Încă o vară. Mi-a fost dat să pot
să-i admir cerul pur, de miozot,
să calc poieni unde zburdam odată
şi să ascult concertele din crâng,
să râd de fericire şi să plâng
cu inima de soare-mbujorată.
Încă o vară când al meu elan
mai pare-a fi îmbelşugatul lan
prin care-adie vântul împlinirii,
în timp ce al meu suflet fericit
culege maci superbi ce-au înflorit
spre-a-i strânge dintre spicele iubirii.
Încă o vară-n care al meu rod
este cules din ramuri, nu din glod.
Anatol Covali