CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





LARMALARMA
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Aşezată pe banca refugiului, Ana medita:  
  
Această linie?! E acum altfel. Cândva, trecea pe-aici specialul 26, cu traseu circular, încadrându-se pe Inelul Principal de circulație prin Bucureștiul de atunci.  
  
Pe vremea lui 26, făceam uneori, duminicile, excursii prin Capitală între orele 14 şi 18.  
  
Lăsam, după dejun, casa în ordine, ai mei îşi făceau siesta dormind, iar eu alternam datul cu tramvaiul şi câte o scurtă drumeţie prin alte cartiere decât cel în care stau...  
  
Nu conta nici solitudinea, nici anotimpul... Două, trei ore de plimbare eu cu mine... erau deliciul numărul 2, primul fiind lectura.  
  
Nici tram-ca-vai-ul 27, ce-şi hodorogeşte acum roţile pe-aici, n-ar fi de... lepădat, având misia de a alerga între o zonă păguboasă, melanj de firme şi supermarketuri diverse, tangentă cu şoseaua de Centură şi Esplanada Fântânilor din Piaţa Unirii, dinspre care se desfac multiple artere, una ducând la Mitropolie.  
  
Aşadar, într-un noiembrie prietenos, mângâiată de soarele călduţ, aşezată pe banca refugiului, beneficiind de-o linişte aproape desăvârşită, Ana mai, mai c-ar fi aţipit, dacă o voce gâjâită de fumător înrăit n-ar fi bulversat starea-i:  
  
-Da’ 27 ăsta vine din an în Paşte, nu?! Aşa-mi pare, că eu circul cotidian cu el, venind la fiu-meu să stau cu fetiţa lui, s-o duc la grădi, s-o aduc, s-o scot în parc, să-i...  
  
Ana tace. Îi displace genul ăsta de relaţionare... Şi chiar aşteptând tramvaiul?! Priveşte admirativ peste coroanele de platani aliniaţi între cele două sensuri ale şinelor şi se abţine cu greu să nu-l oprească pe trăncănitor...  
  
-Aaa! Ştiu de ce nu mă băgaţi în seamă! Păi, nu m-am prezentat?! Sunt Pârvulescu Iura, ofiţer în rezervă al Poliţiei de Investigaţie şi-şi extrage de la pieptul gecii Legitimaţia.  
  
-Bine, bine... abia şopteşte Ana, luând seama la espadrilele de piele întoarsă, primite de la băiatul ei. Apoi tace hotărâtă.  
  
-Pesemne aţi lucrat cu publicul şi sunteţi lehămetită să mai... încearcă agasantul mai mult pentru sine o explicaţie pentru tăcerea ei.  
  
-Aşa-i! consimte Ana sperând să fi pus punct vorbăriei.  
  
Domnul tace o clipă neştiind ce variantă cauzală să fie: cu publicul... lehămetită sau ambele?!  
  
-Lucraţi şi-acum?! se interesează băgăciosul.  
  
-Am rupt şi rup biletele de intrare la Muzeul...  
  
Se opreşte brusc. Nebunul ăsta ar fi în stare să... gândeşte Ana.  
  
-Păi, n-aţi vrea să-l rupeţi şi pe-al meu?! propune amuzat indiscretul.  
  
-Nu! Dumneavoastră beneficiaţi de gratuitate în calitate de rezervist, îi stopă Ana oferta.  
  
-Și, de n-aş fi, l-aţi rupe, nu?! Că, la cum arăt, ar trebui să n-am gratuităţi ori reduceri, că militarii se pensionează devreme...  
  
-Bine, bine! e de acord Ana pentru, spera, ultima oară, căci sosea 27!  
  
*  
  
Urcată-n tramvai, Ana nu-l vede pe rezervist că-şi caută loc pe-aproape. Omul are chef de vorbă şi... cum are aici deja o cunoştinţă, vrea să beneficieze de ocazie... Ori poate vrea să i-o plătească arogantei pentru atitudinea ei?! Cine ştie?  
  
La staţia următoare, se produce mişcare. Coboară mulţi. E un nod important, legând linia tramvaiului de 102, maşina cu traseu îmbârligat, cu transbordare obligatorie de vehicule, deoarece un bilet nu acoperă kilometrii parcurşi pe tot circuitul...  
  
E wekeend şi călătoresc pe şine ori pe trasee impuse numai tinerei fără alocaţie de plimbări, pensionari şi cei neînstare să şofeze, că n-au agonisit suficient etc.  
  
La chestii de-astea îi zboară gândul Anei. Dar, deodată tresare căci Valeriu, fiu-său, parcă-i strigă, exagerat de tare, ca mereu în urechi:  
  
-Ma’na! că aşa o apelează complet şi complicat de când era mic şi-a descoperit că ea, mama, se numeşte Ana.  
  
Ma’na! Să ştii că ţi-am setat în mobil o nouă aplicaţie! E de milioaaane! O găsesc drept mijloc de antrenare a discursului tău social... că prea eşti mutulică, încât şi mie uneori, îmi sună în falset tăcerea ta...  
  
Ana e năucită?! Până şi rememorarea înaltei sonorizări a vocii copilului îi sparge urechile, nu alta!  
  
Îi este drag, n-are ce-i face?! E percuţionist de 15 ani în Orchestra Filarmonica Radio şi i s-a instalat o hipoacuzie deranjantă în relaţionarea socială, dar atât de benefică în orele de muzică - repetiţie ori concerte...  
  
Îşi scoate smartphonul, uitând de tipul din staţie. Vrea să verifice noul soft.  
  
