CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Versuri > Ipostaze >  




Autor: Andrei Bledea         Ediţia nr. 3448 din 09 iunie 2020        Toate Articolele Autorului

Andrei Adrian BLEDEA - REVERIE (POEME)

 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
PRIVIREA TA  
 
Privirea ta e tot mai grea  
Și-am înțeles, că vei pleca,  
Iar eu, precum un drum uitat,  
În cea mai tristă seara,  
Voi lumina!  
 
Am înțeles că vei pleca,  
Aşa cum pleci, când ești lângă mine.  
Și câte-oceane stau între noi,  
Când te repezi din naufragiu brusc, înapoi.  
Iar eu, precum un drum uitat  
Și șters din orice minte,  
Încă te-aștept și chiar tresar...  
Când vântul presară printre lanuri,  
Noi șoapte, noi cuvinte.  
 
În cea mai tristă seară,  
Când totul se destramă,  
Doar eu adun, într-un colţ luminat,  
Un ghem de amintiri  
Și multă vară.  
 
 
DIMINEAŢA  
 
O dimineață nouă pășește către noi  
Cu-n evantai de rouă, pe minunate flori  
Și totul se aprinde și vine din zori  
Lumină și căldură, dar Doamne, ce culori?  
Firul plăpând de iarbă este în delir  
Cred că prima grădină avea în plus și mir...  
Dar cum te-ai pregătit, tu, să le primeşti?  
Sau alte gânduri tulburi te fac să le gonești?  
Cum să nu vezi cum totul, zâmbeşte către tine  
Şi ce frumoși noi suntem, tu și cu mine.  
Ai urmărit, grăbită, minuscula furnică  
Puterea ei e mare, chiar de tu o vezi mică.  
Iar răul care curge și pare că-i vrăjit  
Vibrează spre cerul în secret iubit.  
Copacii înfloresc și într-o zi dau rod  
Dar noi, de ce tot punem, viselor noastre nod?  
O dimineaţă vine și iată este aici  
Ca şi copacul falnic, mare să te ridici  
Şi nu uita că-n lume noi suntem datori  
Să nu ucidem îngeri şi să-i privim cum mor.  
 
 
LĂSAŢI COPIII...  
 
Lăsaţi copiii ce sunt în mine,  
Să râdă mult şi să iubească,  
Nu-i alungaţi, nu-i loviţi,  
Se pot îneca în ceaţă...  
 
Lasă-ţi copiii, nu-i certaţi,  
În ochii lor e dimineaţă...  
Când noaptea, precum un imens liliac,  
De trupul meu se tot agaţa.  
 
Lasă-ţi copiii să iubească,  
Ce ei ating, e vindecare...  
Nu-i alungaţi, nu-i loviţi!  
Priviţi, iubiţi şi iar priviţi...!  
 
 
PĂSĂRILE  
 
Păsările nu mor niciodată,  
Zborul lor este veşnic.  
Mereu mai sus de noi  
În zări care au făcut trepte  
Şi au coborât doar  
În visele noastre.  
 
Păsările nu mor niciodată  
Glasul lor atinge cerul,  
Ce încărcat cu atâtea cuiburi  
Binecuvântează cu ploi de pene  
Pământul, copaci  
Și câte un visător.  
 
Păsările nu mor niciodată.  
Ele doar ard precum o torţa,  
O iubire pură şi muta  
Departe de orice imaginaţie  
Departe de orice privire  
Păsările nu mor NICIODATĂ!  
 
Mă gândesc la tine  
Ca la o iubire trecută  
Ruptă în bucăţi, ca o hârtie  
Iar vântul cu degetelui subţiri  
Încearcă să le unească  
Să ne reclădească...  
 
Mă gândesc la tine  
Ca la un anotimp apus  
Şi povestit undeva departe  
De voci şi glasuri frumoase  
Care nu cunosc adevărul  
Şi incearcă să ne reclădească  
 
Mă gândesc la tine  
Ca la un vis de dimineaţă  
Ce îşi topeşte rochia împărătească  
Şi devine asemenea unei cârpe  
Folosită de toţi  
Cunoscută de toţi  
Reclădita de toţi...  
 
Pamatul s-a răcit în fapte  
Iar cerul ca un sul, s-a stins  
Întreaga lume este o carte  
Şi tot ce-au realizat e plâns  
Iertarea au aruncat-o în foc  
Şi-au încălzit cu ea doar ură  
Minunea o numesc noroc,  
Minciuna o sărbătoresc cu băutură...  
 
Tot ce a sfânt a fost prădat  
Bisericile goale au rămas  
Ca un semn de întrebare...  
Unde mergem noi oare,  
Când cerul este în sânge  
Iar rana lui Isus, nu ne mai doare  
Şi zilnic în noi totul moare  
Sau poate doar dispare...?  
 
