CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





ACEEAȘI MĂRIE CU ALTĂ PĂLĂRIE
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
-Ce surpriză?! mă bucur sincer când îmi revăd camaradul de şcoală şi mut în stânga bastonul ca să dăm mâna bărbăteşte.  
  
El, privindu-mă circumspect, întârzie să răspundă gestului meu, ţintind semnul suferinţei mele. În fine, catadicseşte să-şi întindă mâna rece şi flască... Apoi, c-un ton distant, mă iscodeşte:  
  
-Dar de când te lauzi aşa?!  
  
Neinteresat de răspuns, nu-mi lasă timp de replică, continuând prepuielnic:  
  
-Şi-ţi foloseşte? Văd că te preumbli...  
  
-Ce să faci la pensie, dacă nu să te plimbi?! E firesc! Şi află că toată vremea sunt pe drumuri, per pedes ori cu mijloace prielnice ipostazei mele de senior.  
  
Am fost, de când mă ştiu, un plimbăreţ şi aşa am rămas! La anii mei, continui să vizitez ce n-am văzut până la pensie. Rar mă găseşti în Capitală...  
  
-Zău aşa?! mă bănuieşte fostul coleg de autoaprecieri.  
  
De bună credinţă, îl pun la curent:  
  
-Uite, după Sfânta Maria Mare, mă gândesc s-o iau către Trovanţii de la Costeştii de Vâlcea. Am auzit c-ar fi nişte curioase pietre vii ce se dezvoltă după fiecare ploaie. Se pare că-i un fenomen străvechi… se perpetuează de… milioane de ani.  
  
Nu ne mai văzusem de ceva timp, deşi locuiam pe aceeaşi alee... Nonu mi-era fost coleg cantemirist, chiar de clasă.  
  
-Tot respectul, tot respectul meu, mă gratulează amicul.  
  
Dar culmea! mă nedumiresc. Ce discrepanţă îngroşată între cele rostite şi limbajul sau nonverbal descoperii!  
  
Eu, deşi mă dau băiat bun, totuşi, posed lipsuri, sunt franc şi-l întreb:  
  
-Gândeşti că mă-ncurcă bastonul?! Nicicum! La o vârstă, în călătorii e-atât de binevenit un băţ pentru trekking, chiar nefiind telescopic! l-ating eu în pălărie...  
  
-No, no! se disculpă el interjecţional, nerealizând că l-am citit îmbătrânind nu chiar fair play!  
  
Eu m-am lenevit. Chiar sunt sedentar... Ce vrei după decenii de alergat prin şantiere?! N-ai uitat că-s geolog, nu?! se acuză şi se disculpă el în falset. Dar nu pomeni absolut nimic despre ţinta următoarei mele călătorii. Nu percutase informatia ori n-auzise?! Doar era... geolog?!  
  
Oricum, de ce se dă pe după gard?! Doar ştiu, e titrat în geologie, dar a stat la birou toată viaţa şi, sigur, ar vrea să-ncheiem vorba.  
  
Mi-era dor să-l văd. Lui, nu prea...  
  
Accept insinuanta-i dorinţă de-a ne lua rămas-bun, ne salutăm şi ne-ndreptăm spre poluri diferite!  
  
*  
  
După săptămâni de caniculă, sunt ostenit şi dornic să dorm! Nu-mi ajung nopţile, Răpesc şi diurnului porţii destinate somnului. Dar, ca un făcut, adaosurile astea nu-i convin cerebelului meu şi comit vise pe care le reţin dincolo de trezie, adevărate filmuleţe, având ca punct de plecare povestea unei întâmplări din ziua precedentă?!  
  
Şi ce-am visat?! Sau am revăzut în somn?!  
  
*  
  
Se făcea că eram prin anii ‘70, elev în anul doi de liceu, într-o dimineaţă, la ora de psihologie cu Domnul Profesor Manoilescu.  
  
Cuminţei ca mereu pe vremea respectivă, ne-arătam în fata distinsului psiho-pedagog aidoma unor stane de piatră provenite, printr-un cataclism natural, din forme de viaţă raţionale şi posesoare a două sisteme de comunicare. Păstram, la finalul involuţiei, doar o pereche de orbite.  
  
Găvanele reminiscente, largi-largi, ocroteau la fiecare stei în parte, nişte biluţe înnegrite şi zbuciumate care se magnetizau la fiecare mişcare a profesorului, urmărindu-i traiectoria prin sala de clasă, exprimând la unison o spăimoasă atitudine.  
  
Omul, teribil de înalt, se ajuta de un baston la mers, dar şi la tabla ca indicator. La fiece pas, piciorul de lemn şi bastonul provocau podelei două atingeri seci, aproape simultane, înfiorându-ne, nu alta!  
  
Nu ştiu de ce reacţionam aşa, căci dialogul distinsului cu elevii era frumos, explicit, stimulator pentru minte şi afect...  
  
De câte ori n-om fi visat năluca lui surie?! Era gri tot ca un nor, începând de la podoaba capilară cenuşie şi terminând cu griul şemizetei şi costumului, în antiteză flagrantă cu exuberanta noastră-nfăţişare!  
  
Tenu-i pământiu, trăsăturile aspre ale figurii sale de lup, gura - o tăietură aproape nemarcată, buzele pârlite de ţigareta fumată in extremis, dinţii îngălbeniţi de tabac şi ochii smolii şi pătrunzători până-n taina lucrurilor, perechea de sprâncene, culmea, rămase negre, tot chipul, ei bine, nu te-ndemna să-l priveşti.  
  
Dacă o făceai, ţi-aminteai că traversase prizonieratul ca să revină acasă, unde războiul îi lăsase doar nălucile alor săi.  
  
Ei, bine, eram în timpul orei de psihologie. Stam în banca întâi, alături de Nonu.  
  
Posibil înspăimântaţi ca tot efectivul, înţepeniserăm cu ochii la tabla pe care sta scris cu litere italice de tipar subiectul unui extemporal Demonstraţi că scaunul de la catedră este invizibil!  
  
Domnul Manoilescu se plimba prin sală, ultragiindu-ne urechile şi sufletele, diminuând categoric din puterea noastră de concentrare.  
  
În fine, se impunea s-aşternem pe hârtie demonstraţia personală.  
  
Scârţitul peniţelor pe foi era practic materializarea unei melodii in accelerando, căci toţi tânjeau să scrie cel puţin un roman!  
  
Asemenea scrijelare răsuna şi dinspre Nonu, care, în pauza următoare, înconjurat de câţiva emuli, se lăuda cu cele cincisprezece pagini de răspuns.  
  
Încântat de performanţă, îmi arunca din când în când, priviri compătimitoare, întrucât pe foaia mea, sub titlu, zărise exclusiv semeaţa întrebare Ce scaun?!  
  
Eu, solitar, admirând prin fereastră furnicarul liceenilor din curtea interioară, mă-ntrebam la ce scaun să ne fi referit, căci la catedră nu se-afla unul ca de-obicei, fiindcă fusese împrumutat de colegii de la B, deoarece aveau o lecţie deschisă cu mulţi asistenţi?!  
  
*  
  
Trezindu-mă a doua zi, mi-am pus în glumă întrebarea Oare amicul meu Nonu să nu fi uitat că singura notă peste 4 la extemporalul-capcană fusese a mea?! Şi era 10!  
  
Asta-i aceeaşi Mărie cu altă pălărie!  
  
Referinţă Bibliografică:
ACEEAȘI MĂRIE CU ALTĂ PĂLĂRIE / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3152, Anul IX, 18 august 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!