CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Versuri > Ipostaze >  




Autor: Andra Tischer         Ediţia nr. 2565 din 08 ianuarie 2018        Toate Articolele Autorului

Andra TISCHER - POVEŞTILE UNEI GHICITOARE ÎN CAFEA (POEME) 2

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ILLO TEMPORE  
 
timpul acela, îţi spun, secundele lui, orele şi anii lui s-au pierdut.  
Le-am rătăcit prin tăcerile noastre ca un copil într-o pădure,  
nemaigăsind drumul spre casă de atâta plâns.  
Mă priveai cu un ochi senin, iar cu unul mă certai în somn  
Şi parcă deliram.  
Timpul acela, îţi spun, şi-a întors faţa de la noi  
Priveşte-l cum luptă cu mine, cum luptă singur cu omul neputincios  
Fără să vrea să învingă, trezeşte-te, trezeşte-te,  
aşa cum ai vrea să deştepţi un mort trecut la cele veşnice  
crezând că poţi cădea la pace cu indiferenţa morţii.  
În faţa noastră – pustiul.  
Şi mâinile tale care îmi caută în neştire sufletul, săpând cu îndârjire.  
Aici e, îţi spun, de negăsit de la plecarea ta  
Oricât l-am căutat, întruna mă striga cu un glas debil şi nu înţelegeam  
De vine, stă sau pleacă, în nedumerirea lui flămând de aşteptare.  
Suflete, zic, timpul acela, secundele, orele lui s-au pierdut, ce mai cauţi tu printre ele?  
Vorbeam printre cuvinte şi îmi păreau zălude cu părul învolburat şi ochii tulburi.  
Unde te pierzi, îţi strig, iată sângele meu, nu-l mai recunosc,  
Am zidit între mine şi el o viaţă şi o moarte  
cum zideşti castele în Spania…  
Pe cine caut eu atunci când nu te văd?  
Pe mine, pe tine, aerul, liliecii, vreun soare nebun  
Ce-şi întinde roşeaţa în deşert…  
Pe cine cauţi tu când nu mă auzi cum rup din anii timpului acesta secundele mele în care ne-am iubit?  
Pe umbra mea, tăcerile tale urzesc cazemate în care mă frâng.  
Rămâi, îţi spun, ţi-am păstrat în mine un loc la fereastră  
De unde poţi să vezi munţi şi prăpăstii, oceane şi stele fără de cer.  
În locul meu, îţi las gândul.  
 
 
URBANĂ  
 
cobor la staţia aceasta  
fără să ştiu la ce am venit sau de ce  
mă ţin de aer să nu mă dărâme  
ziua asta ploioasă şi fără de tine  
paşii urcă în mine zănateci, cu disperarea nelegiuitei tăceri  
întreb: până unde?  
mi se răspunde bizar: până unde vrem noi  
peronul topeşte căldura, ne înfrăţim ca să putem rezista  
e un tramvai oarecare, mirarea e alta  
şi creşte în mine ca umbra  
opriţi, am strigat în vacarmul acesta  
mi-am pierdut mintea pe undeva  
o simt rătăcind prin oraşul acesta al tău şi al morţii  
mi-e dor să stăm la poveşti, să bem o cafea  
să trişăm din priviri, să nu ne mai fie frică  
biată fantomă, cred inutilitatea ta  
nici măcar nu ştii unde vrei să cobori  
de unde-ai venit nici atât  
cum dracu vrei să te cred că eşti vie  
şi că respiri în mine  
degeaba te mânii  
cobor la staţia asta  
îmi iau ziua în mâini, o aştern pe pământ ca pe apă  
mi-e sete să ştiu unde sunt  
mintea, sufletul, adevărul şi binele  
viaţa şi moartea  
peronul e altul, e filmul greşit  
sau cine mai poate şti...  
 
 
POVESTEA UNUI VAS  
 
Gândul la tine  
mă face să mă uit în mine, adânc şi fără să respir…  
Cât de frumoasă sunt!  
Şi cât de goală…  
n-a mai rămas în mine decât istoria ta,  
în fiecare zi rescrisă într-un nevăzut şi necunoscut dialect,  
al celor ce s-au iubit în tăcere, fără să se atingă vreodată.  
Mi-au spus pe ton răstit:  
”Uită iubirea asta, te-ai aruncat în ea cu capul înainte,  
alung-o de la tine, să te descânte cineva”  
 
am încercat să te cioplesc din trupul meu afară  
 
„Mai bine faci din ea confetti  
iese ceva frumos până la urmă, cine ştie...”  
 
am crestat în mii de aşchii carnea ei vie până la os  
 
”Măcar nu te mai plânge, las-o dracului de treabă”  
 
am căutat în ochii seci ai cuvintelor ultima răsuflare  
şi cu puterea ei am răspuns celor care aveau atâta grijă de mine:  
 
