CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





DACĂ NICI IADUL NU MAI E CE-A FOST?!
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Deunăzi îl văd pe Stelu, deşirat de lung ca-ntotdeauna şi parcă frate geamăn c-un ţâr… Impresia este aşa de puternică, astfel încât mă simt învăluit de-un damf de peşte, de mă reped la el:  
  
-Ai vizitat vreo pescărie, măi?  
  
-Ce?! mormăie, ca pe urmă să rămână trăznit şi cu gura lărgită binevoitor.  
  
Apoi, revenindu-şi, îmi cere precizări:  
  
-Chiar a peşte miros?! Nu, dragă! Nu, n-am fost în Hala de peşte! Mă-ntorc de la psihiatru. De când cu accidentul suferit, m-am ţăcănit, nu alta!  
  
Staţionez brusc aidoma c-o motocicletă şi frânez din pantofii nou-nouţi şi ţepeni, ca să-l cercetez:  
  
-Ce?! Baţi câmpii, prietene?! Nu-mi pari dus cu... pluta! Despre ce vorbeşti aci?!  
  
Şi aş fi continuat, dar mă obstrucţionează brutal:  
  
-Ascultă-ncoace! îmi porunceşte abuziv, apucându-mă de braţ şi-ndemnându-mă să m-aşez pe banca în dreptul căreia ne găseam.  
  
Devenit circumspect pe clipă, m-aşez docil şi-mi scot o ţigaretă până Stelu azvârle-nciudat, ştiind el de ce, o duzină de scuipaţi creând un semicerc de stropişori scabroşi dinaintea noastră, de parc-ar fi vrut să-ngrădească zona, să fim izolaţi de restul lumii...  
  
Şi, oftând profund, mulţumit de vigilenţa încropită, începe:  
  
-În iarnă, sufăr un accident... Alunec pe zebra trecută regulamentar şi mă lungesc cât sunt… Îmi pierd cunoştinţa… Mă trezesc la Urgenţe… Nu mă doare nimic… Doar niţel, ţeasta.  
  
Dau s-o pipăi... Buricele degetelor identifică un balot de bandaj... Cer infirmierei oglinda să constat ce şi cum... Şi văd gogeamite cap de şeic cu tiuga înfăşurată de un gigantic turban dalb... Mă sperii şi mă pierd, căzând într-un leşin prelungit de-un somn lung-lung.  
  
Când trezia m-onorează, m-apucă o dispoziţie de zile mari, cum nu-ţi poţi închipui. Când s-adorm, cad plin de spaime...  
  
Şi de-atunci, subconştientul meu îmi serveşte acelaşi vis cât e noaptea de lungă...  
  
În caz c-aţipesc ziua, în pat, pe-o bancă, în vreun vehicul, creieraşul îmi serveşte acelaşi vis!  
  
Asta mi se-ntâmplă de-atâtea luni! De-asta m-am ascuţit ca lupta de clasă! Mi-e frică să mai adorm!  
  
Ultimile vorbe le rostise Stelu mai rar şi c-o voce ce anunţa că-i gata s-apuce în ONIRIC.  
  
*  
  
Am răbdare de catâr cât îşi trăieşte visul, numai că-mi fumez tot pachetul...  
  
Exact când m-arătam nerăbdător şi trăsesem un chiştoc mai lunguţ cu bastonul să-l iau la întrebări, ca-n studenţie când procedam aşa, ca pauper de tutun, insul face ochi.  
  
-Uite, tocmai terminai coşmarul... îmi raportă spăşit.  
  
Ce-ţi spuneam? Un strop de tihnă şi mă-ncolţeşte. Slava Bogu, că m-a trezit claxonul ăla strident! Mort să fi fost, că tot mijeam ochii...  
  
Îi da-nainte, vădit încântat de trezire şi-mi povesteşte despre periplul său de somniac, fără să mă-ntrebe dac-aş vrea:  
  
-Întâi mor cum se moare! declară el blazat. Apoi începe drumul... Charon, normal, mă trece Styxul, cad cu repeziciune şi-apuc hotărât spre... stânga...  
  
-De ce nu spre dreapta? mă interpun eu participativ.  
  
-Pesemne, conştiinţa îmi dictează! îmi replică. Şi-apoi, gândeşte-te şi tu! Eu am fost mereu şi în toate de stânga!  
  
-Adică? vreau detalii...  
  
-Stângaci, am scris cu stânga; am şutat cu stângul; mă dam şmecher făcând exclusiv cu ochiul stâng; am fost comunist, iar azi, stângist; m-am însurat nepotrivit, că Ilona era din Sighet, tot stângace…  
  
Mă opresc! La ce să-nşir asemănările?! Nu ne-am potrivit, nu ne-am înţeles, am divorţat.  
  
