CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





SCHIMBUL
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
La Kera Caliţa era încă televiziunea. În anticamera patroanei aşteptau mulţi.  
  
-Biata... o compătimi un domn cam trecut, rezemat de măciulia bastonului trasă într-o foiţă de-alamă strălucitoare.  
  
Dacă i s-o fi făcut şi ei foame ca mie? mai adaugă între glumă şi serios, privind cu interes către Angy, aşezată vis-à-vis pe un colţ de scaun, cum obişnuia de când îmbătrânise, cu gând să nu supere pe cineva...  
  
-De ce biată?! Ce necaz e pe ’mneaei?! Bogată, comersantă, vestită prin târg, cătată de fomişti cum zice şi Nea Sterică, macedoneanul nost’ din Dobroeşti, dinspre care taman venii cu plicu’! şi arătă vecinilor din stânga, din dreapta, obiectul comisionului...  
  
Era un plic mai mult lung decât lat, însemnat într-un colţ c-un cap de berbec, desenat în auriu, ale cărui coarne îmbârligate înţepau numele amintit mai devreme.  
  
-E invitaţia la nunta feciorului! L-a trimis Prin bunăvoinţă, că pân’ poştă se umple de toate ielea şi prinde mirosuri, zicea Nea Sterică!  
  
Vezi ’mneata? Cioban, cioban, da’ are sâmţ?! Şi-odată se lumină la faţă ca de-o amintire ce i-ar fi plăcut.  
  
Puse plicul pe genunchii neteziţi înainte cu grijă, să nu sufere hârtia.  
  
Ceilalţi, un amestec de vârste, dar toţi cu aspect fake-elitist, păreau cufundaţi într-o aşteptare de tot resemnată... Nu catadicsiră s-o considere.  
  
-Domnişoară, domnişoară! se-adresă vârstnicul, agitând bastonul să-i atragă atenţia lui Angy. Încercase de multe ori să-i capteze privirile, dar ea se uita prin el ca printr-o nălucă.  
  
Când se dă drumul la primiri, ar trebui mata întâi să intri?! Eşti aşa de tânără şi e mare păcat să zăboveşti printre noi, seniorii, în loc să te plimbi la aer curat într-o zi aşa plăcută de toamnă!  
  
-Domnişoară, n-auzi?! o luă la rost pentru neatenţie şi comisionera lui Nea Sterică şi, nemulţumită, ţocăi din buze îndelung.  
  
Cu mare-ntârziere se prinse Angy că ea ar fi domnişoara.  
  
Se ridică să-şi ceară scuze prin plecăciuni cum văzuse în filmele sud-coreene că fac şi contemporanii... Voia neapărat să fie...  
  
Tocmai în momentul ăsta, Kera apăru în uşa larg dschisă să-şi ceară iertare pentru timpul răpit celor veniţi în audienţă :  
  
-Aveţi mărinimie faţă de preaplecata voastră Caliţa, vinovată de zăbavul acesta! Rogu-vă, să poftească întâiul sosit!  
  
Dar, când să se retragă, îşi ridică lornionul din stânga înmănuşată şi lămurită pe dată, strigă bucuroasă:  
  
-Dora?! Tu aici?! Dar Angy?! Unde-i?  
  
-Pe-aici... bolmoji întrebata încetunel, surprinsă cu ochii-n podea. Vine şi ea...  
  
-Stimabililor, li se adresă celorlalţi, poftiţi în locantă la o cafea şi-o răcoritoare ca bonus că mi-aţi permite... două vorbe cu minunata domnişoară!  
  
În salonaşul din stânga, je vous en prie! le sugeră, în vreme ce-o trăgea în cabinetu-i pe… Dora, chipurile...  
  
*  
  
Adormise către ziuă plângând. Adunase atâta ciudă-n ea! Dora ura viaţa, îi ura pe-ai săi, îi ura pe toţi! Ura sistemul cu toate îngrădirile care-o sufocau!  
  
