CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





CARPE DIEM, QUAM MINIMUM CREDULA POSTERO
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
-Pe unde umbli, Buni? îşi azvârle curiozitatea nepoata într-un SMS către Angy, urmărind cu interes teribil transmiterea în direct a unui concert de senzaţie: muzică la butoaie cu trupa GRAPES.  
  
Îi place genul, dar foamea o îndârjeşte:  
  
-Chiar eşti culmea! Azi n-ai dat prin bucătărie?! N-am mâncat nimic la prânz! Să bisez şi la cină?! Vino degrabă!  
  
Angy nu-şi aude celularul în zecii decibelilor înfierbântaţi şi plesnetul din palme al fanilor.  
  
Aici, azi uită că are 70 de ani, că suferă de tahicardie, că nu suportă vacarmul!  
  
Muzica zgomotoasă de-acum îi place, îi convine, nu-şi mai aude gândurile şi ropotele inimii!  
  
De-asta îi mulţumeşte în gând primarului de sector pentru invitaţia trimisă în urma unei trageri aleatorii la sorţi pentru desemnarea spectatorilor.  
  
În plus, show-ul lui GRAPES i-a înlesnit o călătorie de plăcere gratuită cu microbuzul seniorilor, doar douăzeci şi patru la număr, pe urmă, aşezaţi în primul şir de scaune cu ascultători, părtaşi la distracţie alături de investitorii babani, prezenţi la Salonul de vinuri de la Segarcea.  
  
Se bucurase teribil Angy auzind că profitul evenimentului organizat de RoVinSeg va lua calea achiziţionării de scaune rulante ce-aveau să fie puse la dispoziţie paraplegicilor dintr-un Spital-Azil de seniori de lângă Bucureşti, lipsiţi de acest mijloc de mişcare.  
  
*  
  
Pusă pe gânduri de tăcerea bunicii, Dora dă o fugă până la Market, sperând s-o găsească la Stand, unde vinde cărţi de la pensie-ncoace.  
  
Dar podoaba lipseşte. În schimb, directorul de vânzări îi reclamă:  
  
-Iar s-a făcut Angy de...! Etalează şi vinde preferenţial volumele.  
  
Primează pentru ea scriiturile celor ce-i dau mită douăzeci la sută din preţul cărţii. Are multe reclamaţii! O dau afară de nu renunţă, să ştii!  
  
-Ei, nu spuneţi?! Şi cin-să ardă gazul zece ore pe zi în weekend pentru şapte sute?! Fugiţi de-aici! mai aruncă fata.  
  
Pleacă fără a saluta, vorbind sotto voce: Ei, drăcie?! Un’să fie?  
  
Ia drumul spre casă. Merge agale în timp ce-şi scoate din buzunăraşul de taină al gecii o papiroasă. O aprinde şi trage cu poftă, dar şi cu năduf.  
  
Ştie că bunică-sa e-o pezevenghe! Cu ’mneaei seamănă şi ea, nu?!  
  
Recunoaşte că şi-a deteriorat comportamentul după intrarea în pensie, uitând ori prefăcându-se că omite gospodăria şi rosturile casei, preocuparea excesivă pentru noră, fiu, nepoată ş.c.l.  
  
Odată, la o ceaşcă de cafea băută împreună <doar buna îi permite această băutură nocivă la cei şaptesprezece ani avuţi, după cum zic ai ei> recunoscuse că procedează expres aşa, ştiind că-i necesară o preluare a ştafetei în gospodărie de către părinţi, ajunşi deja la anii jumătăţii de secol. Râsese apoi, zeflemisindu-i:  
  
-Știi, ei sunt dintr-ăia care s-ar odihni ziua ca să poată dormi noaptea! Că doar la două trebuşoare se îndeamnă peste poate... la dormit şi la mâncat...  
  
-... de leneşi ce-s! încheiase cu aplomb feţişoara, deşi era, clar, pe acelaşi calapod cu ei.  
  