”Raza cercului rămâne aceeaşi,  
în matematică raportul se menţine constant  
centrul de greutate cade mereu în aceeaşi bază de susţinere a lumii  
de către cei care se iubesc frenetic, dincolo de toate legile şi ecuaţiile.”  
M-au privit cu stupoare cum recitam pe de rost, fără să mă opresc,  
albaştri ochii tăi, virgină pielea ta şi respiraţia ta calmă  
în fiecare vers mă repetam aiurea până când simţeam că ameţesc  
de mirosul lor care îmi amintea de coloana infinitului şi  
de muzica sferelor, incendiindu-mi portativele...  
”Nimica straniu”, le-am spus,  
”m-am obişnuit cu această estetică şi cu metafizica ei mereu în schimbare,  
din cicatricile ei aş putea reinventa un nou absolut care vouă scapă,  
dospit în pâinea suferinţei precum aluatul fraged.”  
Gândul la tine  
mă face să mă uit în mine, adânc şi fără să respir...  
 
 
PRIMORDIALĂ  
 
Dacă închid ochii, te găseşte fiecare umbră a inimii mele.  
Dacă-mi deschid inima, te pot naşte odată cu sângele meu,  
de fiecare dată mai vie, mai caldă,  
niciodată pierdută, întotdeauna redescoperită  
un fel de limită a suferinţei  
încercănând faţa memoriei mele de patră.  
 
Dacă mi-ai ţine inima vie în palmă,  
chemările mele ţi s-ar prelinge printre degete, însângerate…  
În creştetul lumii am inventat un arc de lumină sfidând gravitaţia  
trupul meu şi seva ta caldă  
copaci de mirare cu vene străvezii  
hrănite de tăcerea ta cu gust amar de poame seci, necoapte...  
 
Dacă-mi crestez în piele cuvintele tale, aş fi un curcubeu în alb şi negru  
un orizont îndoliat de pace tranzitorie  
o dimineaţă albastră de dor  
o boală care te face mult mai frumos din mine crescând  
un nume sălbatic cu silabe mortale  
biserică veche de lut cu carnea de trestie...  
 
 
IDENTITATE  
 
mi-e sufletul atât de plin de ea  
azi nu-mi vorbi despre iubire,  
pământului să curgă ape către tine cer  
liman de linişte aici şi dincolo de lume…  
te port cu mine -  
un singur ochi, eternitatea şi dincolo de ea  
unică mână, care ştie să le-adune şi le scrie pe toate cele nevăzute  
singure vorbele pe amar-însingurate buze –  
cerul şi visele, când marea nu mai e de-ajuns.  
 
Azi n-o să mai împart cu tine aerul neîncăpător…  
între mine şi tine - vis şi poveste, între tine şi mine, numai tăceri  
când tu eşti tot ce ştiu, iar restul e literatură  
când tu eşti tot ce văd, iar restul e iluzie -  
când te gândesc, exist, şi altceva nu fac.  
 
Cu mâna-nceată vreau să te descopăr,  
în trupul infantil memoria rătăcită în mine creşte  
capul îmi pun la picioarele tale, iubeşte-mă îţi spun,  
de carnea ta legată cu albul oaselor mele  
atât de bine e  
ascult o linişte din veacul de apoi rămasă,  
e cald şi e lumină în dragostea ta,  
miroase a viaţă.  
 
 
ISTORIE RECENTĂ  
 
Din toate întâmplările ciudate din istoria acestei lumi  
absenţa ta depăşeşte cu mult orice închipuire  
atâta doar că au uitat s-o treacă în manuale  
la capitolul: ”Istorice catastrofe”.  
 
Nu mai scriu poezie de la plecarea ta  
ci un fel de jurnal de război atroce  
de-o parte şi de alta a baricadei  
enorme ambuscade, şir nesfârşit de morţi  
mă populează grav ca-ntr-o infirmerie ambulantă  
miroase puternic a iod şi râncede bandaje se lipesc mereu  
de cojile rămase în mintea mea  
după ele cunosc drumul  
dar el, sălbaticul nonconformist,  
duce în acelaşi teatru de război, cu nepăsare crasă.  
 
Nu mai ştiu cuvinte de la plecarea ta  
doar câteva silabe mai gâlgâie înfundat  
în gaura din gâtul meu în care ai intrat cu zvâcnet scurt,  
să nu mă doară.  
 
Din toate întâmplările ciudate din istoria acestei lumi  
absenţa ta depăşeşte cu mult orice închipuire  
o să le povestesc anume tuturor,  
să nu se teamă de vreo apocalipsă  
ea nu va mai veni întreagă şi cu atât mai mult  
inofensivă precum o revoluţie de catifea  
va stinge focurile.  
 
Dragul meu, vino să vezi la poli o auroră boreală,  
în inima ei de culoare sângele meu rescrie cuvânt cu cuvânt  
pe îndelete şi pe de rost capitolul întreg.  
-----------------------  
Andra TISCHER  
Sibiu, decembrie 2017  
Referinţă Bibliografică:
Andra TISCHER - POVEŞTILE UNEI GHICITOARE ÎN CAFEA (POEME) 2 / Andra Tischer : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2565, Anul VIII, 08 ianuarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Andra Tischer : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Andra Tischer
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!