Şi, cum spuneam…  
  
-O iei spre stânga... îi dau eu reperul.  
  
-Aşa-i! Şi ce crezi că găsesc?! mă testează el.  
  
-Ia-dul! decretez eu, pedepsindu-l pentru activitatea politică.  
  
-Dom’le, eşti deştept! Ştiam eu! se-nfericeşte de cifra IQ-ului meu.  
  
Acolo, în faţa unei borte cam strâmtuţe şi scunduţe pentru statul meu, un Scaraoschi cu strai învălurit, de sub care iese o coadă cât un otgon de groasă şi negrie precum gudronul. Cu ea mă-nghionteşte la drum.  
  
-Ce?! mă-nfior eu.  
  
-Da, da! întăreşte Stelu efectul.  
  
Apucăm printr-un tunel îmbârligat. Pe stânga, doar pe stânga, sunt intrări în nişte galerii, dinspre care damful de pucioasă vine să te otrăvească.  
  
Învăţ că firidele astea sunt intrări de iad pentru fiecare neam în parte.  
  
-Ei!! Nu spune?! nu-mi vine să cred. După ce te ghidezi?!  
  
-Păi, după câte o plăcuţă, inscripţionată potrivit cu naţia: Iadul britanic, Iadul olandez, Iadul rusesc...  
  
-Serios?! întreb iar, dar acum, între surpriză şi veselie.  
  
Măcar acolo să fim naţionalişti, să sfidăm globalizarea! dau eu într-un discurs neavenit acum...  
  
-Și-alăturat cu inscripţia, sunt înşiruite procedurile... bolboroseşte Stelu.  
  
-Comparabile?! mă dau prepuielnic.  
  
-Nu, nu! Chiar identice! se precipită el. Doar pe-afară diferă! Aici, la intrare, este constituită o coadă luuungă de câte trei, ca-n socialismul românesc în ziua când băgau carne la Complex...  
  
Brrr!!! Intru-n Iadul nostru. Mă ia cu frig, mă ia cu rece, cu recişor, cu călduţ, cu cald, apoi cu fierbinte, dramatizează amicul relatarea.  
  
-Aha! Ca-n jocul ăla de ghicit ascunzişul, îmi iau inspiraţia din zbenguirile inocente ale copilăriei. Şi?!  
  
-Aceleaşi canoane: scaun electric pentru o oră; în ceasul următor, relaxare în pat c-o saltea Dormeo de cuie; restul zilei, alergare într-un padoc sub mângâierile de cnut ale unuia uscat, saşiu. Şi asta pe vecie! Dar...  
  
Mă intrigă pauza. Nu ştiu ce să cred?! E deznădejde??! Sau ce?!  
  
Dar prietenul meu mă scoate din impas:  
  
-Văzându-mă încurcat, Ghidul îmi dă ceva curaj, speranţe, chiar, chiţcăind uşurel nişte precizări.  
  
-Al dracului! blestem eu, nerealizând tautologia.  
  
-Ai răbdare! Imixtiunea e benefică! mă calmează Stelu.  
  
-A unui Împieliţat?! strig tărişor, încât mopsul unui bătrânel, trecător prin dreptul nostru, tresaltă zvâcnind din lesă, dezechilibrându-şi stăpânul.  
  
Faza cu mopsul mă exonerează de vina de a-l sâcâi pe-amic şi mă pun pe un râs vindecător.  
  
-Foarte bine! Râzi! Dar ce-ţi voi expune despre Iadul românesc îţi va stârni un râs eclatant! m-avertizează continuând.  
  
Scaunul electric nu funcţionează aici de un veac şi nimeni nu vine să-l repare... Cuiele de la pat au fost subtilizate şi predate la fier vechi pe ochiul dracului, iar Nichipercea este un fost senator liberal-libertin, care semnează de prezenţă şi dispare la bar...  
  
În clipa următoare, mă eliberez răsuflând uşurat. Nu mă bucur îndestul, că visul reîncepe, rulând fără oprire precum spectacolele de la cinematograful bucureştean Timpuri Noi pe vremuri...  
  
Discuţia se lasă c-un mârâit de insatisfacţie dinspre mine. Mă salt din stogul decepţiei în care sunt cufundat şi mă trezesc întrebând:  
  
-De visat, tot visezi, după cum zici şi văzui... Atunci cum te-ajută tratamentul ăsta lung şi costisitor?!  
  
Privind în lături încurcat şi spăşit, Stelu mă uluieşte:  
  
-Păi, când sunt prea ostenit, visez în rezumat!  
  
Referinţă Bibliografică:
DACĂ NICI IADUL NU MAI E CE-A FOST?! / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3222, Anul IX, 27 octombrie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!