Undeva, cândva...
Undeva, cândva... Vag ţi-aduci aminte
de-un tânãr frumos care ţesea vise,
iar iubirea ta având crez şi ţinte
nu se-ofilise.
Undeva, cândva... Pare o poveste
primul început, prima împlinire
când a fost, va fi ,cãpãtau în este
nemãrginire.
Undeva, cândva... În atâtea rânduri
erai Fãt-Frumos biruind balauri,
punându-ţi semeţ pe-ncinsele gânduri
cununi de lauri.
Undeva, cândva... Cum sã se întoarcã
paşii-ţi obosiţi pe vechile urme,
când haite de lupi vor sã crezi cã parcã
seamãnã-a turme?
Undeva, cândva... Ce tulbure ceaţã
a învãluit vremurile-acele
azi când pregãteşti într-un rest de viaţã
drumul spre stele...
Întoarcerea fiului risipitor
Fiu risipitor te întorci din bezne
cu veşmântul rupt şi pãtat de sânge.
Urmele de lanţ se mai vãd pe glezne,
trupul se frânge.
Ochii-s obosiţi, barba e cãruntã,
pe spinare porţi urme de torturã.
Lumea a fost rea, sadicã şi cruntã
plinã de urã.
Nu şti cum va fi, nu şti ce te-aşteaptã.
Poţi fi alungat cu aspre cuvinte.
E greu de iertat asemenea faptã
chiar de-un pãrinte.
Aproape-ai ajuns. Vezi casa bãtrână,
dar îţi iese-n drum propriul tău frate.
Cu ochi injectaţi te-apucă de mână,
cuţitu-îl scoate.
Sângele-a ţâşnit... Ai vãzut viţelul
ce te aştepta rumenit pe masã.
Zâmbeai fericit. Ţi-atinsesei ţelul.
Erai acasã.
Anatol Covali