 
PREA MULT  
 
Prea mult belșug în casa ta,  
Iar timpul tău se risipește.  
Calculatorul și telefonul,  
Nu te învață, cum se iubește.  
Dar oare, cum trăiesc copii,  
În Africa?  
 
Prea mult belșug în casa ta,  
E pâine proaspătă pe masă.  
Atâtea suflete pe străzi  
Stau înfometate  
Dar ție de ele,  
Nu îți pasă.  
 
Prea mult belșug în casa ta,  
Dar nu eşti fericit se pare  
Că stai cu gândurile  
Într-o ascunzătoare  
Cu geamurile închise,  
Departe de soare.  
 
Prea mult belșug în casa ta,  
Și nimeni nu-i ca tine  
Dar dacă faci  
Astăzi un bine  
În cer aduni aur  
În mine  
 
Prea mult belșug în casa ta  
Iar viața, ca un cântec trece  
Și-n ziua în care vei pleca  
Va continua...  
Doar cântecul pecetuit  
Cu dragostea...  
 
 
NOI  
 
Tot cerul pare că s-a închis,  
Și am rămas doar noi, stăpânii,  
Un joc făcut de noi nebunii,  
De mor tineri, dar și bătrânii.  
 
Am reușit să ajungem sus  
Să ne clădim trepte de aur  
Dar viața este doar un abur  
Și moartea ne așteaptă-n praguri.  
 
L-am decupat pe Dumnezeu  
Din viața noastră ocupată  
Și toții purtăm, ca pe o pată  
Acea privire vinovată.  
 
Și ne-am ascuns după profesii  
Azi toți au școală și citesc  
Dar, unde ne-am pierdut pe noi?  
Poate, atunci când am lovit, înapoi.  
 
Dar este o cale să fim vindecați?  
Mai poate azi cerul să se îndure?  
Și dezbrăcați de nepăsare  
Să legea rană ce ne doare?  
 
O vindecare, clar există  
Și Dumnezeu o pregătește  
Însă doar cel smerit și bun  
Pe calea lui o și întâlnește.  
 
 
RUGĂCIUNE  
 
Oprește Doamne această boală  
Ce a venit ca și un hoț  
E viața noastră tot mai gri  
Şi-n lume, doliul-n fiecare zi.  
 
Oprește Doamne această boală  
Acum în zi de sărbătoare  
Când, baricadaţi în case,  
Nu mai avem timp să mirosim, o floare.  
 
Opreşte Doamne această boală  
Când încă nu e prea trâziu  
Și vom fi cu toții mai smeriţi  
Căci am trăit de Tine foarte risipiți.  
 
Opreşte Doamne această boală  
Ce întreg pământ a infectat  
Cei mari caută zilnic vindecarea  
Dar fraților suntem bolnavi toți de păcat.  
 
Oprește Doamne această boală  
Și să ne lege în iubire  
Vindecarea este doar în noi  
Când vom privi doar către Tine.  
 
 
SEARA  
 
Se lasă seară peste oraș  
Iar asfinţitul vrea să fugă  
Spre gândul meu făcut... ca slugă  
Iar mâinele unite-n rugă.  
Şi pe cărare nu e nimeni  
Doar faţa lunii mă priveşte  
Atât de mare și de sus...  
Oare, în noapte...  
E cineva, care mă iubeşte?  
Un felinar se îmbolnăveşte  
Şi arde galben, ca o stea  
Iar eu, un fluture de noapte  
Sunt prins în lumina atâtor şoapte...  
Se lasă seara peste noi,  
Dar tot ce îmbrăcăm, ne arată goi...  
Ce râsete şi lacrimi, de mare soi  
Dar, am uitat să aprindem lumina... în noi.  
 
 
VISARE  
 
Pământul are glas de flori,  
Miroase a frunze blânde din fântâna,  
Iar piatră rece tot visează ploi,  
Tu, lună preasfioasa... vino-napoi!  
Te chem, să îmi zâmbeşti  
Şi să mă iei de mână,  
Condu-mă tu, pe drumul,  
Ce trece prin lumina  
Să uit că rătăcesc, singur în noapte...  
Pantoful, devenind gură de şoapte  
Şi câte vorbe, inima îngroapă...  
Iar lingura, speranţe noi... dezgroapă.  
--------------------------------------  
Andrei Adrian BLEDEA  
Timișoara. 25 mai 2020  
Referinţă Bibliografică:
Andrei Adrian BLEDEA - REVERIE (POEME) / Andrei Bledea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3448, Anul X, 09 iunie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Andrei Bledea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Andrei Bledea
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondator: George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!