CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





DITAI MARDALE
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Era bine, nu era? îşi punea uneori întrebarea Vasea când nu se găsea la volan şi se plictisea, că era burlac până la 45 de ani, de numai babele l-ar mai fi însurat...  
  
Era bine că-i recunoştea pe mai toţi? Şi, unde mai pui, pe zile? Avea în cap definitivată diagrama ce-i repartiza diurn. Îi plăcea pe toţi! Doar ai săi erau de vreme bună!  
  
Uneori se mustra că-i părtinitor, că-i plăceau la superlativ cei de vineri! Păi, nu se putea în alt fel! Aceştia erau cei mai veseli, mai atrăgători, mai glumeţi, doar venea weekend-ul! Două zile de trăit într-o veselie, după bunul plac etc.  
  
Cei de luni păreau încă stăpâniţi de răzvrătirile de sâmbătă şi duminică, după care, majoritatea se-arăta nostalgică, mai ales fanii lui Bachus, c-aveau ochii umflaţi de... plânsete că se despărţiseră de...  
  
Celor de marţi, miercuri şi joi le acorda tot respectul cuvenit unora înregimentaţi sub drapelul grijii zilei de mâine. Dar nu empatiza cine-știe-ce cu ei! În străfundurile conştiinţei sale cam ştia motivul! Rar, rar de tot, în clipe de sinceritate faţă de sine vocaliza: Da, recunosc, sunt de-ai lor! Prea cumpătat, prea îngrijorat, prea cu picioarele pe pământ! Şi-i venea aşa, într-o doară, s-adauge şi prea ca la ţară! Şi-apoi se punea pe râs, fiindc-adaosul acesta îi amintea de-o reclamă la smântâna bună, românească, de care nu mai ştie nimeni la noi, Covalactul fiind luat alături de alte firme româneşti surori de compania franceză Lactalis, devenită răspânditoare ocazională de salmonella.  
  
…  
  
Că se gândea la prietenii lui pe zile îi făcea bine. Nu erau ei neamurile de-aici din Românica, rudele spre care venise pe minunatul Pod de flori?!  
  
Nu le uitase nici pe celelalte! Chestia era că-l omiseseră din mintea lor chiar acestea, zavistioase că se-ncoţopenise bine-binuţ, că se bucura de avantajele ţării adoptive. Avea cetăţenie, avea o casă, avea o slujbă, avea un ban, avea...  
  
Când îi treceau aşa gânduri, îl apuca amocul. Îşi luă armonica şi cânta de dor şi jale până îl dureau braţele şi, mai ales, buricele degetelor. Atunci depunea instrumentul pe măsuţa de sub candelă, ridica ochii spre icoană şi făcea trei cruci de pravoslavnic şi gata! Se zviduia!  
  
Îi erau dragi prietenii ăştia de luni până vineri!  
  
Îi servea conştiincios, cu simţ de răspundere, atent la securitatea lor! Ei îl preferau, îl alegeau sporindu-i câştigul, clar?! Dar nu doar atât! În timp, înţelesese că prin ei primise îndemn să se deştepte, să fie mai om şi-n meserie şi-n viaţa de zi cu zi!  
  
Şi ajungând la punctul ăsta al remember-ului, Vasea îşi aprindea o papiroasă şi făcea rotocoale până când simţea că nici buza, nici degetele nu mai îndurau fierbinţeala...  
  
Odată, după o asemenea incitare, trecu la revederea unei întâmplări. Îl preocupase ceva timp, antrenându-l spre stări care mai de care mai ciudate, punându-i la-ncercare şi mintea. Până-n final înţelese că-i priise, învăţase ceva!  
  
…  
  
Să fi fost în al doilea an de serviciu. Șofa un microbus pentru călători pe ruta Pantelimon- Capitală.  
  
Maşina de 20+1 era o bijuterie nu alta! Un Peugeot serie mai veche, dar bine întreţinut, îl bucura şi pe conducător, şi pe beneficiari, toţi răsfăţaţi de binefacerile tehnice moderne.  
  
În ziua când acel Gogea-Mitu a urcat întâia oară în maşina lui, era soare, lumea, voioasă, dar statura uriaşă întunecase de-ndată locul.  
  