Ar fi plecat de-acasă din anul întâi de liceu, să scape de jugul familiar! Şi-ar fi luat un job part-time pentru o chirie şi mâncare, haine avea îndestul, manuale, berechet online... În fine, s-ar fi descurcat ea! Doar că Buni ar fi suferit… Şi-ndurase atât! Dar acum, ajunsă în ultimul an...  
  
Şi se porni pe plâns iară, ca şi când Angy s-ar fi prăpădit şi n-ar mai fi putut s-o revadă… În ochii minţii chipul bunică-sii îi stăruia ca o camee...  
  
O readuse la real mobilul. Întâi, un mesaj îi clipoci în auz…  
  
Ce idee să-mi setez asemenea sunete?! Brr! Fie vară, fie iarnă te frisonează auzindu-le! Tocmai de asta, tontissimo, e nimerit! Să te-aducă la realitate!  
  
-Alo! Dora Tănase! Ce-i cu Angy? Mai vine... Şi se întrerupse.  
  
Pesemne de la Market era?! Buni le-a dat numărul meu, în caz că i se-ntâmplă ceva... Scumpa de...  
  
Şi iar dădu drumul jelaniei...  
  
Începând cu azi, dau viaţa mea de liceană pe… declmă Dora deodată smiorcăindu-şi nasul.  
  
Era hotărâtă să-şi părăsescă genitorii, care-i împiedecau emanciparea de tutela parentală sufocându-i dezvoltarea personalităţii.  
  
Lipsa unui viitor itinerar, încă neconturat, o derută...  
  
Trăiesc, îşi zicea, ceea ce se simte un cal împiedicat anume de stăpân... să fie la strâmtoare... să nu fugă?! Aceeaşi soartă?! S-aflu ce-i cu Buni şi... îmi iau zborul!  
  
Până una alta, tot la pensioara lui Buni mi-e gândul, pârdalnica de mine?! se mustră fata repezindu-se la DEX-online să vadă sensul exact pentru pâr-dal-nic, deprins prin mimetism tot de la Buni...  
  
Renunţă rapid la intenţie, fiindcă ştia despre sine, că era ticăloasă când exploata dragostea necondiţionată a Bunei pentru ea!  
  
Şi, ca să se autopedepsească, mâncă ce găsi prin frigider, adică unt, gem...  
  
Nicicând feliata nu i se păruse cu gust, dar acum alunecase ca focul ocrotind unsorile puse în strat gros ca să-i ţină de foame. Ba, chiar procesă şi-un ceai, dovedindu-şi cât îi minţea pe-ai săi c-are frică de plită, că una, că alta...  
  
Drept e când se spune <Că fericirea trece prin maţ>?! E drept că numai ferice nu sunt pe moment, dar, orişicât, mi-am săltat moralul, nu mai e... în zoaie!  
  
Merg la şcoală tot semestrul ăsta, nu exteriorizez nimic, croiesc la planuri doar! Iar când sunt gata, zvâc! pe uşa casei.  
  
*  
  
-Ce-i cu tine, şerico?! O chestionă Kera pe fake-Dora?! Oarece nevoi?! Oarece năcazuri?! îi turui în limba voit făcută a suna ca din alte vremi.  
  
Însă, iutigană din fire, dar şi speriată de ce voia s-ascundă fetiţa de ea, nu lăsă liber la răspuns, ci se-apropie vijelios cât era de groscioară, dezvelindu-i mâinile de sub mănuşi.  
  
Prea scurte, ele acoperiseră doar palmele, iar pân-la mâneca bluzei, se zărea ceva ce-o uimise! O piele supărată de prea mulţi ani ori ceva opăreala, arsură?! Dar n-avea cum! Prea erau părţile alea ca nişte manşete lipsite de rost pentru persoana tânără ce le-arborase?! mai gândise iute...  
  
-Știi... sperase ajutor Angy şi pentru Caliţa, şi pentru sine, dar se opri când îşi zări prietena înălbită ca varul şi-nţepenită ca o statuie, pusă acolo să-i ţină locul amfitrioanei plecate în alte lumi ori numai duse prin saloanele celelalte.  
  