Doar la rugăminţile bunică-sii punea mâna pe câte ceva, dar numai în prezenţa ei, să se ştie, că, pe urmă, uita!  
  
*  
  
Când să treacă de răscrucea cu aleea lor, îşi observă genitorii coborâţi din maşină şi fumând.  
  
Ca să n-o facă înăuntru şi să poftesc eu?! mârâi înciudată Dora ascunzându-se după Centrala Termică. Dar şi de buni?! Ce discriminare! Mama ca mamă, creier de femeie cu toată farmacia ei! Dar gerontologul de tata?! Aş avea multe să-i reproşez.  
  
Pornită să tragă cu urechea, n-o băgase de seamă pe Angy, interesată şi ea de acelaşi lucru, ascunsă bine la câţiva paşi!  
  
Îşi mai scoase un Kent sorbindu-l şi mai ciudoasă pe ai săi că se poartă aşa.  
  
Era toamnă târzie şi o seară încă plăcută. Chiar de n-adia nici o boare, bunica se prefăcu înecată de fum şi se pomeni zicând în falset:  
  
-Ce ţi-e şi cu hobby-urile astea?! Să hoinăreşti prin beznă doar ca să duhăneşti, chiar de nu eşti major?! Ba, mai mult, să tragi cu urechea şi la sfatul de taină al părinţilor care, din multe motive, îţi pari ingraţi?! Aşa-i, Dora?!  
  
Tânăra, mai, mai înecându-se, azvârli ţigareta şi se-ntoarse miorlăindu-se către Angy:  
  
-O, Buni, aici mi-erai?  
  
-Da! Şi saltă ţigărica s-o termin eu, că tare-s necăjită de ce-auzii vorbindu-se.  
  
Dora se conformă, iar bunică-sa luă calea spre staţia de Metrou care se găsea la capătul aleii lor, nu înainte s-o roage pe Dora:  
  
-Zi-le că mă reped pentru două-trei zile la Breaza, la familia Ghioca. Mi-a telefonat Aristiţa să trec pe la ea, că e singură. Bărbatu-său e-n vacanţă aici la Bucureşti, să-i treacă de dor de Poliţie, unde-a trudit decenii şi de Caru’ cu Bere!  
  
Şi mai spune-le că-i îmbrăţişez! For ever!  
  
-Buni! Buni! încercă nepoata s-o deturneze. Încotro?! Doar e noapte! Te rog, hai acasă! strigase din răsputeri fata, uitând total de părinţi, de ascunzătoare...  
  
Angy nu se sinchisi mergând repejor ca odinioară, uitând de gonartroză şi de coxartroză. Ţinea mâna dreaptă în sus, gesticulând cu ea un Tot înainte! precum alde Marx, Engels, Lenin şi Stalin...  
  
*  
  
-Anca! De ce strigă Dora? intră în conexiune Petru, auzindu-i vocea fetei, dar nedistingându-i silueta. E miop şi bezna îi obstrucţioneză vederea făcându-l să devină neputincios, un invalid, ce mai!  
  
-O strigă pe Angy! răspunse adevărata competentă vizual din familia Tănase.  
  
-Vai, vai! Iar umblă ca teleleu Tănase?! Acum, chiar şi noaptea?!  
  
Verificând alarma de la iubitul său Mergedes, cum îl botezase mamă-sa, persiflându-l pentru aroganţa de care suferea fiu-său, o apucă nepoliticos către bloc.  
  
Uită că iar se poartă ca un deschizător de cale precum ţiganul pentru piranda şi puradeii săi, cum îl gratulează biata nevastă-sa, o conformistă împătimită a protocoalelor, chiar şi-n familie…  
  
-Pe bune, pleacă auzind ce vorbeaţi! decretă Dora care nu cunoştea motivul supărării lui Angy, înrăită pe ai săi, acuzându-i de amorul artei… Să vadă şi ei cum e să duci în cârcă ditamai sarsanaua de învinuiri!  
  
Din momentul acela, o muţenie apăsătoare îi contamină pe cei trei deplasându-se în şirul ţigănesc pomenit.  
  
