CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





NU MAI E PÂRÂT… E CHIAR ADEVĂRAT?!
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
La un moment dat, nerăbdarea ne cam sâcâia!  
  
Locul întâlnirii, un salon de la Casa Kerei Caliţa, era deja ocupat de invitaţii lui Ghiţă, zis Americanul, sosit de câteva zile din USA la vatră, cum îi spune ţării sale românul ăsta, şi cu cetăţenie americană.  
  
Lipsea tocmai cel cu iniţiativa!  
  
-Să fi închiriat un elicopter, dacă nu-i la curent cu traficul d-acia! e de părere Nae, care se dă galanton fără vreo dovadă faptică...  
  
-Ori cu supermotorul cu care se deplasează pe-acolo, adaugă o voce surprizându-ne.  
  
Vorbise chiar insul persiflat, un gogeamite bărbat nearătând defel c-ar avea peste şaptezeci de ani precum foştii colegi, unii sfrijiţi la chip şi cocârjaţi la trup.  
  
Glasul puternic, simţit ca ciocanul pe nicovală, ne revigoră şi respirarăm şpăşiţi...  
  
Sositul se scuză:  
  
-Am venit cam de-un ceas! Dar am fost zălogit de Kera la o parolă şi-o turcească! Nu ne-am văzut de-un an, ce vreţi?!  
  
Dădu apoi mâna cu fiecare şi plecă să stabilească tratariseala. Normal, doar era amfitrion!  
  
*  
  
Între timp, noi ne umpleam timpul. Cum ne vedeam rar, de când cu înaintarea în vârstă, pierdusem cumva din liantele de odinioară şi ne văzurăm nevoiţi s-o dăm pe glumiţe.  
  
-Ceva bancuri cu olteni?! mă chestionă intrigant Babacu, notoriu pentru câte ştia. Avea o hibă! Nu debita din cele ironizând oltenii! Sau nu le zicea de teama nevestei, originară din Craiova. Dar pretindea s-audă, totuşi, distrându-se copios. Ştia el de ce.  
  
-Cum de nu, mă oferii cu amabilitate! E, de fapt, o epigramă auzită la Râmnicu Vâlcea, zisă de Nichi Ursei, autorul ei.  
  
Şi, nici una, nici două, le-o recitai: <Privesc oltenii generoşi,/Căsuţa-mi practică, utilă /Şi nici nu sunt invidioşi…/Majoritatea stau în vilă!>  
  
-Și, ca oltean, nu te-ai flambat?! mă iscodeşte Nae, fost coleg de barou, dâmboviţean de sorginte, dar maliţios din cale-afară, care cândva se deconspirase biet oltean pârât, după un păhărel în plus, mamă-sa fiind născută-n Romanaţi...  
  
-Moi? Pen’ce motiv?! mă intrig fals eu. Genitorii-mi erau doljeni, soaţa, gorjeancă, iar eu, născut în Capitală! răspund mimând sinceritatea detaşării, în fond simţindu-mă de-al oltenilor până-n măduva oaselor, totuşi văzând bârna din ochii lor...  
  
A plăcut preambulul discuţiei tuturor celor de faţă.  
  
Vidu şi Tănăsache - olteni, Anghel şi George - dobrogeni ne priveau cu ochi stârnitori, abţinându-se cu greu să nu reacţioneze, deoarece Nae şi cu mine, la fiecare agapă, ne şicanam pe tema oltenilor.  
  
Până la sosirea pastramei la grătar, după cum aflaserăm ce vom savura, degustam, plăcut impresionaţi olfactiv, vizual şi gustativ, mustul din ulcele.  
  
Numai Nae zâmbea prepuielnic privitor la cine ştie ce...  
  
Eu bănuiam ce-l preocupa şi-mi proiectam în minte un plan de bătaie, căci bătaie trebuia să iasă, spre distracţia celor invitaţi de Ghiţă, tocmai sosit din State unde a trăit şi muncit toată viaţa şi care ne-adunase pentru a afla de una, de alta, pe viu, din gurile noastre, ale celor rămaşi în Romanica for ever şi, fireşte, pentru a se veseli!  
  
