CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





RÂNDUIELI
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Numele tatălui, în consonanţă cu cel purtat de Fiul Domnului, mă fermeca şi-atunci ca şi astăzi. Îl chema Hristea şi, ori de câte ori îl striga mama, mi se părea că-l cheamă la sine pe Fiul.  
  
Mi-era dragă mama, dar de tata mă durea dragul, după cum zicea cu prefăcut năduf mămuţa...  
  
Ştia tătuţa multe şi nu pregeta să ni le dăruiască şi nouă. Mai cu seamă se-ngrijea să fim stăpâni ai obiceiurilor creştine respectate de moşii neamului. Felul cum ne punea darurile astea dinainte avea un aer duios, de poveste...  
  
Bunăoară, aducând vorba de sărbătoarea Paştelui, întâi, prelua neştiut aerul unui ascet, surprins de semenii curioşi de-a şti din tainele cerescului praznic.  
  
Glasul învolt se îndulcea mângâind auzul, răspândind în piepturi căldură, în minte, lumină, bucurând ochii de imagini ştiute, pe loc re-nviate...  
  
Şi-n fiecare an, ne aducea uitucilor de noi, adevăraţi ori numai presupuşi, piesele unui pitoresc puzzle imaginar desprea sărbătoarea pascală ce-avea să ne rămână comoară în gândurile noastre, de spus, la rându-ne, şi altora...  
  
Şi-n Săptămâna Mare, în serile, după Denii, aşezaţi pe lângă el, reîmprospătam înfericiţi rânduieli de... Paşte.  
  
*  
  
Uneori, ca într-o şezătoare, săream cu vorbe încurajaţi de râvna de a-i dovedi că ştim ce ne-a învăţat:  
  
-Din respect, până duminică dimineaţa nu se mănâncă de frupt, nu se bea alcool, nu se face gălăgie, începe tătuţa.  
  
-... adică nu se râde tare şi nu se strigă! se bagă-n seamă mijlociul.  
  
-În această noapte trebuie să ne rugăm şi să cugetăm asupra înţelesului Paştelui, mă trezesc eu amintindu-mi spusele din alţi ani ale tatei.  
  
Şi se cere atenţie la rânduieli, adaug plin de convingerea propovăduielii necesare.  
  
-Aşa-i! Dintâi, luată Lumina Sfântă c-o lumânare, trebuie adusă acasă! Doar e semnul Paştelui! recită fălos şi cel mic din învăţăturile primite mai an.  
  
Trei suntem la casa alor noştri şi chipeşi, dar şi cu darul să ne băgăm în seamă pentru cât de meşteri în gândire şi grăit ne-am născut!  
  
-Aduce Lumina o cruce de voinic, nu? mai încearcă mezinul.  
  
-La noi, Bunu’, că-i în putere încă! Cel mai tare mi se pare cum face dânsul o cruce din fum pe grinda ușii, pentru ca toată gospodăria să fie păzită de rele, aşa-i?! sare Nenea ăl Mic, adică mijlociul, eu fiind primul născut, adică Nenea Mare.  
  
-Iar voi? întreabă larg şi zâmbitor tătuţa.  
  
-Iar noi privim din odăiţa zbengoşi, care prin ce ferestre putem zări pictarea asiguratoare! răspunde tot mezinul ca să-şi probeze hărnicia în ţinerea de minte.  
  
-Eu, unul, pot s-amân până a doua zi! arăt eu o stăpânire de sine năsocită pe moment.  
  
Fiind ăl mai mare se cere să nu mă-mbulzesc la geam, de unde, de mă gândesc, nu se zăreşte cine ştie ce...  
  
-Aşa!Aşa! încuviinţează tata. Ceilalţi amânăm plăcerea pentru zori, când ne ducem pe rând sau buluc să vedem însemnul încurajator, rotunjeşte ghiduş răspunsul.  
  
Dar, ca să mă dau mare-mare, închei:  
  
-În noaptea Învierii Domnului nu ne culcăm! Aşa-i, tată?! Nu ne-ai spus şi altă dată că somnul ne-ar sărăci de blagoslovirea dăruită de Domnul?!  
  
*  
  
Locuiam pe-o uliţă cu familii blagloslovite cu mulţi copii, fete, la fiecare casă. Numai a noastră era dăruită doar de flăcăi!  
  
Luam seama la dânsele cum în sâmbăta Paştelui, înaintea slujbei celei mari, făceau cu rândul de spălau limba clopotelor cu apă neîncepută din dimineaţa ceea.  
  
Câtă vreme o fi trecut să-nţeleg rostul acestei reguli nu ştiu, dar şi când l-am priceput, am făcut haz pe seama lor! Dar numai în gând! Altfel nu s-ar fi cuvenit, c-o făceau de Paşte şi, deci, nu s-ar fi căzut să le ruşinez cu vorba mea, nu?!  
  
Pândite de-un Prâslea, mânat de ăi mari sub ameninţătoare poruncă să le urmărească, luasem la cunoştinţă că-n zori aveau să-şi mângâie faţa cu picuri din scalda sfinţită, să fie arătoase şi să le-ndrăgească băieţii, cum am fi noi! Şi grozav ne plăcea obiceiul ăsta! Dar n-au aflat la vreme de şiretlicul nostru şi nici de bucuria noastră nesăţioasă!  
  
