În dimineaţa aceea exulta de viaţă ca un adolescent. Se trezi în faţa unei florărese cumpărând un buchet viu colorat, pe care îl dărui vânzătoarei de la ziare cu stângăcie şi emoţie, nedumerind biata făptură.  

Reveni mai curând acasă, scurtând plimbarea matinală. Pe drum, zâmbea trecătorilor. Chiar mimă săriturile peste un şotron desenat de picii de pe aleea lui. «Ce l-o fi găsit?», se întrebau cunoscuţii.  

Aproape uitase de anunţul matrimonial trimis la ziar. Îl lansase ca pe SOS-ul celui mai înspăimântat de singurătate om. Redactase anunţul cam sec: «Domn singur, vârsta..., înalt, grizonat, fără obligaţii etc. Caut spre împlinire o doamnă de vârstă... ş.c.».  

Timpul trecând, îşi luase gândul de la un răspuns. Şi, poftim! În dimineaţa aceea sosise! Îl intriga însă condiţia impusă cunoaşterii: să se vadă cu doamna care-i răspunsese abia după treisprezece săptămâni de corespondenţă. Ea va scrie prima. Apoi el. Şi tot aşa.  

Când găsi întâiul plic în căsuţa poştală, se simţi tulburat. De când nu mai primise scrisori?! Se repezi în casă citind pe nerăsuflate conţinutul.  

Totul era peste aşteptări! Fire de intelectuală, doamna se vădea o adevărată calofilă, având un vocabular luxuriant, stil elegant şi bogăţie de cunoştinţe. Dincolo de caligrafie, răzbăteau o gândire şi o simţire alese.  

După fiecare epistolă primită, încerca un portret imaginar al expeditoarei. Nu-i reuşea proiecţia satisfăcător. Se apuca să-i răspundă, crezând că aşa-i va-mplini imaginea.  

Stimulat de stilul doamnei, se strădui să fie şi el mai atent. Începu să se adune şi să-şi noteze anticipat - câte o idee azi, alta mâine - ce teme să abordeze în viitoarea epistolă...  

La un moment dat, se pomeni că revedea ce scria, devenise chiar pretenţios, nu doar cu sine, ci chiar cu ce i se trimitea.  

Şi tot aşa: citea, scria, expedia, primea, citea, scria, expedia...  

Reuşi să epuizeze repede momentele capitale ale vieţii sale aşa că, zâmbind a remuşcare, începu să-i scrie despre cele întâmplate cunoscuţilor. Iar după o vreme, despre necunoscuţi, imaginând portrete şi destine diverse cu mare uşurinţă.  

Şi continuă: scria, expedia, scria, expedia... uitând să mai citească ce primea... uitând de convenţia propusă de corespondenta sa...  

Nu ştie nimeni dacă doamna şi-a găsit cumva alesul. El, aleasa, sigur nu! De-atunci, însă, e pe buzele şi-n inimile tuturor căci a devenit Scriitor!