Pauza nu dură mult şi vorbăreaţa îşi reveni:  
  
-Angy!!! zbieră Kera, încât majordomul dădu buzna înăuntru gata să-i acorde primul ajutor stăpânei, de-ar fi fost aşa pericol cum anunţaseră decibelii.  
  
Omul îşi frână pornirea, observând că poate musafirei i-ar fi fost necesare câteva încurajări, fiindcă stătea năucită pe scaun, înspăimântată de asaltul gazdei, aplecate asupra ei, cercetând-o ca pe cine ştie ce năzbâtie a naturii, de neclasificat în vreun regn, în vreo specie.  
  
-Da, eu sunt! Uite ce mi-a făcut pozarul ăla de pe Stravopoleos! Explică ea, luând-o martoră pe Kera. N-am văzut pe loc făcătura, iar, când m-am întors ca să-mi dea socoteală, nu mai era! Se făcuse nevăzut! Şi măcar să mă fi făcut ca lumea?! Mi-a lăsat...  
  
Rapidă în judecată şi reacţii, Caliţa improviză:  
  
-Ha! Ha! Ha! începu să hohotească Kera. Îl ştiu! declară ea.  
  
-Păi cum, dacă nu există?! se ului biata Angy-Dora.  
  
-Există! Există! Dar, numai din când în când... Şi pe mine m-a prins în plasă păianjenul ăla veninos!  
  
Şi, pe loc, născoci o poveste, nu aşa, de amorul artei, cât pentru a-şi consola prietena.  
  
-Mă vezi cum sunt în anii din urmă?! Cât Coana Chiriţa lui Basile Alecsandri, nu alta?! mai dădu explicaţii, punându-se iar pe râs.  
  
Atunci, văzând poza făcută, m-am amuzat, crezând că mişelul îşi râsese doar pe hârtie de mine... Dar când m-am văzut c-aşa sunt taman pe taman, am bolunzit, nu alta!  
  
Apoi se repezi către uşă dând dispoziţii:  
  
O cafea cu caimac pentru musafiră! Se-ntoarse către Angy gata lămurească lucrurile...  
  
-Eşti nemaipomenită?! De unde-ai agonisit atâta putere?! se-ntrebă Angy-Dora c-un glas strivit de mirare.  
  
-Genele, dragă?! Zdravene! Doar îmi cunoşti sorgintea, nu?! se grozăvi admirata, trăgându-şi un scaun mai aproape, ca să pună la cale ceea ce se cerea stringent.  
  
*  
  
-Bună, Dora! i se adresase afabil executivul, mulţumit c-apelul său nu fusese neglijat, ascunzând intenţia pentru care sunase.  
  
Ce, bunică-ta şi-a luat vacanţă?! Ori i-a părut rău pentru gaura din buzunar de te-a trimis?! persiflă nemernicul.  
  
În fapt, nu recunoscu pe de-a-ntreg adevărul. Se stocaseră volume nevândute... Autorii cereau drepturile... Dar cel mai rău îl şicana îngrijorarea tuturor, autori, clientelă, dar, mai cu seamă, salariaţii magazinului care-l întrebau zilnic de ...  
  
Fata-i închise. Şi, chiar de apelul fu reluat, nu-l mai auzi. Dora căzuse iar pe gânduri, bombănind aceeaşi întrebare - Buni, Buni, unde-mi eşti?  
  
Deodată, împinsă ca de-un resort, ţâşni din cameră, îşi luă o vestă de pe cuierul din hol şi, sărind câte două trepte, ieşi din bloc îndreptându-se către parcare de parcă o atrăgea un... magnet.  
  
Lângă mergedes, odihnea pe-o buturugă... Mai, mai să se prăbuşească... Tinereţea şi curiozitatea de-a înţelege o făcură să-i reziste imaginii sale-n oglindă, identice, doar c-o ţigaretă în mână?!  
  
Îşi luă seama. Nu fuma?! Atunci?!  
  