Totuşi mintea fiecăruia măcina gânduri. Bunăoară Petru, bun de felul său, dar schimbăcios ca muierea şi vremea, deh, era născut în zodia gemenilor, făcea presupuneri:  
  
-Acum în ce postură o fi Micu- aşa o strigă şi la această vârstă pe Angy- de-o luă teleleu Tănase?! O fi samsarul, o fi vraciul Thaleleu, ori ciobanul mioritic pornit în transhumanţă? Doar o cheamă şi Tănase, nume păstrat şi după mariaj, însuşit chiar şi de tata?! O iubea şi-i făcuse pe plac, deşi n-acceptase că semnificaţia întâi a numelui e Nemuritorul. Ştia el ce ştia… Şi bietul murise de tânăr!  
  
Apoi, când el, Petru crescuse, mamă-sa îi pomenise de celelalte înţelesuri, explicandu-i-le: Samsarul, ca mijlocitor, aleargă mult... La fel şi medicul Thaleleu ce vindeca în vechime fără bani, dintr-o milostenie creştinească... Mai încolo, vorbise că zicerea A umbla teleleu Tănase ar sugera umblatul ciobanilor după oi...  
  
Trecându-i prin cap zgoandele astea, se porni pe râs atrăgând indignarea fiică-sii, care izbucni zgomotos tocmai când se aflau în holul blocului:  
  
-Of, Ticule?! Buna-i foc şi pară, plecată pe drumuri, iar tu hohoteşti! Îmi displace asta, mai zise luându-i înainte pe scări şi pătrunzând zgomotos în casă, nu ca-n dăţile când întârzia şi se furişa uşurel.  
  
Abţinându-se până se văzuse dincolo de uşă, Anca izbucni:  
  
-Petrule, Petrule! Ai văzut ce-ai generat cu stupizeniile tale?! făcu aluzie la cele discutate lângă maşină şi auzite întâmplător de Angy.  
  
Doar e mama ta! Vrei s-o pedepseşti c-a îmbătrânit? De-aia nu mai are loc în casa ei? Pofteşti la un birou?! Ţi l-ai face în odăiţa ei, ha?! şi dădu drumul unui hohot de plâns deznădăjduit...  
  
Dora apăru de nicăieri cu mitraliera de ţipete:  
  
-Aha, asta era?! O vrei la Căminul de bătrâni?! Felicitări! Grozav exemplu îmi serveşti, profesore! Goşgogea universitarul! Şi gerontolog, pe deasupra!  
  
După ce se răcori învinuindu-l pe tată-său, pe care, de altfel, îl adora, intră în cameră şi-şi continuă încetunel pornirea:  
  
-Ooof, şi Angy asta! Ce-o fi apucat-o să le povestească despre Alice, cum a dus-o fiică-sa Ana-Maria la un azil în capod şi papuci, fără haine de schimb, doar c-un celular, chipurile s-aibă la ce vorbi, în caz că i se face dor; cum de doi ani n-a mai dat pe la ea... Şi tot aşa...  
  
Întristată, Dora începu să plângă încetişor în timp ce derula pe mobil Galeria... Erau poze de la petrecerea la care Angy-şi serbase împlinirea celor şaptezeci de toamne, cum îi plăcea Bunei să zică!  
  
*  
  
Pe moment, amintirile îi fură dublate de cele văzute cu acel prilej, într-un loc pitoresc din preajma Mănăstirii Antim.  
  
Descoperiseră un restaurant întocmit după moda localurilor sfârşitului de secol nouăsprezece, cum precizase tată-său.  
  
-Aici vii ca la doctor! se-achitase Petru de mărturisirea primelor impresii.  
  
Dora tăcu încurcată, luând seama la ce-o înconjura. Salonul etala şi frumuseţea, şi atmosfera unui timp trecut, istoric...  
  
Gândurile-i fură frânte de cuvintele mamă-sii. Îndeobşte interiorizată, Anca fremătând bucuroasă complinise vorba lui Petru.  
  