*  
  
Se zice că-n orice pădure sunt şi uscături, îmi încep către sinele meu demersurile retorice. Doar sunt avocat! Şi, de când profesez, n-am pierdut nici un proces, pledoariile mele fiind imbatabile şi-nregistrate pentru a servi ca material de studiu pentru învăţăcei.  
  
Dar socoteala de-acasă nu se potiveşte cu cea din târg!  
  
Urma să constat asta după ce Nae avea să ne supună unui tir de întrebări, la care tot el să răspundă, spre amuzamentul general.  
  
*  
  
-Ia, pronunţaţi-vă, fraţilor! deschise jocul Naică Făr’ de Frică. Ştiţi cine a descoperit liţa de cupru, folosită, mai apoi, în lumea-ntreagă?  
  
Preocupaţi mai abitir de satisfacţia papilelor gustative în contact cu ambra mustului, unii n-auziseră provocarea.  
  
În ceea ce mă priveşte, eram total neştiutor.  
  
După câteva clipe, zeflemistul anunţă fixându-mă:  
  
-Oltenii, dragilor! Oltenii! Şi dezvoltă satisfăcut de bila neagră ce mi-ar fi sortită, după credinţa lui.  
  
Da, da! Oltenaşii! supralicită.  
  
-Cum?! se-arată neîncrezător americanul care credea că le ştie pe toate şi voia cu orice preţ să-şi amintească, dar remember-ul său cerea timp, ori amicul avea în gură parcă un metronom... ce impunea un tempou rapid...  
  
-Păi, doi juveţi au zărit simultan un creiţar. Nici unul nu-l slăbea! Ştiut este că băncuţa era din aramă! Din metal maleabil, ea a cedat forţelor ce-au acţionat asupră-i, întinzându-se, subţiindu-se, pân-a devenit ceea ce-i astăzi, o liţă de cupru!  
  
De găselniţă am râs în unanimitate! Şi-n acea clipă m-am decis ca să-i ofer lui Nae ocazia să se autoironizeze... Nu era oltean pârât?!  
  
Şi Pronia Cerească făcu ce făcu înglotându-l pe râzăreţ.  
  
Tocmai când jubila, îl ţârâie mobilul. Perfecţionist în tot, răspunde pe loc. Şi-l auzirăm:  
  
-Desigur, eu am decis, Dinule! Chestia e c-am omis notificarea! Dac-ai vrea să-i cunoşti în linii mari conţinutul, vorbim însă mâine, căci azi sunt ocupat! Sună-mă tu, că nu mai am minute…  
  
Şi-l vedem închizând mobilul, sorbind licoarea în ceva secunde, având un aer absolut firesc.  
  
Privirile aruncate unul altuia subliniau cărpănoşenia vizibilă a insului... zgârcenia fiind trăsătura definitorie la olteni! Implicit, aroganţa! Dixit!  
  
Fără să prindă înţelesurile noastre şi tentat să-i încondeieze pe-alde mâncătorii de praz, Nae azvârle:  
  
-Unul de-al lui Nea’ Marin, un băileştean, însurat a doua oară, se pricopsise cu trei odrasle: un băiat al său, două fete, ale femeii.  
  
Prin mai, vine el de la târg şi-aduce spre degustare copiilor două cireşe. Dă fetelor câte una, băiatului, nimic!  
  
Nedumerit, flăcăiaşul se pune pe plâns de-aşa nedreptate. Dar îi trece repejor, când părintele îi face parte, spunându-le copilelor să-i dea fiecare câte o jumătate din porţia primită.  
  
Asistenţa râde şi râde. M-alătur şi eu atitudinii. Apoi, tac mâlc. Nu m-am hotărât să-l fac învingător?!  
  
Ni se adusese în răstimp şi pastrama. Înfăşuraţi în arome, înfulecam stârniţi pe fondul unei dispoziţii de zile mari  
  
Însuşi Nae îngurgita din pastramă cu foc, plescăind de plăcere. Deodată lăsă furculiţa jos, începând să râdă.  
  
