea?!  
  
-Bine că vremea e încă bună, constată Antonel, pregătind terenul pentru ce-avea să urmeze, uşor încântat că mai rulăm câţiva zeci de metri.  
  
Eu, ochi şi urechi, aud încă:  
  
-Spuneau pe aici unii că, anul trecut, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a emis alertă pentru epidemia de gripă pe Valea Prahovei, după ce un şofer a strănutat la Comarnic. Ei ce zici?! mai întrebă el râzând.  
  
-Nimic, replic pe un ton apatic. Nu gust poanta. Duhnesc, realizez, de la distanţă, de un stoicism cronicizat şi mă las purtat înspre înainte cu viteza performantă de melc… şi iară Ene mă cocoloşeşte sub aripa lui ocrotitoare!  
  
*  
  
Doamne, Doamne! Parcă-i un blestem?! De ce, când încerc o escapadă cu bunul, o dau în bară?! Și doar o fac din dragoste pentru el, ahtiatul de călătorii, tot mai rare acum?!  
  
Cum va reacţiona spunându-i c-am întors la Comarnic, după o staţionare de n ore, că nici nu vreau să-mi aduc aminte, zău aşa!  
  
Cam astea cred că frământă în minte bietul Antonel, când eu mă desfac din îmbrăţişarea Moşului, observând iar o zăbavă. Am de-a dreapta Vila Minovici?!  
  
Înţeleg ce-a întreprins Antonel cât am somnorit...  
  
Îl compătimesc şi mă-nchin pe-ascuns, amintindu-mi că edificiul Salvării, în dreptul căruia ne găsim, este supranumit Vila Neodihnei! Şi zâmbind iubitor către nepot, o dau pe glumă:  
  
-Data viitoare când mai recidivăm, s-o facem spre Cernica, vrei?!  
  
-De ce?! Doar o ştii pe de rost, nu?! reacţionează excesiv de inocent Antonel.  
  
-Întocmai! Dar am auzit că mulţi automobilişti îşi sfinţesc maşinile acolo şi... le merge bine la drum!  
  
Referinţă Bibliografică:
DRIVE AND PARKING / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3313, Anul X, 26 ianuarie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!