Mie unuia îmi părea că se-arătau oleacă prea lacome... Păi altfel, cum?! Nu-şi mai frecau dimineaţa obrajii laolaltă şi cu ai casei, luând apă din vasul unde harnicul familiei punea cu credinţă şi speranţă duioasă un ou alb şi unul roşu la zăcare, c-un creiţar pentru împlinire ?!  
  
Spălaţi cu apă vrăjită aşa deveneau cu toţi încrezători că-n tot anul vor avea sănătate şi îndestulare, iar obrazul curat şi alb, rumenit plăcut în pomeţi!  
  
*  
  
Şi după un post îndelung, poftitul la demâncarea ce se gătea pentru Paşte ne da ghes. De aceea mămuţa ne mâna de-acasă cu treburi, să nu râmnim la câte una, alta, să ne sece sămânţa şi să rămână de izbelişte neamul!  
  
Noi ne bucuram şi nu, dar cu pilda lui Bunu’ şi a tătuţei, ne-ndârjeam să ne păstrăm firea de băieţi din singură bucată, nu ca unii care, la spovedanie, în Sâmbăta Mare bombăneau de nu-i înţelegea popa, doar, doar să nu zică minciuna c-ar fi postit... Pe când noi, ne sumeţeam crezându-ne heruvimi, nu alta!  
  
Taina roşirii ouălelor, a coacerii păştii, a cozonacilor, precum şi a coptului mielului n-am deprins-o niciodată. Doar erau treburi de femeie, zicea Bunu’, bodogănind când îşi vedea ginerele c-o mai ajuta pe singura gospodăreasă din casă, în fapt, fiica lui, aflată în slujbă la cinci guri de bărbaţi!  
  
Aşa orânduite sarcinile, noi, flăcăii lui Hristea Bogatu, îngroşam cârdul de copii răspândiţi prin coclauri după floricele.  
  
Dacă fetele aduceau la biserică zambile, narcise din răzoarele de-acasă, noi veneam cu chite de viorele, brebenei şi altele.  
  
Când Paştele cădea mai târziu, găteau strana bisericii şi crenguţele de liliac sălbatic retezate cu grijă de posesorii de briceguţe...  
  
Iar ca să mai uităm de foame până la prânzul ăl mare, ne mai treceam vremea cu oina.  
  
Alergatul iute, încercările de apărare şi lovirea mingii cu bâta ne cam sleiau de puteri şi, odată aşezaţi la masă, zvântam din străchini fiertura de ştevie şi mălaiul tocmai scos din cuptor, uitând cu totul felurile de frupt.  
  
*  
  
Masă gătită dinainte de a porni la slujba Învierii era o minunată privelişte! Noi, cei mici, o vedeam de depărtişor, uneori de dincolo de fereastră, ca să nu ne asmută mirosurile bunătăţilor.  
  
În mijloc stăpâneau înroşind ştergarul alb de pe tăblia mesei ouăle şi mielul copt. Pe laturi se-orânduia pâinea dolofană, cozonacii cu nucă şi mac, pasca, ulciorul cu vin, iar dintr-o strachină, ceapa verde şi usturoiul fraged vesteau preajma că primăvara venise aducând Învierea!  
  
Pe-un scaun, la intrare, aştepta încărcat cu de toate din aşezatele pe masă, un coş. Clondirul cu vin roşu, precum şi chita de lumânări arătau destinaţia. Aveau să fie lăsate în cimitir, la căpătaiele pomeniţilor, după sfinţirea din biserică şi luarea Luminii!  
  
*  
  
Ieşirea preoţilor cu Sfânta Lumină ne făcea pe fiii lui Hristache să ne pătrundem de o linişte impărătească.  
  
Eu mă simţeam fermecat de minunea voiosului strigăt Hristos a-nviat! şi de răspunsul ieşit din piepturile tuturor credincioşilor martori.  
  
Mi se părea că se răspândeşte dinspre noi înspre departe, ca un talaz al înfericirii! Şi-mi simţeam ochii înecaţi de bogate lacrimi ce-aveau să spele ce văzusem poate trist, urât, nedrept până-n clipa ceea.  
  
Când eram ceva mai mic, trăgeam cu ochiul la zbenguiala ălor pici nărozi ce-alergau printre oameni şi mă lămuream că fac aşa deoarece n-aveau la casă un Hristache Bogatu să-i deprindă ce şi cum s-ar fi cuvenit măcar de Paşte. Încheind judecata, îi uitam, iertându-le nepriceperea...  
  
Mama lăsa la căpătâiul răposaţilor noştri merindea pregătită în coş, după ce aprindea lumini la crucile bătrâne...  
  
O aşteptam şi ne-ndreptam spre casă. Negura nopţii slăbea. Se retrăgea sfielnică făcând loc luminii îndreptate spre cer dinspre ceara sfântă purtată de oameni.  
  
Şi o muzică îmi făcea inima să nu mai încapă în piept, îndemnându-mă să cred că mă-nalţ şi eu sus, tot mai sus. Iar din această plutire coborâm doar tras de mâneca de mezinul bucuros c-ajungeam acasă...  
  
Referinţă Bibliografică:
RÂNDUIELI / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2655, Anul VIII, 08 aprilie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!