Îl privirăm întrebători, gata să-i mai auzim una. El, nici una, nici două se şi porni:  
  
-Săptămâna trecută eram în trecere prin Craiova. Eram obosit şi însetat, că fusese o zi ca de vară toridă. Dând peste un cunoscut localnic, mă bucur că voi avea un companion la o berică şi-i cer:  
  
-Haidem la o bere, că mi-e tare sete!  
  
Omul îmi zâmbeşte amabil şi-mi recomandă încurcat, evaziv:  
  
-Dacă-i aşa, du-te şi bea-o repede! Nu-mi place să aştept mult!  
  
Rămânem fără cuvinte. Pedalase tot pe cărpănoşenie?! Da’ ce? Nu realiza că se autoincrimina?!  
  
Ne reluăm mestecatul ultimelor bucăţele de pastramă. Când s-apuc de pe platou ultima fâşteicuţă, Nae mi-o fură de sub nas viclean şi abil  
  
Nu ripostez. Nu realizează cât de olteneşte se poartă?! îmi trece prin minte şi... surâd machiavelic.  
  
Nae ronţăie bucăţica niţel crocantă şi dă să guste din must. Din repezeală şi fandoseală târzie, răstoarnă licoarea în drumul spre gură.  
  
Bulbucând grozav ochii, declară:  
  
-Regrete! Scuze! Plătesc eroarea!  
  
Apoi, speculând oportunitatea, continuă:  
  
-Totuşi, întâmplarea îmi sugerează ce-am pătimit o dată, plecând dinspre cazanul de făcut ţuică.  
  
Dădusem pe la fratele mamei de la Piatra Olt. Căzuse tocmai pe tocmai!  
  
Omul făcea rachiul. Vorbă, vorbă, ţuicăreală, ţuicăreală! Timpul trecuse, iar eu eram presat de gineri-miu să mă lase într-un ceas la Caracal pentru rapidul de Bucureşti.  
  
Cam aranjat fiind, m-agit şi, când să mă urc, lovesc de portieră clondirul cu rachiu dăruit de gazdă.  
  
Pe moment, anesteziat cum eram, râd, dar când mi-am revenit, ating cu mâna buzunarul sacoului unde pusesem sticla şi simt udeala. Mă sperii şi tip agitat:  
  
-Sper că e sânge!  
  
Zâmbim câineşte că l-am prins pe dositul oltean dându-şi în petec! Ridicăm înspre recitator cănile cu must, umplute între timp de American.  
  
Primim încă un platou doldora de pastramă. Ne aruncăm simultan cu furculiţele s-apucăm bucăţica cea mai cea, când Nae, moflăind, re-ncepe privindu-ne peste rama ochelarilor:  
  
-Nesătuilor! N-aveţi defel saţ, bieţilor! Parcă n-aţi mai mâncat de-un veac, nu alta!  
  
Atunci, nu mă mai pot abţine şi-i strig:  
  
-Ce te uiţi la noi aşa, pe deasupra?  
  
Devenind autobiografic, îi dă drumul altui sâmbure de ironie pe adresa oltenească:  
  
-Mă tem să nu-i...uzez!  
  
Iar se face haz, dar acum, de-a dreptul pe seama lui Nae.  
  
Ceasurile trec... Uităm de când am venit şi nu ştim ce oră s-a făcut.  
  
Deodată începe... muzica. Şeful de sală îi şopteşte Americanului cam tărişor, încât auzim şi noi:  
  
-Azi, cu muzică lăutărească, Loredana cu bandul Zdop şi Zdup!  
  
Şi, mintenaş, răsună vocea divei cu La cârciuma de la drum!  
  
Suntem surprinşi, chiar în extaz! Eu, însă, îmi spionez olteanul pârât şi-l prind în vizor exact când îşi aruncă sub masă ceasul de la mână. Îl întreb din ochi de ce face aşa?!  
  
-Aşa fac oltenii când nu vor să vadă cum trece timpul! îmi răspunde. Ce vrei, nu-s oltean?!  
  
Retorica lui e acompaniată de umezirea abundentă a ochilor... Asta îl exonerează de o parte din vină. Nu mai e pârât… e chiar adevărat?!  
  
Referinţă Bibliografică:
NU MAI E PÂRÂT… E CHIAR ADEVĂRAT?! / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3194, Anul IX, 29 septembrie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!