CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





MULŢI DE IERTAT
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
-Ce-i cu tine, Jasmine? se intrigă Gena dimineaţă, când o aude chiţcăind a jale în telefon.  
  
Nu, zău, insistă mamă-sa presimţind că s-a petrecut ceva în casa fiică-sii...  
  
-Îîîî, hâc, îîî, ooof, hâc... nu răzbate dinspre Jasmine nici o vorbă, doar sughiţuri şi oftaturi.  
  
În vreme ce-asteaptă lămuriri, Gena îşi pune întrebările dintotdeauna: de ce-o fi semănat odrasla ei doar cu nenorocitul ăla de Sterică?! Uscată de slabă şi la propriu, şi la figurat, mereu adormită, de parcă n-a pus geană peste geană, delicată din cale-afară şi tresărind la fiece mişcare, ca şi când ar aştepta intrarea soacră-sii în control, cum făcuse coţofana în anul întâi de mariaj al copiilor?!  
  
Gena oftează, înduioşată de gândurile sale, dar îşi revine curând, chiar dă să zâmbească, încântată... Exceptând hibele Jasminei, se identifică genetic absolut cu tezaurul calităţilor fetei.  
  
Aproape uită că se găseşte într-o convorbire şi-ncepe să-nşire trăsăturile sale regăsite şi la Jasmine: frumoasă, şatenă, nu spălăcită ca tată-său, ,,ochi căprui, fură inima oricui”, nici prea scundă, nici prea-naltă, o carnaţie de prinţesă...  
  
Dar nu-şi termină repertoriul, că se-aude implorată :  
  
-Hai, revino-ţi, mami! se revoltă razgâiat plângăcioasa ştiind bine cu ce se complicase mental interlocutoarea... încântată de cele moştenite, cu siguranţă, omiţând că-i împătimită de muzică, drept pentru care a-mbrăţişat cariera muzicală ca Sache, tată-său, ajungând prim-solistă la Operă.  
  
-Da, da! Te-ascult! se oferă drăgăstoasă Gena.  
  
-Mamă, ce mă fac?! Vladi a plecat ieri, dis-de-dimineaţă la serviciu şi nu s-a întors nici acum! Are telefonul închis! Nimeni de la firmă n-are habar unde-ar putea fi! Nici soacră-mea...  
  
Copiilor le-am zis că e dus peste hotare în interes de serviciu...  
  
-Ai reclamat la Poliţie?!  
  
-Sigur, sigur! Dar mi-au zis în clar că nu-l dau în urmărire decât după 72 de ore... Iar eu, eu tocmai încep turneul prin ţară...  
  
-Ce inepţie?! Dacă a fost accidentat?! Ori dacă...  
  
Aici Gena se poticni... Era cât pe ce să calce-n străchini şi s-afirme că-l bănuieşte de legături extraconjugale pe bicisnicul de ginere-său, care, după ce că este mai bătrân cu zece ani decât fetiţa ei, este şi finanţist, neavând nici în clin, nici în mânecă ceva comun cu arta, cu muzica... Și mai este şi clipicios... Că i-a spus Jasminei când l-a văzut întâi, că el n-are, sigur, toate ţiglele pe casă, c-are o mobilitate facială anormal de activă, că... Iar peste toate, nici fericită n-a făcut-o în cei zece ani de mariaj!  
  
Tăcu, însă iertându-l pentru cele neavute, motivată, exclusiv, de bănetul adus de nefericit în casă...  
  
-Ascultă-mă, te rog, mamă, se milogi fata, poţi avea grijă de copii? Mâine am concert la Iaşi...  
  
-Cum de nu?! i-o retează scurt Gena cu gândul înspre canasta de joi pe care trebuia s-o sară...  
  
Dar, în fine! E fiică-mea, ei mi-s nepoţii dragi! Dar nenorocitul ăla pe unde-o fi umblând?! îşi vărsă năduful cu voce tare în timp ce credea că şi-a dezactivat legătura...  
  
Jasmine o auzise şi murmurase iertătoare:  
  
Mamă, mamă, niciodată nu te dezminţi!  
  
*  
  
Vlad Stoicescu, preşedintele unei firme de construcţii urbane din Capitală era de la natură un om de toată cinstea. Parcursese după 2000 un traiect evolutiv în meseria sa, iar azi deţinea capitalul majoritar la firma unde lucra.  
  
Deloc slab ca fire, doar cam delicat fizic, puţin la vorbă, discret cât se poate, era în dizgraţia soacră-sii, excesiv de volubilă şi, în special, băgăcioasă, că de, soacră nu era?! O respecta, dar evita s-o cultive ori s-o implice în ceva legat de propria-i persoană.  
  
Totuşi, trecând pe la Gena cu ceva bunătăţi trimise de Jasmine, din una în alta, vorbăreaţa, venită de la Pucioasa, unde făcuse un tratament pentru oase, îi pomenise ceva... despre un preot bătrân... de la un mitoc din zonă, vestit tămăduitor de suferinţe.... la care mergeau mulţime de chinuiţi de-şi găseau alinare.  
  
De asta îşi reamintise bietul Vlad când îi ajunsese cuţitul la os.  
  
Munca neîntreruptă la firmă, nerespectarea unor perioade pentru odihnă, totul îl adusese într-o stare teribilă de stres, culminând cu o modificare comportamentală inedită şi pentru el, şi pentru anturaj. Devenise morocănos, ursuz, încât nu se mai suporta el pe sine... Îl costa grozav autocontrolul în familie...  
  
Încercase întâi la un serviciu Medic Chat, care-i confirmase ca panaceu alternanţa odihnei cu autopsihoterapia.  
  
