CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





ÎNSEMNĂRI
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Calendaristic a venit toamna. La sat, se culeg roadele muncii de peste an. La oraş, nu se ştie de asta! Mai ales tineretul! Inocent, dar blazat chiar din faşă, se dezice, desfidă şi chiar blamează chestia cu strânsul roadelor...  
  
Eu, ceva mai copt la trup şi minte, colecţionar, doldora de cunoştinţe şi experienţe, pot zice, posed la finele unei etape un băgăjel de roade! Şi sunt de tot felul! Poate mai din plin, cele curioase, contravenind unei măsuri, unui autocontrol?!  
  
De pildă, în vară mi-a fost scurtcircuitată existenţa cu multe, pe lângă temperaturile caniculare… Dar, să vezi, de când cu modificările climaterice, organismul meu de berbec acţionează mai ferm, mai puternic, adaptat la gradele de peste 40 la umbră, trăind mereu motivat, preocupat de aspectele vieţii nesuferind de opintelile sale, totuşi, neuitate!  
  
Legat de vara deja finită, am culese în memoria telefonului întâmplări sociale ce-mi par bizare şi asupra cărora ar trebui să meditez... Eu, ca eu, dar în special voi, amicii mei online! Expunându-vi-le, nădăjduiesc să fiu share-uit ori comentat, căci vox populi, vox dei!  
  
Eu sunt văduv şi am un singur fiu care nu-mi dă apă la moară privitor la cestiunea în cauză, ba din contră, mă-nvaţă să-i nesocotesc pe infractorii sociali şi să mă strecor prin timp de capul meu... nepretinzând că dreptatea, adevărul, respectul, empatia şi altele să fie criterii selective în tipologia umană.  
  
Mă rog, asta-i opinia sa! Dar a voastră?!  
  
*  
  
Deunăzi, rulam prin Capitală pe la prânz. Superforfota de pe bulevardul Dacia m-a făcut mărinimos, încât să las un șofer de pe o stradă laterală să pătrundă în trafic.  
  
Întâmplător, aveam geamul din stânga deschis. Ce nimereală! Altfel nu l-aş fi auzit pe-un confrate amendându-mă familiar:  
  
-Măi boule, nu vezi că tu ai prioritate?!  
  
Eu conduc conştientizând că, dacă tot eşti la un stop şi-aştepţi 5-10 minute, o maşină integrată şirului indian al umilinţei rutiere n-ar prejudicia cu nimic legea sau omenia! N-o fi OK aşa?!  
  
Altădată, trecând printr-o localitate în care se recomandau 50 km la oră, mi-am luat tumult de claxoane de la un bun samaritean, care, depăşindu-mă, mi-a urlat vitejeşte:  
  
-Ce, bă, ai murit la volan?!  
  
N-am ripostat. Chiar să fi vrut, n-aveam cui… Dispăruse dincolo de coama dealului…  
  
Am înghiţit în sec şi-am dat drumul la radio. Tocmai se pomenea de toleranţă şi respectul în trafic! Erau sugestii de la emisiunea Ca pe roate. Dar cine poate s-audă comediile astea când se-aleargă cu mare şi decibelii răcnesc manele?!  
  
Indiferent cum acţionez în trafic, nu se poate să nu mi se ia piuitul.  
  
Bunăoară, într-o după-amiază mi-a ţâşnit în faţă un aiurit de pe trotuar cu ochii în mobil. L-am claxonat din scurt, să nu-l lovesc.  
  
Ca mulţumire, mi-a arătat un deget şi-n imprecaţia sa i-a onorat pe toţi decedaţii familiei mele!  
  
Dac-aş fi ştiut c-ajung să mă confrunt cu de-alde-astea, nu mi-aş mai fi luat permis de conducere!  
  
Eram prea tânăr şi lipsit de forţă de previziune la douăzeci de ani, de, ce să zic...  
  
*  
  
N-am o soartă mai bună nici ca pieton! Nu şi nu!  
  
De pildă, odată, ieşeam din parc. Alergasem puţin, îmi curăţasem respiratoriile cu aerul matinal şi răcoros, adunasem energii pozitive, mă simţeam şi mai bun, şi mai în stare de atitudini folositoare.  
  
Aşa fiind, n-am de lucru şi-l atenţionez pe-un cetăţean că şi-ar fi prăpădit chiştocul cu muştiuc auriu pe alee.  
  
-Cum?! m-a interogat c-o aroganţă de neînchipuit şi s-a făcut spre mine, gata-gata să m-altoiască pentru atenţionare. Şi sunt sigur c-ar fi acţionat conform impulsului, dacă n-ar fi fost distras de un apel telefonic.  
  
Lecuit de-a mai relaţiona civic, fac o pauză mergând mai departe. Privind în sus către cerul mare, liniştitor al spiritelor, lovesc o doză de nu ştiu ce bere. Biata dă glas unui sunet surd...  
  