Activează aparatul şi, deîndată, un ţignal ca de locomotivă se declanşează! Ecranul aparatului afişează cercuri concentrice ce-şi măresc diametrele galopând acompaniate de ţiuituri din ce în ce mai stridente.  
  
Norocul ei este că sunt mai multe scaune libere decât călători... şi aceia, toleranţi. Cum mâinile-i sunt agile de la atâta sfâşiat de bilete, întrerupe pe loc emisia.  
  
Spre totala ei stupoare, straniul semnal scos de telefonul ei răzbate exploziv în spaţiul tramvaiului dinspre mai mulţi ocupanţi ai scaunelor precum întoarcerea multiplicată a ecoului. Deoarece vagonul este etanşeizat, pentru că e dotat cu aer condiţionat, geamurile încep să vibreze mai-mai să cedeze...  
  
Vatmanul nu percutează la justa valoare decibelică vacarmul, întrucât are urechile prevăzute cu căşti... E alertat de o cucoană cât un zdrahon de mare:  
  
-Opreşte, bre, vagonul, să cobor! Ce, n-ai grijă de hardughia pe care o conduci?! Stă să explodeze! Nu simţi?!  
  
Alte glasuri preiau ca pe-o implozie ordinul:  
  
-Opreşte!  
  
-Stai pe loc, nenorocitule!  
  
-Scârbă! Vrei să ne omori?! Da’ ce?! Tu ne-ai făcut?!  
  
Şi tot aşa, dar şi cu imprecaţii dintre cele mai penetrante prin diferite medii, la care, o brunetă comis-voiajor de plasturi antireumatismali, adaugă tot listingul de blasfemii deprinse în Glina, de unde, sigur se trage.  
  
Li se alătură de la distanţe variabile şi alte glasuri... amestecându-se tonurile de surpriză cu cele de spaimă şi cu hohotele de râs ale rezervistului aşezat în spatele Anei.  
  
Conductorul este într-o încurcătură de neînţeles... Scund, oacheş, burtos, într-un tricou văratic vişiniu a devenit stacojiu la chipul de pe care i se rotesc sub fruntea îngustă şi două pleşti de sprâncene cănite nişte ochişori mici, mici.  
  
Gura camuflată în parte de-o mustaţă de morsă nu e în stare de funcţionare... Şi, unde mai pui, din căşti răsună vocea unsuroasă a lui Salam evoluând c-o manea lălăită...  
  
27 a stopat între staţii producând rumoare stradală de neconceput... Claxoane dintre cele mai elaborate se-mbrăţişează cu sirenele smurdiste şi semnalizările tramvaielor stagnate...  
  
Deşi, toamnă, e totuşi cald... iar agitaţia crescândă te face să percepi ca reală caniculă cele 14-15 grade. Nu se simte nici o adiere de vânt... Doar săgeţile vocalice ameninţător încrucişate îi răcoreşte pe cei mai slabi de înger.  
  
Ana dă să coboare, dar i se slăbeşte avântul auzindu-l pe rezervist cum dă lămuriri unei patrule de circulaţie, aflate în exerciţiul funcţiunii pentru a descoperi cauza diversiunii petrecute în circulaţie:  
  
-Ascultă la mine, dom’le sergent major! Îţi spun sigur ce s-a petrecut...  
  
-Lăsaţi cetăţene, presupunerile! încearcă să-i frângă elanul tânărul policeman ascuns sub un bluzon regulamentar şi foarte apretat.  
  
Îl bănuieşti că între trunchiul subţirel, fără pătrăţele şi vestmânt are un strat protector de aer refrigerat, aşa de calm şi echilibrat se comportă.  
  
Îşi împarte atenţia între staţia radio din mână şi insistenţa coborâţilor silit, cărora li s-au stricat planurile şi-i cer lămuriri.  
  
Fostul ofiţer părăseşte refugiul anturat de un alai numeros atras de oferta lui:  
  
-Ascultaţi la mine! Am lucrat la Investigaţii, în Poliţia romană! Sunt permanent informat... Ce s-a petrecut în 27-le ăla nenorocit se învârteşte în jurul poveștii unei tehnologii perturbatoare, care permite utilizatorilor să descopere lipsa empatiei dintre inşi printr-o aplicație care notifică dacă cineva din apropierea unei raze de 10 metri are sentimente antagoniste ori nu pentru ei.  
  
-Nu spuneţi?! se minunează un tinerel, ataşat târziu gloatei... Cum dăm de ea?!  
  
-Ei?! Ce-s năzbâtiile astea?! se răzvrăteşte o cocoşneaţă superelegantă, trecută bine de 50, dovadă şi mustăţile negrii ce-modobesc gura strident rujată.  
  
Alte murmure ori sunete şi vorbe neclasificabile le ţin isonul...  
  
Dar ex-investigatorul le face faţă ridicând vocea ca dintr-un amvon imaginar:  
  
-O domniţă cam adormită de felul ei, pesemne, a emis alarma, neştiind ce bombă de aplicaţie deţinea pe mobil, punctează el, făcând cu ochiul către Ana, făcându-i cu pumnii în sâc, uşor răzbunător... Ştie de ce!  
  
-Dar eu?! Eu n-aveam nici o aplicaţie! sare unul.  
  
-Nici eu!  
  
-As fi ştiut, de-aveam aşa ceva! se apără mulţi.  
  
-Chestii d’astea se datorează hackerilor, bravilor intervenţionişti nu doar în treburile financiare, ci şi-n liniştea şi nonempatia noastră stradală, încheie, grăbindu-se ca s-o jungă pe Ana, poate, poate... se leagă ceva, prilejuit de larmalarmă!  
  
Referinţă Bibliografică:
LARMALARMA / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3250, Anul IX, 24 noiembrie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!