Tot online identificase câteva nume de medici neurologi şi psihiatri. Le ceruse consultaţii. Aşteptase programări. Vizitase specialişti. Cumpărase medicamente, majoritatea, tranchilizante. Numai că nu-şi permitea. Ocupaţia sa îi pretindea vigilenţă în toate, deci minte neamorţită...  
  
După o vreme, irascibilitatea îşi făcuse casa definitivă în el! Simţea că turbează la vederea celorlalţi... Vocile tuturor îl şicanau, încât se gândea la ceva... capital?! Ori eu! Ori ei!  
  
De vreo câteva ori se trezise pe terasa blocului-turn în care, la etajul al 12-lea, se afla firma. Mergea către latura dinspre bulevard, se-apleca peste balustrada protectivă şi-şi plimba privirile de-a lungul şi de-a latul arterei.  
  
Şirurile maşinilor pe-atâtea benzi, dusul încolo şi-ncoace, întrepătrunderea claxoanelor, vocile suprapuse peste fluierele agenţilor rutieri, toate stridenţele acestea îl izbeau în moalele capului scoţându-l definitiv din uz.  
  
Se refugia serile pe terasă, înainte s-ajungă acasă, sperând să se descarce de nervozitatea acumulată peste zi. Nu reuşea decât să-şi acutizeze starea de irascibilitate şi pornirea grozav de agresivă de a-i mătura pe toţi din calea sa...  
  
Faţă de Jasmine şi copiii făcea eforturi extraordinare să nu se dea în vileag... Odată ajuns acasă, motivând că trebuie să lucreze, se încuia în birou, unde-şi înghiţea tranchilizantele şi adormea pe-o canapea câteva ore...  
  
Dimineaţa se furişa cu noaptea-n cap din locuinţă, alergând per pedes până la slujbă ca să-şi ostoiască pornirea-i de a-i lua pe toţi întâlniţii la pumni...  
  
Ei bine, ieri se hotărâse. Urcase în maşină şi pornise către Pucioasa, în căutarea preotului tămăduitor.  
  
Deşi se considerase până acum liber-cugetător, îşi puses în gând să devină credincios dacă Milostivul prin gura monahului îl va lecui de ce nu putuseră medicii.  
  
*  
  
Până ajunsese la Pucioasa cu infernalul trafic al dimineţii, până se informase încotro se găsea mitocul, se făcuse ora prânzului.  
  
Vlad nu simţea foame, dar conştientiza că puterile îi sunt împuţinate... Se bucura pentru asta, întrucât pornirile sale de harţag diminuaseră... Putea cu chin, cu vai, să rabde în jurul său pe ceilalţi nevoiaşi, veniţi la părinte ca şi el, fiecare cu boala sa, fiecare cu apucăturile sale...  
  
Coada era şi nu era mare, aşa că-l ajunse rândul până la... chindie. Chiar râsese când îşi reamintise cuvântul chindie, încercând să realizeze seria sinonimică pentru apus. La sfatul unui medic îşi bloca irascibilitatea problematizând câte ceva, dându-şi, într-un cuvânt, un test pe varii teme.  
  
Văzându-l înaintea sa, preotul, ridicând fruntea către Cer, îi spusese:  
  
-Eşti necredincios, fiule... Îndeobşte, nu treci pragul bisericii! Aşa-i?! Şi făcu dinaintea lui Vladi o cruce largă, aşteptând.  
  
-Bună ziua, părinte! Aşa e, precum aţi zis, dar nevoia, suferinţa m-au îndrumat în faţa Dumneavoastră prin gura căruia să-l rog pe Dumnezeu să mă vindec.  
  
Îşi spuse păsul.  
  
Bătrânul schimnic îl ascultă cu răbdare, apoi deschise cartea sfântă ce-o ţinuse până atunci pe genunchi, acoperită de mâinile sale albe şi uşor temurânde. Citi uşurel din scriptură, făcu trei cruci de slavă, apoi i se adresă:  
  
-Nu eşti bolnav, fiule! Eşti numai scârbit de răbdare!  
  
Ai trecut cu vederea, înţeleg, multe până la această etate... Ai răbdat pentru ce-ai făcut şi pentru ce n-ai ajuns a înfăptui... Nu te-ai arătat supărat de nedreptăţile făcute de alţii, care ar fi vrut să nu te înalţi muncind, ci doar să le slujeşti lor... Ai tăcut când alţii te-au hulit în faţă ori în spate, când au râs înciudaţi de victoriile tale de om, găsindu-ţi cusururi... şi câte alea or mai fi fost...  
  
De-aia îţi zic să faci o pauză de muncă şi să treci pe la cine ţi-a greşit nesocotindu-te şi să-i spui că n-ai înţeles de ce ţi-a zis ori făcut rău, dar că-l ierţi... şi să-l ierte şi Dumnezeu!  
  
Pe măsură ce le vei mărturisi, te vei alina de preagreul din minte şi suflet, scuturându-te de obida şi de harţagul simţite...  
  
Şi, mai ales, nu uita, la sfârşit, să-nalţi şi cuvânt de laudă Bunului pentru mântuire!  
  
*  
  
-Și, ce s-a întâmplat?! o întreb nerăbdătoare pe mama care-mi relatase ce li s-a întâmplat Genei şi fiică-sii cu Vlad.  
  
-Încă nu se ştie cât va mai bântui prin lume... Îi dă câte un SMS Jasminei, ca semn că trăieşte... Atât.  
  
-Păi, au trecut de la pornirea omului în lumea răilor săi trei luni, dar el nu s-a întors încă. Pesemne că sunt mulţi de iertat...  
  
Referinţă Bibliografică:
MULŢI DE IERTAT / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3264, Anul IX, 08 decembrie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!