-Pssst, Dora! Vino aproape! Sunt eu, Buni! Şi, ca să-şi convingă nepoata, zvârli cât colo mănuşile.  
  
Vocea, mâinile o lămuriră deplin pe fată. Şi, nici una, nici două, se-azvârliră una în braţele celeilalte, plângând şi râzând în acelaşi timp minute în şir...  
  
*  
  
-Bine v-am găsit, Directore! Buni mi-a încredinţat sarcina s-o suplinesc sine die! rosti ea către executiv.  
  
-Aaa! se-arătă uluit îngâmfatul, neaşteptându-se ca problema standului de cărţi să fie rezolvată, se ridică afabil s-o întâmpine pe înlocuitoare.  
  
Îi strânse mâna ca de la egal la egal, ţintind precaut cu privirile mâinile înmănuşate ale fetei.  
  
-A! Nu vă-ngrijoraţi! M-am opărit... Mă dau cu tot felul de smacuri să-mi treacă... Încolo, n-am nimic! Pot să manevrez cărţile şi... banii, fiţi sigur de asta!  
  
Apoi, dând-o pe gluma adăugă:  
  
-Voi sluji cu credinţă Market-ul, iar pe clienţi, cu mănuşi! Asta, de veţi fi de acord cu soluţia oferită de Buni!  
  
-Of course! se dădu intelectual insul. Şi o pofti să dreagă contractul full time favorabil pentru... tânără.  
  
Afacerea fiind încheiată, beneficiara, înveselită de rezultat, se-ntoarse rapid pe călcâie şi merse încotro vru...  
  
*  
  
De când cu aflarea păţaniei, Caliţa îşi adoptase prietena, chipurile... Spusese tuturor că-i o rudă îndepărtată pe care o va înfia, ca să-i moşteneasca avuţia şi duhul.  
  
Nimeni n-avusese de comentat ceva, căci n-ar fi cutezat, dată fiind personalitatea Kerei. Şi nici în spate nu se născoceau poveşti, tânăra plăcându-le şi prezenţa, şi purtarea, şi, mai ales, vocea.  
  
-Când ţi-am oferit adăpost, am chivernisit o afacere pentru ambele! Tu cu vocea, eu, casa, precum şi cât ai nevoie pe deasupra!  
  
-Ei, şi tu... Mi-e de-ajuns GLORIA, glumi Angy... Cât despre bani, sunt destui cei căpătaţi la Market, unde vând cărţi sub numele iubitei mele nepoate...  
  
-Dar, şerico, îs puţini... Parcă-mi ziceai deunăzi c-ar vrea Dora să plece de-acasă?! Nu i-ar trebui?!  
  
-Nu se mai pune problema! Îi ajunge de buzunar jumătate din ce iau de-acolo...  
  
Acum, scuză-mă, în zece minute, intru-n scenă! E numărul meu în program! Mă duc la cabină să mă...  
  
-Dar Julieta e nostimă! Ce mai modrigăleşte la chipul tău?! E-atât de fraîche...  
  
-Mi-e favorabilă o mină de senioară, ca să conving! Astă seară, voi cânta romanţe, n-ai uitat? Trebuie să fiu ghicită... de unii, care-au apucat să mă vadă şi cu faţa nouă, în alte seri?!  
  
-Ai dreptate! De fapt, i-am lăsat machieuzei şi poza de la ziua ta drept ghid. Să fii ca-n emisiunea cu Te cunosc de undeva!  
  
În plus, i-am invitat şi pe ai tăi în weekend-ul ăsta! M-a sunat de câteva ori nora ta să vorbim despre Angy… Îi e dor de ea… Şi-atunci vreau s-o răsplătesc… să te vadă că trăieşti… c-ai devenit artistă... că stai cu mine şi te-ai emancipat total de dumnealor... Şi, unde mai pui, eşti cooptată parteneră în afacerea mea...  
  
Referinţă Bibliografică:
SCHIMBUL / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3215, Anul IX, 20 octombrie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!