CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





CINE S-AR FI GÂNDIT?!
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Acu’ 50 de ani, posedai un animal în plus ori nu pe bătătură, aveai, n-aveai bani, te duceai duminica la târgul de vite de la Isica, uite-aşa de-al morţii, cum se zice pe-aci.  
  
Cu noaptea în cap, din orice parte a localităţii, o porneai ostăşeşte, ca recruţii chemaţi la adunare. Şi de ce graba?!  
  
Păi la ceasul întâi, până-şi găseau nigustorii locul pentru căruţă şi preajmă cât de cât pentru sufletul de dat, se făcea politică, se strigau tocmelile de duminica trecută, se-ncheiau afaceri în scris şi câte alea, că mi-e tânjeală să le înşir...  
  
Dar lucrul cel mai ce erau poveştile! Păi nu era târg acia să nu se trâmbiţeze vreo ştire! Dar nu aşa, încropită în două-trei vorbe, nu, nu s-ar fi pomenit, ci de la Adam şi Eva se lămurea tărăşenia!  
  
Şi atâta vâlvă se făcuse cu obiceiul ăsta, de se repezeau spre-aci şi din alte sate. Unii îşi aduceau şi muierile, ca să vadă şi ele, s-audă una-alta, că de, ar fi căpiat numai la câmp şi-n ogradă, bietele!  
  
Mie, dezrădăcinat de sat, dus de soartă la oraş, nu-mi iese din minte povestea cuiva din Isica, dus pe-atunci la oborul de vite...  
  
*  
  
Al lui Râtan, băietan în toată legea la cap, dar pirpiriu şi nefăcut la trup, fusese mânat la obor de mumă-sa. Îi pusese gând rău lui Stelu, ajuns gloabă de prisos pe bătătură, bun doar de ronţăit şi adăpat.  
  
Se-mprimăvărase, se cereau bani pentru ceva grăunţe la oare şi pentru moară. Şi biata hotărâse. Îl struni pe fiu ce destin i s-ar potrivi calului.  
  
I se rupea sufletul băiatului după cal, nu alta. De când intrase-n bătătura lor îl îngrijise, îl păscuse pe unde era loc prielnic, îl ţesălase... Aşa se făcea că fostul roib fălos nu-şi prăpădise de tot înfăţişarea prin timp.  
  
Oane, cum ziceam, luă gloaba şi-o vându la târg, după îndemnul mă-sii.  
  
*  
  
La obor, din snaga dimineţii şi până hăt, spre amurg, nu se perindase om prin faţa mărfii a lui Râtan.  
  
Drept e că Icu al lui Șică, flăcău şi el din Isica, trecuse pe acolo, se oprise, spărsese seminţe de floare, întinzându-i şi calului câteva în podul palmei din când în când.  
  
Din vorbă-n vorbă află şi costul mărfii. Mai făcu ture prin târg şi se-ntoarse.  
  
Deşi era cam slab la pungă se dădu cumpărător. Avusese numai o sută de lei, în banii vremii, taman cât făcea marfa.  
  
De un leu poftise la nişte maţe de miel, să-i facă mamă-sa o ciorbă de bureţi, după gustul olteanului... Aşa că se tocmi câtva să capete mârţoaga pe nouăzecişinouă de lei.  
  
Ţâfnosul de Oane îi dădu calul doar cu martor şi-ncredinţarea că Icu va rotunji suta cerută duminica ce venea.  
  
*  
  
Înstrăinarea de-ai săi adăugată anilor străbătuţi îi puseră capac lui Stelu în scurtă vreme şi se prăpădi în grajdul cel nou.  
  
Icu se prezentă la casa lui Râtan şi-şi spuse necazul:  
  
-Ce-ce zisăşi?! se bâlbâi vânzătorul, făcând pe miratul, că nu fusese calul bolnav, că...  
  
-A fost, n-a fost, e dus acuşica! Mie să-mi dai ăi bani, auzi?!  
  
Păcătosul de Oane se jurui că nu-i mai are, că-i măritase pe doi saci de porumb din care şi măcinase unul, că...  
  
Al lui Șică nu se lăsă. Dădea să-nalţe glasul, lovea cu pumnul în gardul ne-nţelesului… Ce mai, se pornise vâlvătaia!  
  
Pe minută, Oane-l opri:  
  
-Stai uşor! Mie să-mi aduci hoitu’, m-auzi?!  
  
-Păi?! Ce-ai face cu el? se zborşi celălalt.  
  
Întrebatul mustăci micind ochii, de-ai fi zis că nu-i mai erau de folos:  
  
-Îl pun la tombolă de Ziua Recoltei!  
  
-Cee?! se minunase păgubitul. Cine-a mai văzut mortăciune jucată la o Loterie?!  
  
Şi dădu să se-nchine arătându-şi prin semne ceea ce gândea Mare mai este grădina ta, Doamne!!! Poarta-i deschisă şi proştii sar gardul?!  
  
Cam la două-trei luni Icu dă‎ nas în nas cu Oane:  
  
-Ia spune, ce s-a-ntâmplat cu Stelu mort?  
  
-Păi am rostuit la Şopârliţa o tombolă, am vândut o sută de bilete la douăzeci de lei unul, făcând un câştig de 1800 de lei, hâhâi Oane bombându-şi pieptul.  
  
-Cum-cum?! Şi nu s-a plâns nima?! se nedumiri Icu.  
  
Răspunsul nu întârzie:  
  
-D-apăi cum nu ?! Câştigătorul!  
  
-Şi?! Şi?! mai întrebă Icu.  
  
-I-am înapoiat pe loc cei douăzeci de lei, cât cheltuise pe biletul de tombolă!  
  
*  
  
Dacă mă-ntrebaţi cumva ce face acum afaceristul Oane, vă voi lămuri: e primar în Isica unde face şi desface, schimbă înscrisuri funciare ale obştii şi parohiei, deţine eleştee şi mori, fabrici de pâine, restaurant şi chiar un supermarket...  
  
Cine s-ar fi gândit?!  
  
Referinţă Bibliografică:
CINE S-AR FI GÂNDIT?! / Angela Dina : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2522, Anul VII, 26 noiembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!