-Chiar! Convinge c-ar fi un loc de vindecare a sufletului şi-al minţii la un pahar de vorbă şi vin vechi...  
  
Şi-n vreme ce câteşitrei se lăsau cuceriţi de adevărata scenă plăcut desuetă, fură frisonaţi de-o apariţie!  
  
O doamnă descinsă, parcă, din vremuri fanariote, elegantissimă în rochia-i amplă din voal sângeriu, c-o pălărie à la işlicele lui odinioară, cu braţele înmănuşate până la coate, după moda pariziană a secolului al XIX-lea, încălţată în botine de lac ivoriu se prezentă:  
  
-Seara bună, distinşi oaspeţi! Eu sunt Kera Caliţa, patroana Locantei Jariştea! Bine-aţi poposit!  
  
Auzind-o, familia Tănase fu uimită a doua oară de când sosiseră.  
  
Privind în jur şi nevăzând alte persoane, înţeleseră că ei erau aleşii.  
  
Intrară în atmosfera de spectacol ce se prevedea. Petru începu s-aplaude, urmat de Anca şi fată.  
  
-Locul unde vă găsiţi, Domniile voastre, descinde, cum zic ştiutorii, din vremea crailor de Curte-Veche şi aminteşte istorii din vechiul Bucureşti, vă veţi convinge... De vremurile acelea dau hotărâtă dovadă şi colecţiile de artă, şi cristalurile, şi argintăria.  
  
Spre astă concluziune rogu-vă, lăsaţi-vă conduşi de-un vin vechi şi bun, precum şi de-o artă gastronomică uimitoare ce nu-şi poate găsi rival!  
  
În plus, aici domneşte seară de seară o spiritualitate maximă, căci se citeşte, se declamă, se joacă teatru şi, mai ales, dragii mei, se cântă!  
  
Pe moment, salonul rămase luminat de sfeşnicele de pe mese, iar în clar-obscurul creat, onorând momentul, îşi făcu apariţia un grup de artişti instrumentişti, în smochinguri şi cu lavariere de mătase.  
  
Se aranjaseră în semicerc ocrotind o plăcută apariţie, solista...  
  
Printre sughiţuri, copila rememoră stupefacţia trăită, când o descoperiseră în Locanta Jariştea, pe Angy.  
  
Apăruse într-o minunată rochie lungă de catifea mov, cu mănuşi lila ca şi voaleta în formă de tocă ce-i acoperea capul.  
  
Patroana Kera Clăiţa o prezentase nu doar ca pe aniversata sărbătorită, ci şi ca pe o talentată voce, pe care o ştia din adolescenţă, când studia la Conservator...  
  
-Păcat că a trădat muzica, părăsind Şcoala, irosindu-şi talentul pentru o căsnicie banală, în loc să ascensioneze în cariera de canto începută, mai spuse Kera, lăsând-o pe Angy să-şi bucure invitaţii.  
  
Ce urmase fusese un regal! Buna omisese numărul anilor şi-ntinerise pe loc! Şi, surpriză! O auziseră pentru întâia oară cântând...  
  
Ajunsă la momentul acestui remember, Dora îi dădu drumul unei mărturisiri făcute de Angy atunci: Am strâns toamnă după toamnă/ Şi-acum dorul mă îndeamnă,/Furişat în inimioară,/ Să schimb toamna-n primăvară!  
  
Romanţa, potrivită momentului fusese urmată de arii din opere şi de şlagărele en vogue în anii ’70.  
  
*  
  
Petru şi Anca nu ştiau ce să creadă?! Din camera ei, Dora cânta aidoma lui Angy! Aveau acelaşi timbru, acelaşi ambitus...  
  
Dar de când fata lor ştia să cânte? Doar o ştiau total afonă?! Ce minune se-ntâmplase?  
  
Referinţă Bibliografică:
CARPE DIEM, QUAM MINIMUM CREDULA POSTERO / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3201, Anul IX, 06 octombrie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!