În preajmă nu era nimeni. Dau s-o salvez ca să se odihnească într-un coş de gunoi. Chiar o depun cu multă atenţie, când un grup de fetişcane hlizindu-se, mă acroşează verbal:  
  
-Dacă n-ai ce face, să ştii că-n susul aleii s-a răsturnat un coş. O mulţime de peturi mici şi mari, hârtii şi cotoare de fructe te-aşteaptă nerăbdătoare să fie salvate, smurdistule! m-au asaltat cu râsete în cascadă, începând şi-o serie de scălămbăieli mai mult decât provocatoare.  
  
Nu le-am ripostat nici lor, dovedindu-mi, încă o dată, puternica mea stăpânire de sine.  
  
Am pornit la drum îngânând melodic E-o poezie viaţa mea! cum mărturisesc în Poem, The Motans & Irina Rimes.  
  
Şi pentru că muzica este un paliativ în asemenea situaţii, pe moment pot uita cele petrecute şi caut ieşirea din parc.  
  
Ajuns în bulevard, mă-ntâmpină un om al străzii cu ţigara-n colţul gurii, îmbrăcat bine, dar cu mâna-ntinsă. Mă simt obligat să onorez cererea şi scot din buzunarul cămăşii o hârtie, întâmplător de 1 leu.  
  
A reacţionat curios, refuzând scorţos dania, apoi mi-a ţintit picioarele c-o tonă de salivă şi mi-a sugerat plin de năduf să-mi iau lumânări cu banii...  
  
Asta m-a uluit, nu alta şi, ca să mă liniştesc, m-am aşezat pe terasa unei locante micuţe comandând o bere.  
  
Aşteptând, am scos o ţigaretă. Vrând s-o aprind, un chelner mă stopează:  
  
-Aici nu se fumează!  
  
-Dar suntem afară! ripostez un pic surescitat.  
  
-Dacă nu vă-ncădraţi normelor, puteţi să... declamă obraznic insul, făcând un gest spre ieşire.  
  
Zărind la o masă trei persoane, dintre care două fumau, mă simt discriminat şi protestez:  
  
-Dar dumnealor?  
  
-Ei, bine, dânşii au comandat mai multe! Şi mâncare, şi deserturi, şi vinul casei! a înşirat afectat ospătarul flămând de consumatori serioşi, nu de însetaţi modeşti ca mine.  
  
Plătesc berea, dar n-o beau... Ies un pic învins după promenada mea de azi căutând să mă regăsesc acasă...  
  
Dar nici dinspre habitaclu nu răsărea liniştea! Urcând scările, aud dinspre un apartament un dialog bizar strigat din rărunchi:  
  
-Nu mai suport să văd aşa dezordine în casă! se lamenta o voce feminină, care m-a sensibilizat grozav.  
  
Sigur pe sine şi persiflant, un glas groscior de bărbat o anunţă mintenaş ca un ticălos:  
  
-Nu zău?! Stai puţin! Chiar acum mă ridic şi merg să sting lumina...  
  
Doamna nu-l bagă în seamă persistând pe tematica abordată:  
  
-Măcar ai bătut şi tu covoarele?  
  
-Nu, dar le-am certat că s-au murdărit! răsunase replica lui.  
  
Pe mine unul, răspunsul m-a uluit, determinându-mă să pun la-ndoială caracterul insului, care îi este soţ, totuşi.  
  
Mă grăbesc suind înspre apartamentul personal, încercând să n-aud cum doi vecini de la trei dezbat chestiunea somnului la senectute:  
  
-Vasile, tu cum faci s-adormi noaptea? încearca nea’Mitică să găsească un remediu pentru insomnia de senescenţă, care-i face viaţa grea.  
  
-Numar oi în gând, i-a răspuns cu seninătate întrebatul.  
  
-Și până la cât numeri? insistă necăjitul.  
  
-Pâna pe la 3, cred, dar...  
  
Nea’ Mitică nu-i dăduse răgaz să termine şi se repezise:  
  
-Și gata? Adormi aşa curând?  
  
Vasile, deşi expert, o lăsase mai moale, precizând:  
  
-Eh, uneori până la 3:30...  
  
În fine, deschid la mine, mă zăvorăsc în casă înfericit că mă voi linişti, uitând de întâmplatele zilei. Dar, m-am amăgit... Deschizând radioul, la o rubrică de umor se difuza o anecdotă:  
  
-Doctore, soţul meu are grave tulburări psihice. Uneori îi povestesc ore întregi câte ceva ca să constat apoi că el n-a auzit nimic.  
  
-Oh, doamnă, dar aceasta este o calitate excepţională la un bărbat...  
  
Nu gust glumiţa. Totuşi, mă inspiră! Mă-ndeamnă la tăcere, căci Tăcerea e ca... mierea!  
  
Nu voi mai pomeni altădată de ce mi se pare anapoda ori cam greu de admis!  
  
DIXIT!  
  
Referinţă Bibliografică:
ÎNSEMNĂRI / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3173, Anul IX, 08 septembrie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!