Călătorul, mai lung de 2 metri, părea să bată peste sută la cântar. Ce mai, poseda o constituţie de luptător! Cu siguranţă, de categorie grea! Sau aşa i s-a părut lui Vasia, slab-slab şi pirpiriu, numai ochii de dânsul. Dar ce ochi?! Albaştri ca seninul zilei aceleia!  
  
Suitul, clipind hotărât către şofer îi aruncă semeţ:  
  
-Ditai Mardale nu plăteşte!  
  
Nefiind sămânţă de scandal, Vasea nu-i dădu atenţie. Omul merse două staţii şi coborî salutând civilizat.  
  
Cursa a urmat firesc traseul. Unii coborau, alţii urcau după nevoi şi poftă.  
  
Ajuns la destinaţie, Vasea parcă microbusul şi ieşi la o parolă cu confraţii de pe alte curse. Deşi vorbăreţ, acum se mulţumi doar cu fumatul şi... tăcutul. La ora ştiută porni înapoi.  
  
Şi-acum, călători pe sprânceană, civilizaţii săi, obişnuiţii săi.  
  
La staţia Ciomagele, iar uriaşul călător! Şi pentru întâia dată numele opririi acesteia i se reiteră sub haina unui ecou! Oare de ce? deveni el curios. Urcatul păşind pe treapta microbusului, se grăbi s-anunţe;  
  
-Ditai Mardale nu plăteşte! Şi se-ndreptă spre un loc din spate, iar după două staţii, la Bătuta, coborî cu acelaşi salut, dar acum însoţit şi de-o mustăceală.  
  
Pesemne îşi râde că n-am znagă şi... m-a dus iar, ăăă?! mârâi sotto voce tradusul.  
  
Următoarea zi lucrul cu voinicul se repetă: aceeaşi precizare, acelaşi itinerar, acelaşi salut.  
  
Strategia pasagerului special, de i-am putea zice aşa, urmă peste săptămână. El călătorea liniştit, Vasia intrase-n vrie.  
  
Chestiunea îi cam acoperea omului nostru lumea gândurilor.  
  
De-ar fi avut şi el o constituţie mai ceva, mai-mai că l-ar fi abordat pe găligan. I-ar fi reamintit care-i fişa postului pentru călători, iar dacă i s-ar fi întâmplat vreo nefăcută, l-ar fi dat jos şi...  
  
Imaginaţia sa era tot mai aglomerată, când, într-una din zile, descoperi un afiş cu oferta KOMBAT SPIRIT.  
  
Clubul sportiv avea sediu şi-n Pantelimon şi promova dezvoltarea condiţiei fizice, a psihicului şi atitudinii mentale.  
  
Înţelese din indicaţiile cuprinse de afiş că va putea să devină ceva mai încrezător în sine, mai disponibil pentru o confruntare c-un eventual agresor, bla, bla, bla...  
  
Telefonând la numărul indicat, află că, pe lângă toată oferta, exista şi un curs de weekend...  
  
Înarmat cu toate datele, făcu diligenţele cuvenite să nu lucreze sâmbăta şi duminica două săptămâni, după care plăti şi se-nscrise.  
  
După antrenamentul ultraintensiv, devenise alt om, foarte stăpân pe sine, gata de autoapărare! Când conştientiză că aşa e, deveni chiar very confident.  
  
Astfel stând lucrurile, în momentul în care gigantul urcă în maşină reiterând sloganul Ditai Mardale nu plăteşte! Vasea, ridicat fulgerător de la volan, îi aruncă o privire cruntă zbierând înfricoşător:  
  
- Şi de ce, mă rog?! Pe’n ce motiv?!  
  
Chestionatul privindu-l foarte uimit, îi replicase neașteptat de calm:  
  
-Păi… Ditai Mardale are abonament!  
  
…  
  
Când încheie remember-ul, Vasea zâmbi c-un aer de om înţelepţit de ani şi mormăi pentru sine a recunoscută învăţătura: Nenorocirea nu e că facem presupuneri, ci c-ajungem să credem că ele sunt şi adevărate...  
  
Referinţă Bibliografică:
DITAI MARDALE / Angela Dina : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2564, Anul VIII, 07 ianuarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!